Pretentii. Decizia nr. 305/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 305/2016
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.305
Ședința publică de la 25 ianuarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – reclamantă N. I. împotriva sentinței civile nr.3114 din data de 28.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI DIN C. CONSILIULUI L. S. 3, C. L. S. 3 BUCUREȘTI, P. S. 3 BUCUREȘTI și ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta – reclamantă N. I., prin avocat și procurator, lipsind intimații-pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI DIN C. CONSILIULUI L. S. 3, C. L. S. 3 BUCUREȘTI, P. S. 3 BUCUREȘTI și ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta – reclamantă N. I., prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimaților-pârâți la plata daunelor morale și materiale, solicitate de recurenta-reclamantă și să se aprecieze asupra onorariului cuvenit avocatului din oficiu, potrivit Protocolului nr.4825/2015.
Apărătorul recurentei-reclamante susține că în mod greșit instanța de fond a invocat din oficiu, excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. S. 3 București, P. Sectorului 3 București și ., reținând că reclamanta nu a dovedit existența unor raporturi administrative prealabile sesizării instanței în legătură cu solicitările ce fac obiectul cauzei și astfel a respins acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Se invocă dispozițiile art. 36 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 stabilește atribuțiile Consiliului L. în gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. . societatea care a încasat efectiv contravaloarea chiriei achitate de către recurentă, așa cum reiese din chitanțele depuse la dosar, instanța de fond constată existența unui raport contractual de închiriere derulat între reclamantă și pârâta ., însă se stabilește cadrul procesual fără societatea-pârâtă.
De asemenea, apărătorul recurentei-reclamante în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin. 1, art.8 alin. 1 teza a II a din Legea nr. 554/2004. Reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate, drepturi ce i-au fost acordate și pentru viitor, conform certificatului nr. 1367 din 16.06.1993 de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție specială, cu valabilitate permanentă, nerevizuibil, având nevoie de îngrijire și supraveghere din partea altei persoane, întrucât are capacitatea de muncă pierdură în totalitate. În urma reevaluării din anul 2010, de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap recurenta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, iar nu grav, cum a fost stabilit inițial.
Apărătorul recurentei-reclamante arată că prin sentința civilă nr. 5162 din 19.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 4300 la data de 23.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap grav, însă fără asistent personal. Ulterior, prin decizia civilă nr. 1612/2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București a fost obligată să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal. În toată această perioadă, recurenta a fost prejudiciată prin nerecunoașterea dreptului pretins, timp în care nu a putut beneficia de toate drepturile legale ce decurg din emiterea unei decizii de încadrare în gradul corect de handicap de care suferă recurenta.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării cererii de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă recurată s-au reținut și dispus următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a sub nr._, ulterior modificată (f.40-41), reclamanta N. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI-C. L. S. 3, C. L. S. 3 BUCUREȘTI, P. S. 3 BUCUREȘTI și ., obligarea pârâtei DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI-C. L. S. 3 la plata de despăgubiri aferente perioadei martie 2010-martie 2013, reprezentând daune materiale constând în plata chiriei efectiv achitate în perioada respectivă, în valoare de cca. 7000 lei, contravaloarea abonamentelor de transport urban si interurban, precum și cheltuieli de sănătate în valoare de 2000 lei și daune morale în cuantum 30.000 lei, reprezentând consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, având în vedere importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială.
În motivarea în fapt, a arătat că potrivit Deciziei nr.2735/04.03.2013, cu valabilitate permanentă de la data de 05.02.2010, trebuia să beneficieze de drepturile și facilitățile prevăzute de art.20 alin.(2) din Legea nr.448/2006.
A mai arătat că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor cuvenite persoanelor cu handicap grav, întrucât suferă de un handicap grav permanent și din naștere și a beneficiat de protecția specială prevăzută pentru persoanele cu handicap gradul I în condițiile Legii nr. 53/1992, dar în anul 2010, în urma reevaluării din data de 17.01.2010 prin certificatul nr. 538/05.02.2010, Comisia de evaluare a stabilit că ar trebui sa fie încadrată nu în gradul I de handicap, ci în gradul II (nu cu handicap grav, ci cu handicap accentuat), aspect pe care l-a contestat, făcând obiectul dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința nr. 5162/2010 a Curții de Apel București. Fiind efectuată și o expertiză medico-legală de specialitate, s-a apreciat că diagnosticul anterior a fost corect, iar cel din 2010 greșit, astfel că instanța a pronunțato hotărâre prin care a anulat toate actele administrative emise de autoritatea publică, obligând-o să emită o nouă decizie care să prevadă încadrarea în gradul de handicap grav. Din acest motiv autoritatea publică a trebuit să menționeze pe adeverința nr._/09.04.2013 prin care a confirmat condiția de handicap grav permanent, conform deciziei 2735/04.03.2013, cu valabilitate permanentă (valabilă de la data de 05.02._), adeverință eliberată pentru a fi scutită de la plata chiriei.
