Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5158/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5158/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 5158/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5158
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.11.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: M. C. I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului principal declarat de recurenții-reclamanți A. N., M. A., P. G., B. C. S., G. M., M. C. I., M. L. F., R. A. T., A. Gh. Ș. V., A. C., A. E. G., B. I. M., D. M., I. M., I. M. C., M. C., N. A.-P., A. N., M. G., P. I. C., M. M. M., I. C. O., M. D., S. D. T. și recursul provocat formulat de recurenta – pârâtă U. „S. Haret”, în contradictoriu cu intimatul – chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenții-reclamanți A. N., M. A., P. G., B. C. S., G. M., M. C. I., M. L. F., R. A. T., A. Gh. Ș. V., A. C., A. E. G., B. I. M., D. M., I. M., I. M. C., M. C., N. A.-P., A. N., M. G., P. I. C., M. M. M., I. C. O., M. D., S. D. T., prin avocat C. A. C., fără împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta – pârâtă U. „S. Haret” și intimatul – chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul recurenților – reclamanți pe cererea de repunere în termenul de recurs, pe eventuala excepție a tardivității pusă în discuție astăzi, de către instanță, din oficiu, precum și pe fondul recursurilor.
Recurenții – reclamanți, prin avocat, având cuvântul cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs, arată că este o cerere atipică, fiind o eroare aparținând în egală măsură atât cabinetului de avocatură, cât și instanței de fond. Se poate observa că pentru toți recurenții a fost numit un reprezentant, respectiv avocatul ales. În momentul în care s-a primit acea singură comunicare, chiar dacă celelalte acte de procedură din timpul desfășurării litigiului ar trebui să fie emise pe numele cabinetului de avocatură pentru toți reclamanții, solicită a se observa ca și temei justificat, așa cum arată art. 186 din Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care solicită să fie repuși în termenul de declarare al recursului, hotărârea judecătorească a instanței de fond a fost comunicată decât pe numele unei singure persoane. Având în vedere că de la bun început au avut credința, așa cum Tribunalul București, de ani de zile, comunică hotărârile judecătorești pentru toate părțile implicate în litigiu, la acel moment, chiar dacă s-a pierdut termenul pentru o singură persoană, nu au avut reprezentarea faptului că acea hotărâre vizează tot grupul de 10 – 12 persoane. Motivele justificate indiccate sunt cele privind o practică îndelungată în acest tip de litigiu și, așa cum au mai precizat, într-adevăr Tribunalul București și orice instanță, emite hotărârea în suficiente exemplare pentru câte părți sunt implicate în acel litigiu, cu consecința faptului că, într-adevăr cabinetul de avocatură a fost reprezentant pentru toți reclamanții din cauză. Mai mult, atâta vreme cât comunicarea hotărârii judecătorești, respectiv actul de procedură prin care se comunică hotărârea judecătorească, nu face referire decât la o singură persoană, la un singur reclamant, este evident că nici pentru celelalte părți nu poate fi considerat împlinit termenul de declarare a recursului, atâta vreme cât aceștia nu au primit hotărârea, întrucât comunicarea hotărârii judecătorești care s-a făcut la cabinetul de avocatură privește doar o singură persoană, un singur reclamant. În ipoteza în care s-ar aprecia de către instanță că cererea de repunere în termenul de recurs nu ar fi justificată pentru partea ce a primit această hotărâre judecătorească, trebuie să se observe care este rolul decăderii din a face un act procedural, acela de a reglementa și de a furniza hotărârile judecătorești și în general actele, pentru a nu putea veni peste 2-3 ani de zile să facă recurs. Însă, în situația de față, trebuie urmărit faptul că acești reclamanți doreau să se aplice legea și pentru ei și să obțină acele drepturi cerute în cauza de față. Cu privire la excepția de tardivitate, în condițiile în care se va dispune la repunerea în termenul de recurs, solicită să se respingă. Pe fondul recursului, solicită să se observe că legiuitorul a găsit de cuviință să fie reglementată această situație, niciodată nu putea să fie vinovăția sau culpa celor care s-au înscris la această facultate și solicită admiterea recursului și schimbarea sentinței recurate, admiterea acțiunii pe fond, cu cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru pe cale separată.
