Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 209/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 209/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:024._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 209
Ședința publică de la 21.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: E. A. P.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă N. A.-M. împotriva sentinței civile nr. 4413/10.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția aII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET și intimatul – pârât – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reprezentată prin avocat M. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei pentru susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului arătând că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea unor acte normative care nu sunt incidente în speță. Solicită să se aibă în vedere că pentru anul școlar 2006 – 2007 legislația aplicabilă este cea care era în vigoare la nivelul anului 2006, respectiv dispozițiile HG nr. 535/1999 și HG nr. 916/2005 iar art.5 din HG nr.916/2005 se aplica până la modificarea intervenită în 2007. Totodată recurenta solicită să se aibă în vedere dispozițiile cuprinse în art.4 HG nr. 535/1999, conform cărora dacă forma de zi era autorizată provizoriu sau acreditată, atunci pot funcționa fără autorizare sau acreditare și celelalte forme, în speță forma ID. Solicită să se constate că toate actele normative invocate de instanța de fond, inclusiv Decizia nr. 3306/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt aplicabile unei situații ulterioare. Arată că această conduită a Ministerului Educației, care deși susține că nu sunt autorizate instituțiile de învățământ nu procedează la încetarea autorizării confirmă faptul că forma de școlarizare a fost autorizată. Totodată solicită să se aibă în vedere faptul că adeverința prin care se atestă calitatea de licențiat nu a fost contestată niciodată de forma de învățământ și are o prezumție de legalitate.
Pentru toate motivele arătate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și depune la dosarul cauzei practică judiciară. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe recursul provocat formulat de U. S. Haret formulează concluzii de admitere.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4413/10.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal s-a dispus respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MEN pe cererea de chemare in garantie, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanta N. A.-M. în contradictoriu cu pârâtă U. S. Haret și totodată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Educației și Cercetării Științifice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta N. A.-M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că începând anul I de studii, în anul 2006, actele normative aplicabile sunt H.G.535/1999 și H.G.916/2005. reglementari care i se aplica pe toata durata studiilor, adică pana în anul 2009, atunci când a promovat examenul de licența.
Cum orice modificare legislativa se aplica numai pentru viitor, înseamnă ca: -H.G.676/2007, H.G.635/2008, H.G.749/2009 nu sunt aplicabile anului I de studii 2005/2006;
Mai mult decât atât, cat timp art.5 din H.G.916/2005 se aplica pana la modificarea actului normativ (survenita în anul 2007), înseamnă ca acest act normativ îsi intinde efectele asupra anului I de studiu 2006/2007 și implicit pana în anul absolvirii, anul 2009.
De aici, înseamnă că nu sunt aplicabile dispozițiile H.G.966/2011, H.G. 1609/2004, acestea fiind abrogate prin H.G.916/2005.
Așa fiind, inseamna ca instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea tuturor acestor acte normative, incalcând principiul "Tempus regit actum" și ar fi trebuit sa se raporteze exclusiv la art.4 din H.G.535/1999 aflat în vigoare (neabrogat) și H.G.916/2005.
Conchizând, tribunal a aplicat greșit acte normative ce nu erau incidente în pricina.
Art.488 alin.1 pct.6 C.pr.civ.- fără temei legal și în contradicție cu dispozițiile art.4 din H.G.535/1999, art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 și H.G.916/2005 împreuna cu anexele sale, instanța de fond apreciază ca formele de învățământ ID și FR trebuiau autorizate sau autorizate special pentru a funcționa.
F. o motivare pertinenta și cu aplicarea greșita a legii, instanța de fond, ajunge în mod nefondat la concluzia ca Facultatea de Management Financiar Contabil, specializarea Management nu a fost autorizata provizoriu pentru a funcționa în anul I de studii 2006/2007.
In susținerea acestei concluzii, tribunalul aduce ca argument H.G.966/2011, H.G. 1609/2004, H.G.676/2007, H.G.635/2008, H.G.749/2009, care nu sunt aplicabile anului I de studii 2005/2006, așa cum am arătat în primul motiv de recurs.
Mai afirma tribunalul, săvârșind o eroare flagranta, ca nici H.G.916/2005 (in anexa 1, lit.B, pct.6) nu prevede autorizarea provizorie a Facultății de Management Financiar Contabil, când de fapt, la rubrica 5 din Anexa I, lit.b, pct.6, aceasta apare ca fiind autorizata sa funcționeze provizoriu.
Cum acest act normativ autorizează generic facultățile, interpretarea corecta este ca aceea în sensul ca autorizarea vizează toate formele de învățământ.
Lipsa distincției intre formele de zi sau ID conform cărora U. S. Haret era acreditata/autorizata provizoriu sa furnizeze educație în cadrul Facultății de Management Financiar Contabil, specializarea Management, atrage aplicarea principiului "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" și de aici rezulta ca tribunalul a greșit și ca și forma de învățământ ID era autorizata provizoriu sa funcționeze în anul universitar 2006-2007, alături de celelalte forme de învățământ.