Având în vedere gradul de handicap grav permanent și din naștere, precum si faptul că autoritatea publica responsabilă, în mod abuziv a schimbat această încadrare într-un grad inferior, mai puțin grav, revenindu-se la diagnosticul inițial după aproximativ 2 ani de procese, consideră reclamanta că trebuie să beneficieze de drepturile de care a fost privata, cu atât mai mult cu cât nu-i poate fi imputabila perioada între 05.02.2010, de când a fost emis certificatul cu încadrarea greșită, până la data la care sentința civilă nr. 5162/2011 a Curții de Apel a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 4300/2012 a ICCJ.
A mai arătat că, imediat cum i-a fost comunicată hotărârea instanței devenită irevocabilă a depus actele la DGASPC S. 3, care a emis Dispoziția nr._/29.03.2013, prin care i s-au acordat o parte din drepturile de care ar fi trebuit să beneficieze în toata această perioadă, 2010-2013, respectiv indemnizația de însoțitor și indemnizația lunară de buget complementar, dar celelalte drepturi, respectiv gratuitatea la transportul urban cu însoțitor, gratuitatea la transportul interurban cu însoțitor, gratuitatea pentru problemele de sănătate si gratuitatea pentru chirie nu i-au fost acordate retroactiv, ci doar începând cu data depunerii efective a cererii în 2013.
În ce privește locuința a mai precizat că există două aspecte prevăzute de dispozițiile Legii nr. 448/2006, respectiv „scutirea de la plata chiriei” și „asigurarea accesului la închirierea unei locuințe”, care este în sarcina Consiliilor locale și Primarilor, conform art. 13 din Normele metodologice la Legea nr.448/2006, reclamanta solicitând scutirea de la plata chiriei și plata prejudiciului constând în contravaloarea chiriei pe care a plătit-o pe toată perioada procesului către T. AL SA, deși avea dreptul la gratuitate din anul 2010.
În drept, a invocat Legea nr. 448/2006.
La data de 22.07.2014, pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI-C. L. S. 3 a depus întâmpinare (f.26-27), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că față de solicitările reclamantei privind locuința și sănătatea, nu are atribuții și nici competență, iar cu privire la transport, prin cererea înregistrata la sediul DGASPC sector 3 cu nr._/29.03.2014, reclamanta a solicitat gratuitatea asupra transportului, fiind acordate drepturile prin Dispoziția nr._/29.03.2013 începând cu data de 01.04.2013, pentru anii anteriori neavând cum să ofere legitimații gratuite, deoarece gratuitatea se acordă pe an calendaristic, iar în anii menționați reclamanta nu putea face dovada încadrării de grad de handicap.
La data de 14.08.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f.40-41).
La termenul de judecată din 12.02.2015, Tribunalul din oficiu a invocat excepția lipsa calității procesuale pasive a CONSILIULUI L. S. 3 BUCUREȘTI, PRIMARULUI S. 3 BUCUREȘTI, și a . (f.132)
A fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Reclamanta a depus concluzii scrise la data de 30.03.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor lipsei calității procesuale, Tribunalul a respins excepția invocată de pârâta DGASPC S. 3 București, dar va admite excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a CONSILIULUI L. S. 3 BUCUREȘTI, PRIMARULUI S. 3 BUCUREȘTI și ., invocate din oficiu, reținând că în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă reprezintă o reflectare în plan procesual a aptitudinii organului administrativ de a fi subiect în raporturile reclamate de realizare a competenței sale.
În cererea având ca obiect refuzul, pretins nejustificat, de soluționare a cererii privind acordarea drepturilor și facilităților prevăzute de Legea nr.448/2006, încadratîn prevederile art.8 alin.(1) teza a II-a și art.18 din Legea nr.554/2004, se legitimează pasiv doar autoritatea publică căreia reclamanta i s-a adresat și care și-a exprimat refuzul de soluționare a cererii, or din probatoriul administrat, rezultă că unica autoritate publică căreia i s-a adresat reclamanta cu aceste pretenții, este pârâta DGASPC S. 3 București, care, astfel, se legitimează procesual pasiv. În ce măsură autoritatea publică pârâtă deține competența legală de a soluționa cererea reclamantei nu afectează dreptul la acțiune al acesteia în contradictoriu cu pârâtul căruia i s-a adresat, verificarea competenței administrative concrete a pârâtei de a soluționa cererea reclamantei în sensul pretins de aceasta constituind aspecte de fond.
