Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4660/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4660/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 4660/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4660
Ședința publică din data de 08.10.2015
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - A. C.
Judecător – C. M. I.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererilor de recurs în contencios administrativ formulate de recurentul-reclamant V. M. A. și de recurenta-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile cu nr. 1682/10.03,.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de solicitarea părților de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și făcând aplicarea art. 223 alin.3 C. procedură civilă o reține în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând, asupra recursului în contencios administrativ de față constată următoarele
În raport de prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, reține că prin sentința
Prin sentința civilă cu nr. 1682/10.03,.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția C. Administrativ și Fiscal,au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității cererii de chemare în garanție, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul V. M. A., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI, ca neîntemeiată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret împotriva chematului în garanție M. Educației Naționale..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. M.A., recurs înregistrat pe rolul Curții de apel București – Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal.
Prin calea de atac declarată recurentul a solicitat să se modifice în tot ca netemeinică și nelegală sentința civilă atacată, să se admită cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată și să fie obligată pârâta U. S. Haret să îi elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă; solicitând și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale așa cum a fost formulată de intimata-pârâtă U. S. Haret și să fie obligat intimatul-chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentului la diploma de licență, in termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotărârii, sub sancțiunea plații de penalități în cuantum de 100 lei/zi de întârziere.
În motivarea recursului, s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegala si neîntemeiata, întrucât prin Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret,, București, se prevede la art. 1 si 2 „înființarea Universității - S. Haret - București ca instituție de învățământ superior, persoana juridica de drept privat si utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ,, universitate înființând o . facultăți si specialități acreditate, printre care se regăsește și Facultatea de drept, specializarea drept, cu predare in limba romana".
Textul legal aplicabil atunci când recurentul a început studiile era înscris în Legea nr. 84/1995 – privind învățământul si respectiv în Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
Ulterior Legea nr. 288/2004 la art. 4 alin. 1 reglementează studiile universitare de licența care corespund unui număr intre 180 si 240 de credite transferabile conform MECTS, iar in alin. 5 s-a prevăzut ca durata studiilor pentru obținerea creditelor de studii transferabile la învățământ la distanta se reglementează prin hotărâre de guvern.
Legea nr. 84/1995 si Legea nr. 288/2004, in vigoare la data admiterii recurentului la studii, conțineau dispoziții in care M. Educației actualiza periodic, la propunerea Consiliului N. al Rectorilor, lista domeniilor si specializărilor de licența, care se aproba prin hotărâre de guvern.
Art. 5 din H.G. nr. 1175/2006 prevedea ca durata ciclului de licența la formele de învățământ de zi, cu frecventa redusa si la distanta este aceeași iar in anexa 1 a hotărârii de guvern este prevăzută si specializarea „drept", ca domeniu de studiu universitar de licența, cu 180 credite transferabile. Raportat la aceeași data, prin H.G. 916/2005 s-a aprobat structura instituțiilor de învățământ superior acreditat si specializările acestora, iar U. S. Haret București cu Facultatea de D. se regăsește in acest act normativ.
Toate actele normative mai sus menționate si in vigoare la data înmatriculării recurentului nu conțineau dispoziții exprese cu privire la forma de învățământ (zi. seral, frecventa redusa, la distanta) pentru specializările acreditate/autorizate, așa încât domeniul acesta a rămas la competenta de reglementare a flecarei instituții superioare de învățământ. in considerarea autonomiei universitare cum a fost si cazul pârâtei care a procedat in consecința.
Este adevărat ca ulterior a apărut HG 676/2007 care a adus reglementari clare cu privire la actualizarea nomenclatorului domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora cu privire la credite transferabile, însă acestea nu pot fi opuse recurentului nefiind în vigoare la data înmatriculării.
Refuzul intimatului M.E.N. de a tipări diplomele de licența si supliment la diplome apare ca un ..refuz nejustificat.. în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554 /2004.
Recurentul arată că, în plus, în mod constant s-a statuat, in jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția de contencios administrativ si fiscal, in litigii de aceeași natura, ca intimatul M.E.N. are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diploma^
In drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 20 si urm. din Legea nr. 554/2004, respectiv prevederile art. 484 si urm. din Codul de Procedura Civila.
In baza art.223 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților..
