Obligaţia de a face. Decizia nr. 240/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 240/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 240
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2016
Curtea constituită din:
Președinte: D. G. S.
Judecător: D. C. V.
Judecător: A. I. P.
Grefier: P. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții – pârâți P. S. 5 BUCUREȘTI și P. S. 5 BUUCREȘTI împotriva sentinței civile nr. 8514/23.12.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Z. G. și intimata – pârâtă F. M., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la data 20.01.2016, a fost depusă la dosar o cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată formulate de apărătorul ales al intimatului - reclamant.
Curtea dispune lăsarea cauzei la cea de-a doua strigare.
La al doilea apel nominal al dosarului, s-a prezentat intimatul – reclamant, prin apărător ales Av. D. M. A., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
La interpelarea instanței, apărătorul ales al intimatului – reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra fondului.
Intimatul - reclamant, prin apărător ales, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Astfel, solicită instanței să mențină sentința civilă atacată prin care a fost obligată P. S. 5 să – i permită accesul pentru studierea documentației care compunea dosarul administrativ al autorizațiilor de construire pentru imobilul vecinei, instituție care a refuzat în mod sistematic să – i permită accesul să consulte dosarul amintit.
Pentru aceste motive, intimatul a acționat în justiție P. S. 5 și pe P. S. 5, în vederea obligării acestora la permiterea accesului la dosarul de autorizare a construcției vecinei pentru studiu.
Deși recurenții au negat în permanență că ar avea obligația legală de a permite accesul la dosarul de autorizare a construcției intimatei - pârâte, după pronunțarea sentinței de la fond, aceștia au început să transmită intimatului - reclamant, parțial, documente din dosarul administrativ.
În opinia intimatului – reclamant, această conduită reprezintă o dovadă de rea-credință din partea recurenților, care refuză să se conformeze sentinței civile de la fond.
Apărătorul ales al intimatului-reclamant solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei sens în care depune la dosar dovada acestora, respectiv chitanța . nr. 6/24.09.2015.
Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8514/23.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă cererea introductiva sub aspectul pretentiei privind obligarea paratului P. S. 5 sa permita reclamantului consultarea autorizatiilor de construire nr. 86-S/09.02.2009 si nr. 153-S/10.04.2012 ca fiind ramasa fara obiect, a fost admisă in parte cererea introductiva privind pe reclamantul Z. G. in contradictoriu cu pârâții P. S. 5 BUCUREȘTI și P. S. 5 și F. M., a fost obligat paratul P. S. 5 sa puna la dispozitia reclamantului informatiile cuprinse in anexele aferente autorizatiilor de construire nr. 86-S/09.02.2009 si nr. 153-S/10.04.2012, anexe care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanta F. M., in termen de 10 zile de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, sub sanctiunea amenzii prevazute la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, precum si sub sanctiunea unei penalitati de 100 de lei pentru fiecare zi de intarziere, in cazul in care termenul nu este respectat, a fost obligat paratul P. S. 5 la plata sumei de 504,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre reclamant, a fost respinsă cererea introductiva, in rest, ca fiind neintemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Parata 1 este o autoritate publica, in sensul atribuit acestei sintagme prin prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001, redate la pct. II.3 de mai sus.
Informatiile vizate de reclamant sunt cele incorporate in anexele aferente autorizatiilor de construire nr. 86-S/09.02.2009 si nr. 153-S/10.04.2012 emise de parata 1.
Conform prevederilor art. 7 alin. 21 si 23 din Legea nr. 50/1991 si art. 55 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, redate la pct. II.1 si II.2 de mai sus, rap. la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, redate la pct. II.4 de mai sus, informatiile din categoria celor vizate de reclamant au caracter public, in limitele stabilite prin prevederile art. 7 alin. 22 din Legea nr. 50/1991 si art. 55 alin. 2 Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 rap. la art. 12 din Legea nr. 544/2001, parata 1 avand obligatia de a pune la dispozitia publicului, pe pagina proprie de internet a sau prin afișare la sediul sau, după caz, conținutul autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți.