În ce privește ceilalți pârâți, reclamanta nu a dovedit existența unor raporturi administrative prealabile sesizării instanței în legătură cu solicitările ce fac obiectul cauzei, astfel că față de aceștia nu se poate identifica existența unui act administrativ asimilat, în sensul art.2 alin.(2) din Legea nr-.554/2004, situație în care se impune respingerea acțiunii în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, ca situație de fapt, Tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 5162/2010 a Curții de Apel București Secția a VIII-a C. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Deciziei nr. 1593 din 17.02.2010 emise de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a obligat autoritatea publică pârâtă să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap grav.
În aplicarea actului jurisdicțional, a fost emisă de către această autoritate Decizia nr.2735/04.03.2013 (f.52), prin care s-a dispus încadrarea reclamantei în gradul de handicap grav, cu indemnizație de însoțitor, cu valabilitate de la 05.02.2010.
Ulterior, la data de 29.03.2013, reclamanta a formulat cererea adresată pârâtei DGASPC S. 3 București pentru acordarea drepturilor privind indemnizația de însoțitor, indemnizația lunară, bugetul personal lunar și gratuitatea transportului urban și interurban (f.31), iar pârâta a emis în favoarea reclamantei Dispoziția nr._/29.03.2013, prin care s-a dispus începând cu data de 01.04.2013 acordarea indemnizației de însoțitor, indemnizația lunară și buget complementar personal lunar, precum și drepturile privind gratuitatea la transport, respectiv la transport urban cu însoțitor și transport interurban cu însoțitor în limita a 12 călătorii gratuite dus-întors, fiind menționat expres că aceste drepturi se acordă începând cu data dispoziției (f.53).
În conformitate cu art.23 din Legea nr.448/2006, „(1) Persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață și cu metroul. […] (3) Legitimația pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață este valabilă pe întregul teritoriu al țării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local, și este eliberată de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, costurile fiind suportate din bugetele județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București.(4) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (1) și (2) se asigură din bugetele locale. (5) Modalitatea de acordare a gratuității și cuantumul acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale.” (subl. n.)
De asemenea, potrivit art. 24 „(1) Persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic.”
Referitor la drepturile privind gratuitatea transportului, se impune a sublinia că, deși reclamanta își exprimă nemulțumirea față de neacordarea retroactivă a gratuității la transportul urban cu însoțitor și la transportul interurban cu însoțitor, aceasta nu a înțeles să conteste respectiva dispoziție emisă de pârâtă, deși inclusiv în cuprinsul acesteia este menționat dreptul de contestație în condițiile Legii nr.554/2004. În aceste împrejurări, solicitarea separată a unei sume globale, cu titlul de despăgubiri reprezentând costul abonamentelor de transport urban si interurban, aferent transportului efectuat anterior, apare drept neîntemeiată, întrucât nu a fost probată existența unui astfel de prejudiciu suferit de reclamantă, în absența oricăror dovezi privind efectuarea unor deplasări și achitarea contravalorii unor abonamente de transport aferente perioadei martie 2010-martie 2013.
Referitor la drepturile ce vizează gratuitatea pentru problemele de sănătate, potrivit art. 10 din aceeași lege, „Persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite prin contractul-cadru.”.
Reclamanta însă nu a înțeles să indice în ce a constat prejudiciul ce i-ar fi fost cauzat de către pârâtă cu privire la modul de respectare a dreptului la asistență medicală gratuită, pentru instanța să poată analiza existența unei obligații corelative autorității pârâte și implicit nelegalitatea conduitei acesteia din urmă. Totodată, nu a fost indicat nici cuantumul acestui prejudiciu pretins de reclamantă, aceasta rezumându-se a solicita în petitul acțiunii „cheltuieli de sănătate în valoare de 2000 lei”.
În fine, cu referire la gratuitatea pentru chirie, se constată că reclamanta derulează un raport contractual de închiriere cu ., din înscrisurile depuse la dosar atât de către reclamantă, cât și de sus-numitul pârât, aceasta achitând în perioada de referință chiria lunară către societatea comercială ce administrează imobilul, sens în care a solicitat prin acțiunea pendinte restituirea sumelor achitate cu titlul de chirie în respectiva perioadă.
Potrivit art. 20 din Legea nr.448/2006, „(1) În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, autoritățile publice au obligația să ia măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public al statului ori unităților administrativ-teritoriale ale acestuia. (2) Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi: a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar față de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuințele care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale ale acestuia; b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafețele locative cu destinație de locuințe deținute de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia și care sunt în folosința acestor persoane.” (subl. n.)