Intimata pârâtă, reclamantul în cererea de chemare în garanție U. "S. Haret", în temeiul dispozițiilor art.205 Cod proc.civ, si art. 491 C. proc. civila raportat la art.488 alin.1 pct.8 N. C. proc. civ. ,art.72 -74 N.Cod proc.civ. a formulat întâmpinare și cerere de recurs provocat, solicitând ca, în cazul în care va admite recursul promovat de reclamantul V. m.A., să se admită și recursul provocat formulat de pârâtă cu consecința casării în totalitate a sentinței recurate iar în rejudecare să se sa admită și cererea USH de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).
În motivarea recursului se arată că recurentul - reclamant a urmat cursurile pe care USH le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, iar in urma finalizării cursurilor si a promovării examenului de licența, legal organizat s-a emis acestuia adeverința, sub egida MECTS, din care rezulta calitatea de licențiat.
Având in vedere procedura de eliberare a diplomelor de licența prevăzută de Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007 - Regulament privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior prin care legiuitorul a stabilit in mod imperativ modul de gestionare si eliberare a acestui act oficial de stat - diploma de licența nu poate fi eliberata de pârâtă fără avizarea in mod nemijlocit ,data de către M. Educației Naționale.
In prezent, se afla in imposibilitatea practica de a obține in totalitate tipărirea formularelor tipizate constând in actele de studii solicitate de reclamant, datorita refuzului MECTS, întrucât,la data înscrierii recurentei-reclamante la cursurile Universității S. Haret, MECTS avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art.116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995(in vigoare la acea data), sa invoce nelegalitatea in organizarea de către a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregula in acest sens, astfel că nu se justifică refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Mai mult, MECTS sau Agenția R. de Asigurarea Calității in Învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca USH a acționat in afara cadrului legal,in condițiile in care,in principiu,Ministerului Educației, îi este recunoscut,prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".
Pentru aceste considerente si pentru faptul ca obligația USH de a emite diploma de licența este subsecventa obligației MECTS de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii, in conformitate cu dispozițiile art. 491 N. Cod proc. civila raportat la art.488 aiin.1 pct.8 N. 0. proc. civ. ,art.72 -74 N.Cod proc.civ.,art.18 coroborate cu art,28 alin.1 din Legea nr.554/2004, s-a solicitat obligarea Ministerului Educației de a aviza tipărirea formularelor cu regim special constând in diploma de licența pentru recurentul reclamant,absolvent al programului de studii universitare de licența al Facultății din cadrul Universității S. Haret potrivit adeverinței atașata la dosarul cauzei, precum si la plata tuturor sumelor solicitate USH, cu orice titlu, de către reclamant, inclusiv cheltuieli de judecata acordate iar în temeiul art. 453 Cod de proc.civila s-au solicitat cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat, taxa judiciara de timbru atât cele de la fondul cauzei cat si cele din recurs, conform documentelor atașate (contract asistență juridică; factura fiscala; ordin de plata;s.a) ,taxa timbru.
Recurenta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, potrivit art.488 alin.1 pct.8 din .Cod proc. civ., în condițiile în care singura condiție pentru desfășurarea formei de învatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa alba forma de învățământ la zi.
In acest sens,legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta,si nu la nivelul formelor de învățământ iar actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către reclamant era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calitatii educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in învățământul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor institutionale pentru fiecare program din ciclul de licența, care duce la o calificare universitara distincta.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de institutiile de învățământ superior,in condițiile legii,pentru aceeași specializare sunt echivalente ,indiferent de forma de învățământ absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita(zi,frecventa redusa, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult,art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :" Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializarile autorizate sau acreditate, care functioneaza la forma de învățământ de zi.pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare,institutiilor de învățământ superior. Învățământul deschis la distanta beneficiaza de o reglementare la art.5 din același act normativ.
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale,chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, se arată că aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi,tine de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamantei la facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educației,a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta,pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi,conferă reclamantei dreptul de a cere sa li se elibereze diploma de licența, însoțită de Suplimentul la Diploma,drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor,aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Se susține că în vederea eliberării diplomei de licența a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, in sensul in care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării fiind înaintate adresele nr. 385/06.04.2009 ; nr: 769/25.08,2009 ; nr. 31/21.06.2010 ;nr. 557/12.10.2010 ; nr. 569/18.10.2010; nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010 ,prin care s-a solicitat aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
Prin urmare, chematul in garanție MEN (MECTS), în temeiul prerogativelor cu care a fost învestit, dacă ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate trebuia sa elaboreze si sa promoveze, după caz, hotărârea de guvern sau o decizie prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program sau instituție.