Curtea rămâne în pronunțare pe cererile de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor în contencios administrativ de față reține următoarele:
În raport de prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, reține că prin sentința civilă nr. 5219 din data de 04.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. N., M. A., P. G., B. C. S., G. M., M. C. I., M. L. F., R. A. T., A. Gh. Ș. V., A. C., A. E. G., B. I. M., D. M., I. M., I. M. C., M. C., N. A.-P., A. N., M. G., P. I. C., M. M. M., I. C. O., M. D., S. D. T. toți cu domiciliul procesual ales la C.A. C. din Calea Moșilor nr.235, ., .>în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, ca neîntemeiată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. N., M. A., P. G., B. C. S., G. M., M. C. I., M. L. F., R. A. T., A. Gh. Ș. V., A. C., A. E. G., B. I. M., D. M., I. M., I. M. C., M. C., N. A.-P., A. N., M. G., P. I. C., M. M. M., I. C. O., M. D., S. D. T., recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal, sub același număr unic de dosar.
Prin calea de atac declarată, recurenții reclamanți au solicitat repunerea in termenul de recurs conform art 186 Cod Procedura Civila admiterea recursului declarat si modificarea in parte a sentinței recurate, prin admiterea cererii principale in ceea ce ii privește pe reclamanți pronunțarea unei hotărâri prin care să se oblige U. S. Haret sa elibereze diplomele de licență ce nu au fost eliberate și sa oblige M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului - redenumit M. Educației Naționale, sa elibereze avizele pentru tipărirea diplomelor de licența cat si eliberarea tipizatelor cu timbru sec către U. S. Haret, pentru eliberarea acestora mai departe către reclamanți, iar accesoriu acestui capăt de cerere, sa oblige MECTS- actual MEN, la recunoașterea cu efecte depline a tuturor drepturilor ce emană din aceste diploma de licența.
În motivarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului se arată că reclamanții au luat la cunoștința de cererea de recomunicare respinsă în data de 19.03.2015, prin afișarea încheierii instanței, depunând astfel prezenta cerere de recurs in termenul de 15 zile de la care s-a luat la cunoștința de aceasta, fiind împiedicați sa depună recursul de la comunicarea inițială, sentința nefiind comunicată din oficiu tuturor reclamanților conform art 427 alin(1) Cod procedură civilă.
Prin urmare, consideră ca fiind întemeiată cererea de repunere in termenul de recurs, având in vedere că procedura de comunicare nu a fost îndeplinită corespunzător, iar conform art. 60 Cod procedura civilă, actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profita celorlalți și nici nu le pot prejudicia." .
Pe fondul recursului se arată că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la emiterea avizului favorabil în vederea eliberării diplomelor de licența cat si recunoașterea drepturilor acestora ce decurgeau in mod normal din acele acte de studii superioare, solicitând instanței să țină cont de faptul ca instanța de fond a soluționat în mod greșit cererea de chemare in judecată.
Sunt invocate prevederile art 60 (1) din Legea nr. 84/1995 fosta reglementare in materia educației și ale art. 140 din Legea nr. 1/2011, arătându-se că din interpretarea logico juridica a acestor acte normative, rezultă că a fost acreditat programul de învățământ respectiv la forma de învățământ cu frecvență, iar toate formele de școlarizare urmate si promovate valabil de către reclamanți, ca aceste forme sunt acreditate la zi.
Recurenta arată că, atâta vreme cât există o normă legală în acest sens, este evident ca legiuitorul roman a reglementat-o pentru a fi respectată și pusă în valoare de instanțele de judecata, ori puteau prevedea cu ușurința faptul ca judecătorul fondului nici nu s-a raportat la noua lege a educației, ci s-a mulțumit cu analizarea succinta a motivelor din vechea reglementare, motive ce nu se mai susțin în noua reglementare.