Intelesul sintagmei „anexe aferente autorizatiei de construire”, utilizata de legiuitor in cuprinsul art. 7 alin. 23 lit. a) din Legea nr. 50/1991, rezulta din interpretarea coordonata a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 3 si din definitia legala a notiunii „proiect tehnic”, precum si a dispozitiilor art. 26 alin. 9, art. 48 alin. 2 si 4 si art. 88 alin. 4-5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, redate la pct. II.1 si II.2 de mai sus.
Parata 1 nu a afirmat si nici nu a demonstrat, in cursul prezentei proceduri, ca si-ar fi indeplinit obligatia de a asigura caracterul public al informatiilor vizate de reclamant in vreuna dintre modalitatile alternative prevazute de lege (prin postare pe pagina proprie de internet sau prin afișare la sediul sau).
In partea opusa, reclamantul a facut dovada ca s-a adresat paratei cu cereri prin care a solicitat punerea la dispozitie a informatiilor vizate, in modalitatea permiterii accesului la suporturile materiale ale informatiilor in discutie, in vederea studierii acestora (pct. I.1 si I.3 de mai sus).
Din analiza comparativa a solicitarilor cuprinse in cererile anterior mentionate, pe de o parte, si, pe de alta parte, a adreselor de raspuns prezentate la pct. I.2 si I.4 de mai sus, rezulta ca parata 1 nu a rezolvat cererile reclamantului, ci i-a comunicat raspunsuri lipsite de pertinenta, inadecvate obiectului cererilor de acces, o asemenea maniera de „rezolvare” a acestor cereri echivaland cu un refuz (deghizat) de punere la dispozitie a informatiilor solicitate.
Refuzul paratei in ceea ce priveste comunicarea informatiilor vizate este nejustificat si, totodata, vatamator pentru dreptul recunoscut reclamantului de prevederile art. 31 alin. 1 din Constitutie, art. 1 si art. 6 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, art. 7 alin. 21 si 23 din Legea nr. 50/1991 si art. 55 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, redate la pct. II.1-4 de mai sus.
Împotriva acestei sentințe pârâții P. S. 5 București și P. Sectoeului 5 București au formulat recurs prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței civile recurate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Beneficiarul, constructorul și proiectantul rămân direct răspunzători de respectarea documentației aprobate și a legislației în vigoare, verificatorul și constructorul asumându-și întreaga răspundere. Autorizațiile de construire, precum și certificatele de urbanism care au stat la baza emiterii celor două autorizații, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar o posibilă alipire la calcan cu proprietatea intimatului-reclamant, fără a exista o subzidire, nu poate fi imputată autorității emitente a actului administrativ atacat, ci beneficiarului, constructorului și proiectantului lucrărilor, pe calea unei acțiuni ce vizează repararea unei eventuale pagube provocate ca urmare a ne¬respectării condițiilor de executare a lucrărilor de construire autorizate. Așadar, pentru nerespectarea documentației și a legislației nu poate fi tras la răspundere organul emitent al autorizațiilor de construire, respectiv P. S. 5 București, ci numai cei direct implicați în executarea lucrărilor de construire, cum sunt beneficiarul, constructorul și chiar proiectantul.
Potrivit referatului de terminare a lucrărilor, privind calitatea execuției și a materialelor utilizate la lucrările de consolidare a pereților și de realizare a consolidării structurii de beton armat la clădirea situată în București, ., sector 5, s-a constatat faptul că s-au respectat în totalitate prevederile din proiect, neafectând în nici un fel clădirile vecine. Faptul că a fost încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în urma propunerii de admitere a recepției la finalizarea lucrărilor de execuție a construcției rezultă fără echivoc și din referatul întocmit de arhitectul D. B., conform căruia lucrările executate se încadrează în prevederile autorizațiilor de construire nr.86-S/09.02.2009 și nr.153-S/l0.04.2012, elibera¬te de P. S. 5 București și a art.4 din Legea nr.50/1991.