Din analiza textelor legale incidente, Tribunalul reține drept condiție esențială pentru restituirea contravalorii chiriei achitate, acordarea prealabilă a dreptului de scutire, prevăzut de art. 20 alin.(2) lit. b din Legea nr.448/2006, care revine competenței autorității locale deliberative de la domiciliul solicitantului, în condițiile art. 36 alin.(2) lit. d, alin.(6) lit. a pct.2 și 17 raportat la art. 45 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Astfel,potrivit art. 36 alin.(2) lit. d din Legea nr.215/2001, „C. local exercită următoarele categorii de atribuții: […] d) atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni;[…]”, iar potrivit alin.(6) lit. a pct. 2 și pct.17, „În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local: a) asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: […] 2. serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială […]
17. locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității administrativ-teritoriale sau în administrarea sa;[…]” (subl. n.)
Din interpretarea coroborată și coerentă a textelor legale, Tribunalul reține așadar că dreptul reclamantei la scutirede la plata chiriei pentru suprafețele locative nu operează ope legis, ci este supus procedurii de aprobare de către C. L. al Sectorului 3 București, abia ulterior reclamanta putând solicita eventual contravaloarea chiriei achitate de la entitatea care a încasat efectiv aceste venituri.
Or, din probatoriul administrat, nu rezultă că reclamanta ar fi urmat această procedură administrativă care să conducă la acordarea dreptului de scutire, motiv pentru care este neîntemeiată solicitarea acordării sale direct de la autoritatea publică pârâtă, care, potrivit HG nr. 1434/2004, republicată, are exclusiv rolul de a asigura la nivelul sectorului 3 al municipiului București, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, fără a avea în competență acordarea directă a dreptului la scutirea de la plata chiriei în favoarea acestor categorii de persoane vulnerabile.
Raportat la aceste împrejurări și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat din partea pârâtei în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i și n din Legea nr. 554/2004, întrucât conduita acesteia nu îndeplinește exigențele unei vătămări prevăzute de art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004, prin refuzul de a emite acte administrativ ce exced propriilor competențe, nefiind dovedită nicidecum exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea reclamantei.
Analizând probele administrate și prin raportare la pretențiile privind daunele morale solicitate de reclamantă, Tribunalul urmează a le respinge în mod analog, ca neîntemeiate, reținând în mod esențial că nu a fost probată producerea unor prejudicii de natură morală în forma pretinsă de reclamantă, de către autoritatea publică pârâtă.
Având în vedere că actul administrativ care i-a cauzat prejudicii morale reclamantei este în realitate Decizia nr. 1593 din 17.02.2010, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin care s-a menținut încadrarea în gradul de handicap accentuat, se reține că reclamanta ar fi putut justifica repararea eventualelor daune morale constând în consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, în contradictoriu cu autoritatea emitentă a acestei decizii, nicidecum cu pârâta DGASPC S. 3 București, întrucât pretinsele suferințe fizice și psihice resimțite de reclamantă constituie efectele nerecunoașterii gradului de handicap grav, cum, de altfel, însăși reclamanta menționează în răspunsul la întâmpinare.
În plus, nu rezultă nici un suport probatoriu al producerii efective de consecințe în plan fizic sau psihic ca efect al refuzului pârâtei de acordare a drepturilor pretinse, reclamanta având sarcina de a dovedi producerea efectivă a rezultatului dăunător direct, de natură nepatrimonială, al conduitei nelegale a autorității publice pârâte prin care se pretinde că s-ar fi adus vătămare valorilor personalității umane.
Așa fiind, tribunalul a hotărât următoarele:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta DGASPC S. 3 București. Admite excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a CONSILIULUI L. S. 3 BUCUREȘTI, PRIMARULUI S. 3 BUCUREȘTI, și ., invocate din oficiu și respinge acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. I., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI DIN C. CONSILIULUI L. S. 3, ca neîntemeiată. Dispune plata din bugetul Ministerului Justiției a onorariului în cuantum de 300 lei în favoarea av. B. M. din Baroul București.”
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta N. I., solicitând admiterea recursului si Modificarea in tot a sentinței civile nr.3114/2015, si rejudecand admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, iar in subsidiar, casarea in tot sau in parte a sentinței civile recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesara administrarea unor probe suplimentare.
Recurenta a invocat următoarele motive:
1. Modalitatea in care s-a aplicat principiul rolului activ al instanței si Modalitatea in care s-a făcut analiza aplicabilității Legii nr.215/2001;
In mod greșit instanța de fond a invocat din oficiu, excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. S. 3 București, Primarului S. 3 București si ., reținând ca reclamanta nu a dovedit existenta unor raporturi administrative prealabile sesizării instanței in legătura cu solicitările ce fac obiectul cauzei si astfel a respins acțiunea in contradictoriu cu acești parați ca fiind formulate impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Insa, art.36 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 stabilește atribuțiile Consiliului L. in gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni, iar potrivit alin.6 In exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local:
a) asigura, potrivit competentelor sale si in condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind:
2. serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei si a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie sociala;
17. locuințele sociale si celelalte unități locative aflate in proprietatea unității administrativ-teritoriale sau in administrarea sa;
19. alte servicii publice stabilite prin lege;
d) poate solicita informări si rapoarte de la primar, viceprimar si de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local;
e)aproba construirea locuințelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuințelor N sociale si a utilităților locative aflate in proprietatea sau in administrarea sa;
f)poate solicita informări si rapoarte specifice de la primar si de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local.