In drept sunt invocate prevederile art.488 și următoarele Cod procedură civilă, art. 60 Cod procedură civilă, art. 186 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă, reclamantă în cererea de chemare în garanție U. "S. Haret", în temeiul dispozițiilor art.205 Cod proc.civ, si art. 491 C. proc. civila raportat la art.488 alin.1 pct.8 N. C. proc. civ. ,art.72 -74 N.Cod proc.civ. a formulat întâmpinare și cerere de recurs provocat, solicitând ca, în cazul în care va admite recursul promovat de reclamanții M. S., S. (Ș.) I. și M. (G.) E.,, să se admită și recursul provocat formulat de pârâtă cu consecința casării în totalitate a sentinței recurate iar în rejudecare să se sa admită și cererea USH de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).
În motivarea recursului se arată că reclamanții M. S., S. (Ș.) I. și M. (G.) E. au urmat cursurile pe care USH le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, iar in urma finalizării cursurilor si a promovării examenului de licența, legal organizat s-au emis acestora adeverințele, sub egida MECTS, din care rezultă calitatea de licențiați.
Având in vedere procedura de eliberare a diplomelor de licența prevăzută de Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007 - Regulament privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior prin care legiuitorul a stabilit in mod imperativ modul de gestionare si eliberare a acestui act oficial de stat - diploma de licența nu poate fi eliberata de pârâtă fără avizarea in mod nemijlocit ,data de către M. Educației Naționale.
In prezent, se afla in imposibilitatea practica de a obține in totalitate tipărirea formularelor tipizate constând in actele de studii solicitate de reclamant, datorita refuzului MECTS, întrucât,la data înscrierii recurenților reclamanți la cursurile Universității S. Haret, MECTS avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art.116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995(in vigoare la acea data), sa invoce nelegalitatea in organizarea de către a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregula in acest sens, astfel că nu se justifică refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Mai mult, MECTS sau Agenția R. de Asigurarea Calității in Învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca USH a acționat in afara cadrului legal,in condițiile in care,in principiu,Ministerului Educației, îi este recunoscut,prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".
Pentru aceste considerente si pentru faptul ca obligația USH de a emite diploma de licența este subsecventa obligației MECTS de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii, in conformitate cu dispozițiile art. 491 N. Cod procedură. civila raportat la art.488 aiin.1 pct.8 Cod procedură civilă, art.72 -74 Cod procedură civilă, art.18 coroborate cu art. 28 alin.1 din Legea nr.554/2004, s-a solicitat obligarea Ministerului Educației de a aviza tipărirea formularelor cu regim special constând in diploma de licența pentru recurentul reclamant, absolvent al programului de studii universitare de licența al Facultății din cadrul Universității S. Haret potrivit adeverinței atașată la dosarul cauzei, precum si la plata tuturor sumelor solicitate USH, cu orice titlu, de către reclamanți, inclusiv cheltuieli de judecata acordate iar în temeiul art. 453 Cod de proc.civila s-au solicitat cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat, taxa judiciara de timbru atât cele de la fondul cauzei cat si cele din recurs, conform documentelor atașate (contract asistență juridică; factura fiscala; ordin de plata; ,taxa timbru).
Recurenta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, potrivit art.488 alin.1 pct.8 din .Cod proc. civ., în condițiile în care singura condiție pentru desfășurarea formei de învatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa alba forma de învățământ la zi.
In acest sens,legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta,si nu la nivelul formelor de învățământ iar actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către reclamant era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calitatii educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in învățământul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor institutionale pentru fiecare program din ciclul de licența, care duce la o calificare universitara distincta.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de institutiile de învățământ superior,in condițiile legii,pentru aceeași specializare sunt echivalente ,indiferent de forma de învățământ absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita(zi,frecventa redusa, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult,art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :" Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializarile autorizate sau acreditate, care functioneaza la forma de învățământ de zi.pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare,institutiilor de învățământ superior. Învățământul deschis la distanta beneficiaza de o reglementare la art.5 din același act normativ.