F. de cele învederate a solicitat instanței ca la soluționarea recursului promovat de recurentul reclamant să se aibă în vederea respectarea principiului coerenței si unității jurisprudenței consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).
La soluționarea recursului provocat, sa aibă in vedere considerentele ce preced si realitatea conform căreia eliberarea de către intimata - pârâtă a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor cu regim special necesare completării si eliberării diplomelor de licența de către M. Educației Naționale ca autoritate competentă .considerent de natură să contureze soluția instanței sub aspectul admisibilității cererii de chemare în garanție, aspect relevant susținut si de faptul că M. Educației și Agenția Română de Asigurarea Calității în învățământul Superior, înființată în baza OUG nr.75/2005 nu au demarat și prin consecință nici nu au finalizat vreo procedură administrativă de natură să conducă la concluzia că U. S. Haret, instituție de învățământ superior, ar fi acționat în afara cadrului legal, deși, prin art. B din Legea nr.443/2002 se recunoștea ministerului dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității .
In drept au fost invocate prevederile art. 491 Cod procedură civilă raportat la art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, art.72-74 Cod procedură civilă.
Intimatul chemat în garanție nu a depus întâmpinare în recurs..
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Cum recursul reclamantului nu a fost încadrat într-unul din motivele de recurs expres și limitativ prevăzute prin art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. 2 Cod procedură civilă, a încadrat criticile aduse prin motivele de recurs, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC, întrucât instanța de fond, respingând ca neîntemeiată acțiunea, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Se constată, în primul rând, că instanța de fond nu a fost învestită a analiza împrejurarea dacă facultatea (inclusiv specializarea și forma de învățământ) absolvită de recurentul-reclamant a fost acreditată sau autorizată provizoriu, astfel încât susținerile recurentei cu privire la acest aspect exced cadrului procesual de față.
Din actele dosarului se reține că, recurentul reclamant V. M. A. a urmat cursurile Facultății de Sociologie-psihologie București din cadrul Universității S. Haret, specializarea Psihologie, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr 1885/28.08.2013 fila 9 dosar fond.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia. Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, respectiv . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001. În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererilor intimaților-reclamanți de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentului acestora, lipsindu-i formularele tipizate.
Din cuprinsul corespondenței dintre MEN și intimata U. S. Haret rezultă că există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006. Prin urmare, se recunoaște de către Minister că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specializarea absolvită de recurentul-reclamant, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că, deși MEN consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, totuși, atât în perioada în care reclamantul a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care M. le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat.
Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către MEN în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul MECTS nr. 3404 din 07.03.2006 („formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”), care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține organizarea cursurilor absolvite de recurentul-reclamant în afara cadrului legal, astfel cum susține intimatul-chemat în garanție MEN.
Curtea subliniază că la soluționarea prezentului recurs urmează a se avea în vedere și soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție - Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal în ședința din data de 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că „soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă”.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată, față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță ÎCCJ a statuat în mod constant că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 7/2014, prin care s-a statuat că ,, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, încă din luna octombrie 2013, și-a unificat jurisprudența în cauzele având ca obiect obligarea pârâtei U. "S. Haret" să elibereze diploma de licență și suplimentele la diplomă, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție (cu titlu de exemplu, menționăm deciziile nr. 5.386/2011, nr. 5.656/2011, nr. 5.722/2011, nr. 628/2012, nr. 690/2012, nr. 708/2012, nr. 953/2012, nr. 1.007/2012, nr. 1.008/2012, nr. 1.638/2012, nr. 1.639/2012, nr. 2.514/2012, nr. 2.515/2012, nr. 2.533/2012, nr. 2.534/2012, nr. 3.302/2012, nr. 3.349/2012, nr. 4.258/2012, nr. 4.260/2012, nr. 4.261/2012, nr. 4.496/2012, nr. 929/2012, nr. 5.091/2012, nr. 3.427/2013, nr. 3.431/2013 și nr. 5.062/2013).
Din examinarea hotărârilor atașate comunicate de curțile de apel rezultă că marea majoritate a instanțelor, după comunicarea soluției de principiu din 28 octombrie 2013, s-au raliat practicii majoritare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și au admis acțiunea reținând că U. "S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze și diploma de licență.