De asemenea, . este societatea care a incasat efectiv contravaloarea chiriei achitate de către recurenta, asa cum reiese din chitanțele depuse la dosarul cauzei. Astfel, se constata de către instanța existenta unui raport contractual de inchiriere derulat intre reclamanta si parata, ., insa se stabilește cadrul procesual fara societatea-parata.
2. Modalitatea in care s-a făcut analiza aplicabilității Legii nr.554/2004;
In raport de dispozițiile Legii nr.554/2004 instanța a respins acțiunea in contradictoriu cu parata DGASPC S. 3 București ca neintemeiata.
În mod eronat, instanța de fond a apreciat ca nu sunt indeplinite condițiile art.l alin.l, art.8 alini teza a Il-a din Legea nr.554/2004, având in vedere intreaga situație de fapt.
Astfel, reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate, drepturi ce i-au fost acordate si pentru viitor, conform certificatului nr.1367 din 16.06.1993 de incadrare . persoane handicapate care necesita protecție speciala, cu valabilitate permanenta, nerevizuibil, având nevoie de îngrijire si supraveghere din partea altei persoane intrucat are capacitatea de munca pierduta in totalitate.
In urma reevaluării din 2010, de către Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, recurenta a fost încadrata in gradul de handicap accentuat, iar nu grav cum a fost stabilit inițial.
In urma sentinței civile nr.5162 din 19.09.2011 pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a C. Administrativ si Fiscal, rămasa irevocabila prin decizia nr.4300 la data de 23.10.2012 a înaltei Curți de Casație si Justiție in dosarul nr._, Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a fost obligata sa emită o noua decizie prin care sa o încadreze pe recurenta in gradul de handicap grav, si astfel a fost emisa decizia nr.2735 din 4 martie 2013, insa fara asistent personal potrivit opțiunii personale depuse in scris de recurenta îndeplinind exigentele art.42 alin.l din Legea 448/2006.
In urma reevaluării recurentei din anul 2010, Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap o incadreaza in gradul de handicap accentuat, si nu grav, asa cum prevede Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007, pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea in grad de handicap, anexa 1, cap. 2- funcții senzoriale, Evaluare grad de handicap in afectarea funcțiilor vederii, precizează ce presupune handicapul grav, respectiv aceasta este nevazatoare din naștere, cat si situația sa medicala care a rămas neschimbata, nejustificand o alta încadrare in grad de handicap.
In aceasta situație, N. I. este nevoita sa promoveze o acțiune in instanța, prin care solicita încadrarea corecta in gradul de handicap de care suferă din naștere, de fapt aceasta a solicitat anularea actului si recunosterea dreptului sau deținut inițial prin certificatul nr.1367 din 16.06.1993 de incadrare . persoane handicapate care necesita protecție speciala, cu valabilitate permanenta, nerevizuibil, având nevoie de îngrijire si supraveghere din partea altei persoane întrucât are capacitatea de munca pierduta in totalitate.
A urmat sentința civila nr.5162 din 19.09.2011 pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a C. Administrativ si Fiscal, rămasa irevocabila prin decizia nr.4300 la data de 23.10.2012 a înaltei Curți de Casație si Justiție in dosarul nr._, prin care Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, a fost obligata sa emită o noua decizie prin care sa o încadreze pe reclamanta in gradul de handicap grav.
Ulterior, prin decizia civila nr. 1612/19.03.2015 pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._/3/2013 s-a admis recursul si s-a anulat decizia de incadrare in grad de handicap nr. 2735 din 4 martie 2013 si parata Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București a fost obligata sa emită o noua decizie de incadrare in grad de handicap grav, cu asistent personal.
Prin acțiunea formulata in fata instanței de fond, reclamanta a urmărit repunerea sa in situația anterioara vătămării . sau, in condițiile in care a beneficiat de toate aceste drepturi pana la momentul reevaluării din anul 2010, cand in mod abuziv, cu încălcarea prevederilor legale se emite un certificat de încadrare in grad de handicap care ar trebui sa reflecte o ameliorare a stării de sănătate a recurentei, aspect neadevarat raportat la handicapul de care suferă.