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale,chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, se arată că aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi,tine de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamantei la facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educației,a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta,pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi,conferă reclamantei dreptul de a cere sa li se elibereze diploma de licența, însoțită de Suplimentul la Diploma,drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor,aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Se susține că în vederea eliberării diplomei de licența a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, in sensul in care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării fiind înaintate adresele nr. 385/06.04.2009 ; nr: 769/25.08,2009 ; nr. 31/21.06.2010 ;nr. 557/12.10.2010 ; nr. 569/18.10.2010; nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010 ,prin care s-a solicitat aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
Prin urmare, chematul in garanție MEN (MECTS), în temeiul prerogativelor cu care a fost învestit, dacă ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate trebuia sa elaboreze si sa promoveze, după caz, hotărârea de guvern sau o decizie prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program sau instituție.
F. de cele învederate a solicitat instanței ca la soluționarea recursului promovat de recurenții reclamanți să se aibă în vederea respectarea principiului coerenței si unității jurisprudenței consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).
La soluționarea recursului provocat, sa aibă in vedere considerentele ce preced si realitatea conform căreia eliberarea de către intimata - pârâtă a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor cu regim special necesare completării si eliberării diplomelor de licența de către M. Educației Naționale autoritate competentă .considerent de natură să contureze soluția instanței sub aspectul admisibilității cererii de chemare în garanție, aspect relevant susținut si de faptul că M. Educației și Agenția Română de Asigurarea Calității în învățământul Superior, înființată în baza OUG nr.75/2005 nu au demarat și prin consecință nici nu au finalizat vreo procedură administrativă de natură să conducă la concluzia că U. S. Haret, instituție de învățământ superior, ar fi acționat în afara cadrului legal, deși, prin art. B din Legea nr.443/2002 se recunoștea ministerului dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității .
In drept au fost invocate prevederile art. 491 Cod procedură civilă raportat la art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, art.72-74 Cod procedură civilă.
Intimatul chemat în garanție nu a depus întâmpinare în recurs..
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, Curtea reține că potrivit art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel iar conform art. 186 din același cod partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Repunerea în termenul de declarare a căii de atac presupune îndeplinirea tuturor condițiilor pentru formularea acesteia, inclusiv comunicarea hotărârii în condiții procedurale, când datorită unor motive obiective excepționale, a intervenit depășirea termenului legal imperativ.
Cum în cauză curgerea termenului de declarare a căii de atac curge de la comunicarea hotărârii iar recurenții invocă tocmai nelegala comunicare, cererea de repunere în termen apare ca neîntemeiată, urmând a se verifica regularitatea comunicării ce determină și momentul de început al termenului, prin prisma excepției tardivității declarării căii de atac.
Verificând această excepție Curtea reține că în cauză, este aplicabil termenul de recurs de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aplicabil cu titlu de normă specială, prin derogare de la termenul de drept comun, de 30 de zile, prev. de art. 485 alin.1 cod procedură civilă.
Potrivit art. 155 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, persoanele fizice se citează la domiciliul lor iar potrivit art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată toți reclamanții și-au ales domiciliul la avocatul C., la sediul profesional al acestuia din București, Calea Moșilor, nr. 235, ., ..
La această adresă apare la fila 389 dosar o comunicare a sentinței civile din dosarul nr._ al Tribunalului București, sentința apărând comunicată reclamantei A. N. și pentru toți ceilalți reclamanți.
Verificând regularitatea procedurii de comunicare a hotărârii atacate, se reține că actul de procedură ce urmează a fi comunicat se întocmește pe numele persoanei ce urmează a se face comunicarea, așa cum rezultă din prevederile art. 161 alin.1-163 alin. 1 coroborat cu art. 163 alin.12 Cod procedură civilă.
