Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 120/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 120/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.120
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.01.2016
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR A.-G. ȚAMBULEA
JUDECĂTOR A. P.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționarea recursului principal formulat de recurenta reclamantă C.(T.) M. E. și recursul provocat formulat de recurenta pârâtă U. „S. HARET” în contradictoriu cu intimatul pârât M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE (fost M. Educației Naționale) împotriva sentinței civile nr.1890/16.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform disp.art. 411 Noul Cod de Procedură Civilă.
Curtea constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1890/16.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal s-au respins acțiunea, ca neîntemeiată, formulată de reclamanta C.(T.) M. E. și cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței civile a formulat recurs recurenta reclamantă C.(T.) M. E. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii și obligării intimatei U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei, urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Management Financiar contabil din București, specializarea contabilitate și Informatică de Gestiune promoția 2009, durata studiilor 3 ani, 180 credite ECTS, forma de învățământ urmată FR, a susținut și promovat Examenul de licență în sesiune iulie 2009 dobândit titlul de licențiată în științe economice.
Totodată a solicitat obligarea intimaților pârâți, potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată(onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
Prin recursul provocat de către recurenta pârâtă U. „S. HARET” s-a solicitat în cazul în care se va admite recursul declarat de recurenta reclamantă C.(T.) M. E. a se admite și recursul provocat astfel cum a fost formulat, casarea în totalitate a sentinței recurate, iar rejudecând a se admite cererea recurentei pârâte de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării Științifice pentru motivele învederate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a admis recursul principal și recursul provocat formulat de recurente pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului (în vigoare la data introducerii acțiunii, dar abrogat prin Ordinul nr. 657 din 24 noiembrie 2014 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior), conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii se realizează de M. Educației, Cercetării și Tineretului, în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, iar formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECTS, în speță de S.C. Romdidac S.A., unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor pană la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Totodată, art. 5 alin. 1 din Regulament dispune că „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".
M. Educatiei Nationale (fost METCS) are obligația aprobării eliberării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, ceea ce în cauză s-a întâmplat.
Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
În concret, Curtea reține că există practica judiciară constantă și majoritară în admiterea unor astfel de cereri de chemare în judecată, având obiecte identice sau cel puțin similare, prin raportare la principiile statuate de CEDO în cauza B. împotriva României sunt fondate.
Curtea constată că în cadrul acestei cauze Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:
„32. Curtea reafirmă imediat că Convenția nu impune statelor contractante nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau prejudiciile cauzate înainte de a ratifica Convenția (a se vedea, mutatis mutandis, Kopecky împotriva Slovaciei [GC], nr._/98, paragraful 35, CEDO 2004-IX).
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
În plus, ținând cont și de contractul de studii dintre părți, Curtea constată, potrivit înscrisurilor depuse în recurs de către USH că în privința studiilor urmate de către reclamant atât Înalta Curte de Casație și Justiție, SCAF, cât și Curtea de Apel București, SCAF, au statuat în majoritatea cauzelor de acest tip faptul că se impune admiterea unor asemenea acțiuni, întemeiat pe identitate de argumente invocate inclusiv în prezenta cauză, prin înlăturarea argumentelor de pretinsă lipsă de acreditare a formei de învățământ urmate de către reclamanți fie la ID, fie la FR, acțiuni admise în sensul petitului care formează obiectul acțiunii introductive și în prezenta cauză, context în care Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs, de ultim grad de jurisdicție, de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”, considerente față de care(cu respectarea principiului disponibilității procesului civil) Curtea apreciază că nu se impune reținerea criticilor invocate de către MEN cu privire la pretinsa nelegalitate a emiterii unor adeverințe de studii și inexistența potrivit dispozițiilor legale în sarcina acestuia a obligației de a acorda astfel de diplome și suplimente la diplomele de licență, fiind vorba despre argumente de fond nefondate din perspectiva obligației instanței interne de ultim grad în această materie de a da curs unei jurisprudențe majoritare și constantă.
Raportat la art. 451 alin. 2 și art. 496 Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea va admite recursurile, va casa sentința, va admite acțiunea și obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamantei, admite cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret, obligă chematul în garanție M. Educației și Cercetării Științifice la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă, obligă pârâta să plătească reclamantei 50 lei cheltuieli de judecată în fond și chemata în garanție să plătească suma de 100 lei cheltuieli de judecată în fond, obligă recurenta pârâtă la plata către recurenta reclamantă a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, obligă intimatul chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice la plata sumei de 820 lei către recurenta pârâtă U. S. Haret, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de judecată la care a fost obligată recurenta pârâtă față de recurenta reclamantă, taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul principal formulat de recurenta reclamantă C.(T.) M. E. și recursul provocat formulat de recurenta pârâtă U. „S. HARET” în contradictoriu cu intimatul pârât M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE (fost M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr.1890/16.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
Casează în tot sentința recurată.
Admite acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamantei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret. Obligă chematul în garanție M. Educației și Cercetării Științifice la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 50 lei cheltuieli de judecată în fond și chemata în garanție să plătească suma de 100 lei cheltuieli de judecată în fond.
Obligă recurenta pârâtă la plata către recurenta reclamantă a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă intimatul chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice la plata sumei de 820 lei către recurenta pârâtă U. S. Haret, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de judecată la care a fost obligată recurenta pârâtă față de recurenta reclamantă, taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M.-C. I. A.-G. ȚAMBULEA A. P.
GREFIER,
D. Ș.
Jud.fond TB2
Red.I.M.C.
Dact. /D.Ș./5 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 145/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 305/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