In toata aceasta perioada, recurenta a fost prejudiciata prin nerecunoasterea dreptului pretins, timp in care nu a putut beneficia de toate drepturile legale ce decurg din emiterea unei decizii de incadrare in gradul corect de handicap de care suferă recurenta.
Arata reaua-credință a DGASPC S. 3 București, in situația in care, cunoscând istoricul medical al recurentei, raportul de expertiza medico-legala, ancheta sociala efectuata, toate reținând handicapul grav de care suferă recurenta, ar fi trebuit sa conducă in mod firesc si legal la emiterea unei decizii corespunzătoare si astfel la evitarea sistării drepturilor legale si la evitarea vătămării recurentei in drepturile sale.
Toate aceste aspecte au condus la apariția unei stări de pericol prin afectarea drepturilor si libertăților fundamentale conferite de Constituția României, respectiv cele prevăzute de art.47 si art.50 privind nivelul de trai si protecția persoanelor cu handicap.
3. Modalitatea in care s-a făcut analiza aplicabilității Legii nr. 448/2006;
Potrivit dispozițiilor Legii nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, recurenta trebuie sa beneficieze de toate drepturile solicitate, drepturi de care nu a putut beneficia ca urmare a emiterii unei decizii de incadrare in grad de handicap inferior.
Asa cum reiese din intreaga situație de fapt detaliata mai sus, pana la emiterea deciziei corecte de incadrare in grad de handicap grav cu asistent personal, recurenta nu a putut beneficia de drepturile sale stabilite de art. 10, art.20. art.23 si art.24 din Legea nr.448/2006, astfel ca nu se poate retine decât culpa DGASPC S. 3 București in desfășurarea atribuțiilor, cauzând recurentei prejudicii morale si materiale.
In drept: art.483-502 NCPC, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007, pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea in grad de handicap, Legea nr.215/2001 privind administrația publica locala, art.47 si art.50 din Constituția României.
DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECȚIA COPILULUI S. 3 BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat ca fiind nefondat considerând in parte a legala si temeinica Sentința Civila nr. 3114 din 28.04.2015 a Tribunalului București.
In fapt, N. I. figurează in evidentele DGASPC S. 3 ca persoana cu handicap grav, conform Deciziei de încadrare . persoane cu handicap nr. 2735/04.03.2013 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, cu valabilitate permanenta (valabila de la data de 05.02.2010).
1.In legătura cu al doilea motiv de recurs potrivit căruia instanța de fond a apreciat eronat ca nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin. 1 si art. 8 alin. 1 teza II, consideram ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
In esența, recurenta susține ca, desi in baza certificatului nr. 1367 din 16.06.1993 prin care fusese incadrata . persoane cu handicap care necesita protecție speciala, beneficiase de drepturile solicitate, in urma reevaluării din 2010 de către Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a fost incadrata in gradul de handicap accentuat, iar nu grav cum a fost stabilit inițial, urmărește repunerea in situația anterioara vătămării . sau si acordarea unor drepturi potrivit cererii de chemare in judecata.
In primul rand, asa cum a reținut si instanța de fond, pentru o . drepturi a fost emisa Dispoziția nr._/20.03.2013 prin care i s-au acordat recurentei indemnizația de insotitor, indemnizația lunara si buget complementar personal lunar, precum si drepturile privind gratuitatea la transport, respectiv la transportul urban cu insotitor si transport interurban cu insotitor in limita a 12 calatorii gratuite dus-intors.
In al doilea rand, nemulțumirea recurentei referitor la neacordarea unor drepturi retroactiv, drepturi care au făcut obiectul dispoziției sus menționate, nu se justifica in condițiile in care aceasta nu a contestat-o.
Sub aspectul plații unor despăgubiri reprezentând costul abonamentului de transport si a celor având ca obiect gratuitatea pentru problemele de sănătate, instanța de fond in mod corect si legal a apreciat ca nu s-a făcut dovada unui prejudiciu, condiție esențiala pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
In legătura cu gratuitatea pentru chirie, recurenta nu a parcurs procedura administrativa care sa conducă la acordarea acestui drept, in baza unei hotărâri de consiliu local, asa cum prevede legea.
Prin urmare, recurenta reclamanta nu a făcut dovada unui refuz nejustificat din partea intimatei care sa constituie temei legal pentru promovarea unei astfel de cereri.
2.Privitor la cel de-al treilea motiv de recurs ce se referea la modalitatea in care s-a făcut analiza aplicabilității Legii nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, recurenta reclamanta susține ca nu a putut beneficia de drepturile aferente ca urmare a emiterii unei decizii de încadrare in grad de handicap inferior.
Urmare a emiterii deciziei nr._/29.03.2013 aceasta a beneficiat si beneficiază de toate drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006.