Cum, în cauză nu s-au făcut comunicări pe numele tuturor reclamanților, ci doar o singură comunicare comună în care apare înscrisă doar reclamanta A. N., fără ca instanța de fond să facă în prealabil aplicarea art. 2000 Cod procedură civilă, respectiv desemnarea unui mandatara comun pe numele căruia să se facă toate comunicările, rezultă că această modalitate de comunicare este lovită de nulitate pentru reclamanții M. A., P. G., B. C. S., G. M., M. C. I., M. L. F., R. A. T., A. Gh. Ș. V., A. C., A. E. G., B. I. M., D. M., I. M., I. M. C., M. C., N. A.-P., A. N., M. G., P. I. C., M. M. M., I. C. O., M. D., S. D. T., fiind făcută fără înscrierea numelor și prenumelor destinatarilor.
Prin urmare, cum pentru acești reclamanți nu a fost făcută o comunicarea valabilă a sentinței, termenul de declarare a căii de atac nu a început să curgă, excepția de tardivitate a recursului declarat de acesști recurenți, fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce o privește pe reclamanta A. N., se constată faptul că, sentința este comunicată în condiții de regularitate procedurală, astfel că acestei părți comunicarea i-a fost făcută la data de 07.10.2014, astfel cum reiese din dovada de comunicare de la fila 389 dosar fond, termenul de declarare expirând la data de 23.10.2014, termen determinat, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Cum cererea de recurs a fost depusă la data de 27.03.2015 – așa cum rezultă din ștampila instanței aplicată pe cererea de recurs fila 3 dosar recurs – rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile.
Așa fiind, va fi admisă excepția tardivității declarării recursului de către reclamanta A. N., cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat, în condițiile art. 496 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC, întrucât instanța de fond, respingând ca neîntemeiată acțiunea, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Se constată, în primul rând, că instanța de fond nu a fost învestită a analiza împrejurarea dacă facultatea (inclusiv specializarea și forma de învățământ) absolvită de recurentul-reclamant a fost acreditată sau autorizată provizoriu, astfel încât susținerile recurentei cu privire la acest aspect exced cadrului procesual de față.
Din actele dosarului se reține că:
Recurenta reclamantă M. A. a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Administrație Publică, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 1653/08.07.2009 fila 43 dosar fond
Recurenta reclamantă P. G. a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Administrație Publică, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 1867/08.07.2009 fila 66 dosar fond
Recurentul reclamant B. Ș. C. a urmat cursurile Facultății de Geografie și Geografia Turismului, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Geografie, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 3357/10.07.2009 fila 87 dosar fond.
Recurenta reclamantă G. M. a urmat cursurile Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Marketing, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 596/04.07.2009 fila 109 dosar fond.
Recurenta reclamantă M. C. I. a urmat cursurile Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Marketing, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 483/04.07.2009 fila 124 dosar fond.
Recurentul reclamant M. L. F. a urmat cursurile Facultății de Geografie și Geografia Turismului, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Geografie, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 3739/10.07.2009 fila 139 dosar fond
Recurenta reclamantă R. A. T. a urmat cursurile Facultății de Psihologie Pedagogie, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Psihologie, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 191/25.07.2009 fila 146 dosar fond.
Recurenta reclamantă A. V. Ș. V. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 9/23.07.2009 fila 150 dosar fond
Recurentul reclamant A. C. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 34/23.07.2009 fila 165 dosar fond
Recurentul reclamant A. E. G. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 35/23.07.2009 fila 167 dosar fond
Recurentul reclamant B. I. M. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 151/23.07.2009 fila 172 dosar fond.
Recurenta reclamantă D. M. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 90/24.07.2009 fila 174 dosar fond
Recurenta reclamantă I. M. M. a urmat cursurile Facultății de Psihologie Pedagogie, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Pedagogie, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 275/24.07.2009 fila 178 dosar fond
Recurentul reclamant I. M. C. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 896/23.07.2009 fila 184 dosar fond.
Recurentul reclamant M. C. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 1145/23.07.2009 fila 195 dosar fond.
Recurentul reclamant N. A. P. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 1318/23.07.2009 fila 206 dosar fond.