Cu privire la sancțiunea unei penalități pentru fiecare zi de întârziere, în cazul în care termenul nu este respectat, solicită respinge¬rea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere faptul că aceste despăgubiri, chiar dacă sunt concepute drept mijloc de constrângere pentru obținerea executării hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, au fost prevăzute de lege pentru a acoperi prejudiciul cauzat prin atitudinea autorității pârâte, Or intimatul-reclamant nu deține o hotărâre anterioară care să fie pusă în aplicare și, în consecință, nu a dovedit suportarea unui prejudiciu provocat de întârzierea dispozitivului vreunei sentințe.
În aceste condiții, intimatul-reclamant Z. G. nu a făcut nici o probă din care să rezulte pagubele suportate, acestea neputând fi prezumate.
În ceea ce privește obliga rea pârâtului P. S. 5 București la plata sumei de 504,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, solicită respingerea acestora, întrucât sentința este nelegală și netemeinică. Cheltuielile de judecată sunt total nejustificate, pe de-o parte, și total neîntemeiate, pe de altă parte, întrucât obligarea uneia dintre părți la plata către cealaltă a cheltuielilor de judecată este întemeiată pe ideea de culpă. Organul emitent al autorizațiilor de construire, respectiv P. S. 5 București, nu poate fi tras la răspundere pentru nerespectarea documentației și a legislației, ci numai cei direct implicați în executarea lucrărilor de construire, cum sunt beneficiarul, constructorul și chiar proiectantul acestora.
Mai mult decât atât, instanța de fond trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului raportat la munca presupusă de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, dar și faptul că intimatul-rec1amant Z. G. este îndreptățit a solicita cheltuielile de judecată efectuate pe parcursul procesului numai în măsura în care a fost dovedită culpa instituției noastre.
În drept, au fost invocate prevederile art.483 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Reclamantul-intimat Z. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 21 și 23 din Legea nr. 50/1991 și art. 55 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, autoritatea emitentă are obligația de a pune la dispoziția publicului conținutul autorizației de construire și a anexelor aferente.
Așadar, legea nu condiționează accesul la aceste documente de calitatea de solicitant al cărui act a fost respins, astfel cum susține recurenta. Așa fiind, argumentele acesteia privind legalitatea emiterii autorizației și lipsa unui prejudiciu adus intimatului-reclamant sunt lipsite de relevanță, textele legale menționate anterior dând dreptul oricărei persoane să consulte documentele în cauză.
Cât privește susținerea recurentei în sensul că a răspuns solicitărilor intimatului-reclamant, analizând înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că aceasta s-a limitat la a furniza informații privind numărul autorizației de construire și a documentelor în temeiul cărora a fost eliberată autorizația de consolidare a imobilului, fără a permite reclamantului să studieze autorizațiile și anexele aferente.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constat că recurenta nu a adus la îndeplinire obligația prev. de art. 7 alin. 21 și 23 din Legea nr. 50/1991, recursul fiind, sub acest aspect, nefondat.
De altfel, nefondată este și critica privind obligarea la penalități de întârziere, acestea fiind datorate în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la obligația stabilită în sarcina recurentei prin admiterea primului capăt de cerere.
Întrucât potrivit celor expuse anterior culpa procesuală aparține recurentului care nu a respectat obligația de a pune la dispoziția intimatului-reclamant autorizația de construire și anexele acesteia, în mod corect prima instanță a dispus obligarea acestuia la cheltuieli de judecată, recursul fiind nefondat și sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurenții să plătească intimatului cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții – pârâți P. S. 5 BUCUREȘTI și P. S. 5 BUCUREȘTI, cu sediul respectiv domiciliul procesual ales în București, .. 29-31, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 8514/23.12.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Z. G., cu domiciliul procesual ales în București, .. 6 A, ., și intimata – pârâtă F. M., cu domiciliul în București, SUHAIA, nr. 48, sector 5,
Obligă recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. S. D. C. V. A. I. P.
GREFIER,
P. C.
Red./Tehnored. /I.P./6 ex.
Data red.: 02.02.2016
| ← Pretentii. Decizia nr. 384/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 162/2016. Curtea de... → |
|---|