Pe de alta parte, chiar in situația in care s-ar retine o culpa in sarcina DGASPC, aceasta nu este suficienta pentru acordarea unor drepturi in mod retroactiv pentru considerentele menționate la punctul 2 din prezenta întâmpinare. Mai mult DGASPC S. 3 nu avea nici o obligație legala de a oferii recurentei reclamante prestații sau beneficii care nu intra in sfera noastră de competenta.
In drept, dispozițiile Codului de procedura civila, pe dispozițiile Legii nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata.
Analizând recursul formulat, prin prisma susținerilor părților și dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Referitor la motivele de recurs, ce sunt incadrabile in dispozitiile 488 alin. 1 pct. 8 C. privind incalcarea sau aplicarea eronata a normelor de drept material, Curtea, retine, in primul rand, corecta solutionare a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor C. L. S. 3 Bucuresti, P. Sectorului 3 București și ., in raport cu dispozițiile de drept material aplicabile. Prin raportare la obiectul litigiului, astfel cum a fost formulat și, pe de alta parte, raportat la faptul ca partea reclamanta nu a probat existenta unor raporturi administrative cu paratii indicati anterior, astfel cum în mod clar a explicat instanta de fond, solutia primei instante este legala si temeinica. Este fără relevanță împrejurarea ca partea ar avea raporturi civile cu ., cata vreme prejudiciul ce se pretinde deriva din raporturile administrative cu emitentul actului - DGASPC S. 3 Bucuresti. Mai mult, din lecturarea cererii de chemare in judecata rezulta cat se poate de clar faptul ca partea reclamanta, in virtutea disponibilității procesual civile a înțeles să solicite despagubiri exclusiv de la DGASPC S. 3. De asemenea, nici invocarea dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 215/2001 privind atribuțiile consiliului local în materia serviciilor furnizate către cetățeni nu răstoarnă soluția primei instanțe asupra excepției lipsei calității procesuale passive a acestui pârât, avand in vedere aceleași considerente, respective lipsa unui raport concret de drept administrativ cu aceasta autoritate publică, iar dispozițiile legale invocate au caracter general.
În al doilea rând, pe fondul recursului, motivele invocate, ce sunt încadrabile tot la art. 488 alin. 1 pct. 8 C., Curtea reține că recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.
În esența, recurenta susține că, deși în baza certificatului nr. 1367 din 16.06.1993 prin care fusese incadrata . persoane cu handicap care necesita protecție speciala, beneficiase de drepturile solicitate, in urma reevaluării din 2010 de către Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a fost incadrata in gradul de handicap accentuat, iar nu grav cum a fost stabilit inițial. Astfel, ceea ce urmărește recurenta prin prezentul demers procesual este repunerea in situația anterioara si acordarea unor drepturi potrivit cererii de chemare in judecata.
Or, astfel cum corect retine instanța de fond, pentru o . drepturi a fost emisa Dispoziția nr._/20.03.2013 prin care i s-au acordat recurentei indemnizația de insotitor, indemnizația lunara si buget complementar personal lunar, precum si drepturile privind gratuitatea la transport, respectiv la transportul urban cu insotitor si transport interurban cu insotitor in limita a 12 calatorii gratuite dus-intors, începând cu data de 01.04.2013
Referitor la decizia civila nr. 1612/19.03.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti prin care s-a anulat decizia de incadrare in grad de handicap nr. 2735/04.03.2013 si s-a dispus emiterea unei noi decizii de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal, aceasta nu are inraurire asupra litigiului de față, intrucat litigiul de față priveste o perioada anterioara emiterii deciziei in cauza, respectiv martie 2010-martie 2013, astfel după cum reclamanta a inteles sa investeasca instanta de fond, in recurs cererea de chemare in judecata neputand fi modificata sub aspectul obiectului sau motivelor de nelegalitate invocate.
Referitor la modalitatea în care prima instanță a făcut analiza aplicabilității Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Curtea reține:
În primul rând, Curtea trebuie să remarce faptul că în concret, partea recurent reclamantă se multumeste sa invoce generic faptul că nu a putut beneficia de drepturile sale stabilite de art. 10, art. 20, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 448/2006, fără să detalieze în concret motivele pentru care apreciază că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică.
În concret, textele invocate de recurenta a fi nesocotite de parata sunt:
ART. 10
Persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite prin contractul-cadru.
…
ART. 20
(1) În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, autoritățile publice au obligația să ia măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public al statului ori unităților administrativ-teritoriale ale acestuia.
(2) Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi:
a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar față de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuințele care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale ale acestuia;
b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafețele locative cu destinație de locuințe deținute de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia și care sunt în folosința acestor persoane.
(3) Beneficiază de prevederile alin. (2) și familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav.