Recurenta reclamantă A. N. a urmat cursurile Facultății de Psihologie Pedagogie, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Pedagogie, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 575/24.07.2009 fila 210 dosar fond
Recurenta reclamantă M. G. C. a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrație, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Administrație Publică, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 4265/08.07.2009 fila 215 dosar fond
Recurentul reclamant Paizas I. C. a urmat cursurile Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Marketing, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 775/04.07.2009 fila 232 dosar fond
Recurenta reclamantă M. M. M. a urmat cursurile Facultății de Geografie și Geografia Turismului, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Geografie, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 3682/10.07.2009 fila 244 dosar fond
Recurentul reclamant I. C. O. a urmat cursurile Facultății de Management, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Management, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 880/23.07.2009 fila 22 dosar fond.
Recurentul reclamant M. D. a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrație, din cadrul Universității S. Haret B., specializarea Administrație Publică, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 115/23.07.2009 fila 20 dosar fond
Recurentul reclamant S. D. T. a urmat cursurile Facultății Mam=nagement Financiar Contabil, din cadrul Universității S. Haret C. specializarea Administrație Publică, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 423/16.02.2010 fila 32 dosar fond
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia. Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, respectiv . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001. În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererilor intimaților-reclamanți de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentului acestora, lipsindu-i formularele tipizate.
Din cuprinsul corespondenței dintre MEN și intimata U. S. Haret rezultă că există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006. Prin urmare, se recunoaște de către Minister că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specializarea absolvită de recurentul-reclamant, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că, deși MEN consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, totuși, atât în perioada în care reclamantul a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care M. le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat.
Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către MEN în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul MECTS nr. 3404 din 07.03.2006 („formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”), care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține organizarea cursurilor absolvite de recurentul-reclamant în afara cadrului legal, astfel cum susține intimatul-chemat în garanție MEN.
Curtea subliniază că la soluționarea prezentului recurs urmează a se avea în vedere și soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție - Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal în ședința din data de 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că „soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă”.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată, față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță ÎCCJ a statuat în mod constant că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 7/2014, prin care s-a statuat că ,, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, încă din luna octombrie 2013, și-a unificat jurisprudența în cauzele având ca obiect obligarea pârâtei U. "S. Haret" să elibereze diploma de licență și suplimentele la diplomă, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție (cu titlu de exemplu, menționăm deciziile nr. 5.386/2011, nr. 5.656/2011, nr. 5.722/2011, nr. 628/2012, nr. 690/2012, nr. 708/2012, nr. 953/2012, nr. 1.007/2012, nr. 1.008/2012, nr. 1.638/2012, nr. 1.639/2012, nr. 2.514/2012, nr. 2.515/2012, nr. 2.533/2012, nr. 2.534/2012, nr. 3.302/2012, nr. 3.349/2012, nr. 4.258/2012, nr. 4.260/2012, nr. 4.261/2012, nr. 4.496/2012, nr. 929/2012, nr. 5.091/2012, nr. 3.427/2013, nr. 3.431/2013 și nr. 5.062/2013).
Din examinarea hotărârilor atașate comunicate de curțile de apel rezultă că marea majoritate a instanțelor, după comunicarea soluției de principiu din 28 octombrie 2013, s-au raliat practicii majoritare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și au admis acțiunea reținând că U. "S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze și diploma de licență.
În astfel de cauze, având în vedere că obligația universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece ministerul refuză tipărirea formelor tipizate, a fost admisă și cererea de chemare în garanție, obligațiile celor două autorități fiind corelative. ˮ
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurenților reclamanții-a fost eliberate adeverință de licențiat, necontestată, aceasta are dreptul a-i fi eliberate diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, revenind M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor tipizate necesare.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
Or, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a reținut încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară, astfel încât să fie respectat principiul securității juridice,care este implicit în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În acest context, Curtea apreciază că refuzul MEN de a aproba tipărirea formularelor tipizate este nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în temeiul art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC, al art. 491 alin.(1) Cod procedură civilă și al art. 20 alin.3 din Legea contenciosului administrativ, va fi admis atât recursul principal cât și recursul provocat, cu consecința casării în parte a sentinței recurate, a admiterii cererii și pe fond, a obligării pârâtei USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Va fi admisă și cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta U. S. Haret urmând a fi obligat chematul în garanție M.E.N. la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Va fi menținută soluția din sentința recurată cu privire la excepția inadmisibilității, aceasta neformând obiectul criticilor din recurs
În ceea ce privește cheltuielile de judecată se reține că potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Din conținutul acestui text legal rezultă că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții, aceasta rezultând chiar din împrejurarea că a pierdut procesul.