Mai mult, un alt argument este dat de art.4 din H.G. 535/1999, act normativ niciodată abrogat și care își produce depline efecte (H.G. nr.696/2000, OUG nr.134/2000, HG 1215/2000, HG 410/2000, HG 944/2002 modifica numai art.1 și 3 și anexele 1-3, fără a modifica ori abroga art.4), conform căruia daca forma Zi este autorizata provizoriu sau acreditata, atunci pot funcționa fără autorizare/acreditare și celelalte forme.
Conchizând, tribunalul a interpretat greșit art.4 din H.G.535/1999, anexa 1, lit.B, pct.6, rubrica 5 din H.G.916/2005 și ca de fapt, forma de învățământ ID a Facultății de Management Financiar Contabil, specializarea Management era autorizata provizoriu sa funcționeze începând cu anul I de studii 2006/2007 și pana la absolvire, adică 2009
Art.488 alin. 1 pct.6 C.pr.civ.- în mod greșit instant de fond extinde pricinii situația de drept asupra căreia s-a pronunțat ICCJ prin decizia 3306/8.06.2011, respectiv anularea anexei 3 pct 30 din HG nr. 749/2009, astfel cum a fost completată de HG nr. 943/2009 și modificarea textelor în sensul introducerii în anexă a structurii instituției de învățământ, astfel cum a fost aprobată de Senatul universitar pentru anul 2009 -2010, situație posterioara anului 2006 când recurenta a început studiile universitare
Tot greșit, tribunalul invoca dispozițiile deciziei 3306/2011 a ICCJ, ca argument al respingerii acțiunii.
Dar,
1)Sus menționata deciziei soluționează o cerere în anularea anexei 3 pct.30 din H.G.749/2009, adică a unui act normativ posterior începerii de către mine a studiilor (2006), care nu retroactiveaza și deci privește o situație de drept inaplicabila pricinii.
2)Este adevărat ca începând cu anul I de studii 2007-2008 a intrat în vigoare H.G.nr.676/2007 ce nu mai autoriza provizoriu forma ID a facultății urmate de către mine, INSA ACEST ACT NORMATIV și cele ulterioare ce preiau aceleași dispoziții (respectiv H.G.749/2009), NU RETROACTIVEAZA și NU SE APLICA ANULUI I DE STUDII 2006/2007.
Mai mult, tribunalul nu tine seama de practica constanta a ICCJ-SCAF (690/2012, 953/2012, 1638/2012, 3302/2012) și nici de Soluția de principiu adoptata de către aceasta instant la data de 7 noiembrie 2013, prin care s-a decis ca U. S. Haret sa fie obligata sa elibereze diplomele de licența, iar M. Educației Naționale sa fie obligat la rândul sau sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplome de licența și suplimentele de diploma.
De altfel, tot instanța suprema, în litigii de aceiași natura, retine ca M.E.N are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplome de licența și suplimentele de diploma (deciziile 5386/2011, 5656/2011, 5722/2011, 628/2012, 690/2012, 708/_ ), aceasta soluție respectând și principiul coerentei și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza B..c.României).
Conchizând, practica unitara a ICCJ este de admitere a acțiunilor de acest fel, decizia invocata de către tribunal.
Art.488 alin.1 pct.6 C.pr.civ.- în mod greșit instanța de fond apreciază ca recurenta nu este indreptatita la eliberarea diplomei de licența pe considerentul ca valabilitatea adeverinței a expirat, când de fapt a urmat studiile universitare, a promovat examenul de licența, adeverința este act premergător diplomei, iar insusi M.E.N. a emiterea formularelor de diplome cu sigla acestuia pana în anul 2011 recunoscând astfel specializarea.
Potrivit adeverinței depuse la dosarul cauzei a obținut titlul de licențiat al Facultății de Management Financiar Contabil, specializarea Management, promovând examenul de licența din sesiunea iulie 2009.
Deși inițial, pentru o parte dintre absolvenți, așa cum este de notorietate, MEC a tipărit diplomele de licența, totuși începând cu anul 2011 a refuzat sa mai procedeze ca atare, așa incat nu a mai fost în măsura sa-și primesc diploma de la U. S. Haret.
Aceasta adeverința, chiar daca si-a încetat valabilitatea, atesta o situație de drept, respectiv faptul ca este licențiata, ca efect al prezumției de legalitate și veridicitate specifica actelor administrative, mai ales ca nu a fost niciodată anulata.
Pentru școlarizarea în aceasta forma de învățământ în perioada 2006-2009, nu s-a dispus NICIODATĂ încetarea cu parcurgerea etapelor și a perioadelor de timp menționate în art.34 din 75/2005 modificata și aprobata prin Legea nr.87/2006.