În astfel de cauze, având în vedere că obligația universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece ministerul refuză tipărirea formelor tipizate, a fost admisă și cererea de chemare în garanție, obligațiile celor două autorități fiind corelative. ˮ
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurentei-reclamante i-a fost eliberate adeverință de licențiat, necontestată, aceasta are dreptul a-i fi eliberate diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, revenind M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor tipizate necesare.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
Or, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a reținut încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară, astfel încât să fie respectat principiul securității juridice,care este implicit în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În acest context, Curtea apreciază că refuzul MEN de a aproba tipărirea formularelor tipizate este nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în temeiul art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC, al art. 491 alin.(1) Cod procedură civilă și al art. 20 alin.3 din Legea contenciosului administrativ, va fi admis atât recursul principal cât și recursul provocat, cu consecința casării în parte a sentinței recurate, a admiterii cererii și pe fond, a obligării pârâtei USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Va fi admisă și cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta U. S. Haret urmând a fi obligat chematul în garanție M.E.N. la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MEN formulată de reclamantul absolvent se constată că potrivit art. 72 alin.1 Cod procedură civilă, partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
În speță, această condiție nu este îndeplinită, reclamantul neputând formula împotriva terțului chemat în garanție o acțiune principală, neexistând raporturi directe între aceștia, astfel că cererea formulată apare ca inadmisibilă.
Va fi menținută soluția din sentința recurată cu privire la excepția lipsei calității procesuale active aceasta neformând obiectul criticilor din recurs
În ceea ce privește cheltuielile de judecată se reține că potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Din conținutul acestui text legal rezultă că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuieilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții, aceasta rezultând chiar din împrejurarea că a pierdut procesul.
Această culpă procesuală, nu se suprapune cu reaua credință a părții, sancționată la rândul său prin aplicarea de amenzi sau despăgubiri în condițiile art. 187, art. 189 Cod procedură civilă, fiind indiferentă sub aspectul cheltuielilor de judecată atitudinea procesuală a celui care a pierdut procesul.
Astfel, va fi obligată pârâta U. S. HARET la plata în favoarea recurentului-reclamant a sumei de 50 lei, cheltuieli de judecată
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci la cererea părții care câștigă procesul, prin parte obligată la cheltuieli, în funcție de soluția procesului neînțelegându-se doar reclamantul sau pârâtul ci și intervenienții voluntari sau forțați.
Cum, în cauză a fost admisă atât cererea de chemare în judecată principală, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul din cererea principală rezultă că, se poate reține o culpă procesuală în sarcina chematului în chematului în garanție.
Dovada cheltuielilor fiind făcută de către pârâtă potrivit art. 452 Cod procedură civilă, se va obliga intimatul-chemat în garanție, M. Educației Naționale, la plata către recurenta-pârâtă U. „S. Haret” a cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 lei, fond și recurs (taxe judiciare de timbru și onorariu avocat redus.
Curtea a dispus, în baza art. 451 alin. 2 C. proc. Civilă, reducerea onorariului de avocat pentru ambele faze procesuale, reținând complexitatea redusă a litigiului și munca concretă a avocatului prin raportare la . acțiuni de acest fel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul recurentului-reclamant V. M. A. și recursul provocat formulat de recurenta-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile cu nr. 1682/10.03,.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Casează în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta USH.
Obligă pârâta U. „S. Haret” București la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Admite cererea de chemare în garanție a MEN, formulată de pârâta U. „S. Haret” București.
Obligă chematul în garanție, M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate în termen de 30 zile de la pronunțare.
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a MEN, formulată de reclamant și respinge cererea de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
Obligă pârâta U. S. HARET la plata în favoarea recurentului-reclamant a sumei de 50 lei, cheltuieli de judecată.
Menține soluția cu privire la calitatea procesuală activă.
Obligă intimatul-chemat în garanție, M. Educației Naționale, la plata către recurenta-pârâtă U. „S. Haret” a cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 lei, fond și recurs (taxe judiciare de timbru și onorariu avocat redus, conform art. 451 alin. 2 C. proc. civ.).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. A. C. C. M. I.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 5 ex./ AC /Tehnored.
Tribunalul București Secția C. Administrativ și Fiscal- Judecător fond: S. G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2768/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2767/2015. Curtea de... → |
|---|