Această culpă procesuală, nu se suprapune cu reaua credință a părții, sancționată la rândul său prin aplicarea de amenzi sau despăgubiri în condițiile art. 187, art. 189 Cod procedură civilă, fiind indiferentă sub aspectul cheltuielilor de judecată atitudinea procesuală a celui care a pierdut procesul.
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci la cererea părții care câștigă procesul, prin parte obligată la cheltuieli, în funcție de soluția procesului neînțelegându-se doar reclamantul sau pârâtul ci și intervenienții voluntari sau forțați.
Cum, în cauză a fost admisă atât cererea de chemare în judecată principală, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul din cererea principală rezultă că, se poate reține o culpă procesuală în sarcina chematului în chematului în garanție.
Dovada cheltuielilor fiind făcută de către pârâtă potrivit art. 452 Cod procedură civilă, se va obliga intimatul-chemat în garanție, M. Educației Naționale, la plata către recurenta-pârâtă U. „S. Haret” a cheltuielilor de judecată în cuantum de 310 lei, fond și 310 lei recurs (taxe judiciare de timbru și onorariu avocat redus).
Curtea a dispus, în baza art. 451 alin. 2 C. procedură civilă, reducerea onorariului de avocat pentru ambele faze procesuale, reținând complexitatea redusă a litigiului și munca concretă a avocatului prin raportare la . acțiuni de acest fel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității recursului declarat de recurenta reclamanta A. N., cu domiciliul procesual ales la C.A. C., cu sediul profesional în București, Calea Moșilor nr. 235, ., . și respinge recursul declarat de aceasta ca tardiv.
Respinge excepția tardivității recursului declarat de recurenții - reclamanți M. A., P. G., B. C. S., G. M., M. C. I., M. L. F., R. A. T., A. Gh. Ș. V., A. C., A. E. G., B. I. M., D. M., I. M., I. M. C., M. C., N. A.-P., A. N., M. G., P. I. C., M. M. M., I. C. O., M. D., S. D. T..
Admite recursul principal declarat de recurenții-reclamanți M. A., P. G., B. C. S., G. M., M. C. I., M. L. F., R. A. T., A. Gh. Ș. V., A. C., A. E. G., B. I. M., D. M., I. M., I. M. C., M. C., N. A.-P., A. N., M. G., P. I. C., M. M. M., I. C. O., M. D., S. D. T., toți cu domiciliul procesual ales la C.A. C., cu sediul profesional în București, Calea Moșilor nr. 235, ., . și recursul provocat formulat de recurenta – pârâtă U. „S. Haret”, cu sediul în sector 3, București, .. 13, în contradictoriu cu intimatul – chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30.
Casează în parte sentința recurată.
Admite acțiunea formulată de reclamanții M. A., P. G., B. C. S., G. M., M. C. I., M. L. F., R. A. T., A. Gh. Ș. V., A. C., A. E. G., B. I. M., D. M., I. M., I. M. C., M. C., N. A.-P., A. N., M. G., P. I. C., M. M. M., I. C. O., M. D., S. D. T..
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamanților.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret.
Obligă chematul în garanție M. Educației și Cercetării Științifice la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Obligă intimatul-chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice la plata sumei de 310 lei către pârâtă U. S. Haret, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat redus.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimatul-chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice la plata sumei de 310 lei către recurenta-pârâtă U. S. Haret, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat redus, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. I. A. C. A. M.
GREFIER
R. B.
Red./Tehnored. A.C./28 ex.
Data red.:
Sentința civilă nr. 1919/17.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2014
judecător fond: D. S.
lucrat 26 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 22-09-2015, Curtea de... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 239/2016. Curtea de... → |
|---|