(4) Beneficiază de prevederile alin. (2) lit. b) și adultul cu handicap accentuat.
…
ART. 22
Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap:
a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate;
b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare;
c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap.
…
ART. 23
(1) Persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață și cu metroul.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane:
a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, în prezența acestora;
b) însoțitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezența acestora;
c) însoțitorii adulților cu handicap auditiv și mintal accentuat, în prezența acestora, pe baza anchetei sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap;
d) asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav;
e) asistenții personali profesioniști ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat.
(3) Legitimația pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață este valabilă pe întregul teritoriu al țării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local, și este eliberată de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, costurile fiind suportate din bugetele județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București.
(4) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (1) și (2) se asigură din bugetele locale.
(5) Modalitatea de acordare a gratuității și cuantumul acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale.
ART. 24
(1) Persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane:
a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, numai în prezența acestora;
b) asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav.
(3) Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic.
(4) Beneficiază de prevederile alin. (3) și însoțitorii copiilor cu handicap accentuat, numai în prezența acestora.
(5) Persoanele cu afecțiuni renale care necesită hemodializă în alte localități decât cele de domiciliu beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial și peste numărul de călătorii prevăzut, în funcție de recomandarea centrului de dializă.
(6) Beneficiază de prevederile alin. (5) și asistenții personali sau însoțitorii persoanelor cu handicap care necesită hemodializă.
(7) Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (1) - (6) se asigură din bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
(8) Modalitatea de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (1) - (6) se stabilește prin hotărâre a Guvernului.
Astfel, în lipsa unor critici concrete ale recurentei cu privire la raționamentul primei instanțe, precum și în lipsa probării unui prejudiciu atât la judecata in fond, cât și in recurs, Curtea reține:
În mod corect reține prima instanțăa că solicitarea privind acordarea retroactivă a costului transportului urban și interurban este neintemeiata, in conditiile in care nici la judecata in fond, nici in recurs nu s-a probat faptul că s-au efectuat deplasări și că s-a achitat contravaloarea unor abonamente de transport pentru perioada martie 2010-martie 2013.
Apoi, cererea privind plata unor despăgubiri reprezentând costul pentru asistența medicală în condițiile în care se pretinde nesocotirea dreptului la gratuitatea serviciului medical, respectiv gratuitatea medicamentelor pentru problemele de sănătate, in mod corect instanța de fond a apreciat ca nu s-a făcut dovada unui prejudiciu, condiție în lipsa căreia nu poate fi atrasa răspunderea civilă delictuală. Mai mult, reclamanta nu a indicat si nici nu a probat la ce se refera punctual prejudiciul de 2000 lei și cum a fost determinat cuantumul lui, acesta fiind indicat în mod global.
In legătura cu gratuitatea pentru chirie, recurenta nu a parcurs procedura administrativa care sa conducă la acordarea acestui drept, in baza unei hotărâri de consiliu local, conform art. 45 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 13 din HG nr. 268 din 14 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, la nivel local, responsabile cu asigurarea accesului persoanelor cu handicap la închirierea unei locuințe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, în raza cărora își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
În concluzie, recurenta reclamanta nu a făcut dovada unui refuz nejustificat din partea intimatei care sa constituie temei legal pentru promovarea unei astfel de cereri.
În ceea ce privește prejudiciile morale, deși recurenta le reitereaza și in cererea de recurs, acestea nu au fost probate in litigiu.
Prin urmare, nu poate fi retinuta, in aceasta situatie, exigența unei vătămări în sensul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pe care sa o fi suferit si probat partea reclamanta.
Pentru toate aceste motive in baza art. 496 C. se impune respingerea recursului ca neintemeiat.
Referitor la onorariul avocatului din oficiu, stabilit initial la suma de 300 lei, acesta va fi majorat cu suma de 90 de lei in baza protocolului MJ-UNBR inregistrat la MJ cu nr._/2015 (art. 2 alin. 1 pct. 3). Astfel, instanta va dispune in final plata din bugetul Ministerului Justitiei a onorariului avocatului din oficiu de 390 lei in favoarea av. P. L. din Baroul București, aferent fazei procesuale a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă N. I., domiciliată în București, .. 38,. împotriva sentinței civile nr.3114 din data de 28.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI DIN C. CONSILIULUI L. S. 3, cu sediul în București, ., nr.12-14, sector3, C. L. S. 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-4, sector 3, P. S. 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-4, sector 3 și ., cu sediul în București, ., sector 3, ca nefondat.
Majorează onorariul avocatului din oficiu cu 90 lei.
Dispune plata din bugetul Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu de 390 lei în favoarea av. P. L. din Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. CMF
Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal ---judecător L.M. B.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 120/2016. Curtea... | Pretentii. Sentința nr. 231/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