M. Educației permițând Universității S. Haret sa continue școlarizarea și organizarea examenului de licența în anul 2009, a confirmat prin conduita sa legalitatea autorizării provizorii prin aceea ca nu a dispus ca U. S. Haret pentru Facultatea de Management Financiar Contabil, specializarea Management, forma ID, sa înceteze forma de școlarizare și sa reglementeze situația studenților și a bazei materiale (art.34 alin.5). Orice poziție ulterioara a ministerului ori reinterpretare a legii este abuziva și lipsita de temei legal.
De asemenea, arată faptul ca de la momentul înscrierii la facultate și pana la absolvirea acesteia, recurenta a fost de bună-credință și-a îndeplinit toate obligațiile ce ii reveneau potrivit contractelor de studii încheiate cu universitatea, a achitat toate taxele, a susținut și a promovat toate examenele, inclusiv examenul de licența și nu are vreo culpa fiind o victima a situației conflictuale existente intre MEC și U. S. Haret.
Pârâta U. "S. HARET" a formulat întâmpinare și recurs provocat prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul promovat derecurent, să se admită și cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).
În acest sens s-a arătat că U. S. Haret, a fost înființată prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantului la cursurile USH, obligă la obținerea acreditării numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de învățământ.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (în vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi.
In acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distinctă, si nu la nivelul formelor de învățământ.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,indiferent de forma de învățământ absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurentii-reclamanti era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in învățământul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, dupa caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „ program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418 / 2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita(zi, frecventa redusă, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult, art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :" Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fără frecventa, fără a fi necesara "îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica si Acreditare instituțiilor de învățământ superior."
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ " învățământul deschis la distanta,similar cu învățământul fără frecvență se poate organiza numai in cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre intra in lichidare începând cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul I ,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre își continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat ..
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale,chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/20Q6,emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta, pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, conferă reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licență însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității "S. Haret" ia data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Așa cum a remarcat si subliniat înalta Curte de Casație si Justiție acest drept nu poate fi afectat si cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept de divergentele ce au apărut în decursul timpului,intre U. "S. Haret" si M. Educației,pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de învățământ la distanta,pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate,atâta timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005,nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrative care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal, in condițiile în care în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".
În dovedirea susținerilor lor, părțile au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 alin. 3 Cod procedură civilă, precum și ale art.10 din Legea nr.554/2004.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Motivul de casare identificat de Curte pe baza susținerilor din cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Conform actelor din dosar, reclamanta a obținut titlul de licențiat al Facultății de Management Financiar Contabil, specializarea Management, promovând examenul de licența din sesiunea iulie 2009.
Dupa obtinerea adeverintei privind promovarea examenului de licenta in sesiunea din iulie 2009, aceasta s-a adresat paratei cu cereri pentru eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului de diploma, carora parata nu le-a dat curs, intrucat chematul in garantie MEN refuza recunoasterea diplomelor de licenta si aprobarea tipizatelor pentru diplomele de licenta.
De observat că acesta și-a indeplinit toate obligatiile ce-i reveneau potrivit contractelor de studii incheiate cu parata, in sensul ca a platit taxele de studii, a sustinut si promovat toate examenele, inclusiv examenul de licenta, iar în urma promovarii acestui examen in sesiunea iulie 2011, i-a fost recunoscut titlul de licenta.
Din corespondența purtată între Universitate și M. Educației Tineretului și Sportului rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”.
Curtea constată, contrar opiniei primei instanțe, că refuzul de eliberare a diplomelor și a suplimentului de diplomă nu este justificat, reclamantul fiind îndreptățit la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. “S. Haret” a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea observă că, în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma ID, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în „evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității “S. Haret”, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. “S. Haret”, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, presupune, în fapt, recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011 și nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. “S. Haret” are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați (…) este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
De amintit că Înalta Curte de Casație și Justiție a adoptat la 28. 10.2013 și la 7.11.2013 ca soluție pentru unificarea jurisprudenței, în același sens, de obligare a Universității „S. Haret” la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului la acestea; de admitere a cererii de chemare în garanție și de obligare a chematului în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În consecință, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se impune admiterea recursului formulat de recurentul-reclamant și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta. Totodată, față de capătul doi de cerere al acțiunii formulate, Întrucât, obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece pârâtul-chemat în garanție M. Educației Naționale, refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantului adeverință că este licențiat și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități, se va admite și cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii și pe cale de consecință va fi obligat MEN să aprobe aprobarea tipăririi formularului tipizat pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, inclusiv sub aspectul soluției dată cererii de chemare în garanție, având în vedere că aceasta a fost formulată de către recurenta-pârâtă USH pentru a obține în fapt o reală valorificare a drepturilor pretinse de către recurenta-reclamantă, prin asigurarea acesteia a tipizatelor aferente diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, prin aprobarea tipăririi acestora de către intimatul MEN, scop care a fost atins însă prin chiar admiterea acțiunii principale, aceasta având al doilea capăt de cerere această solicitare identică ca formulare și scop cu obiectul cererii de chemare în garanție, context în care se constată că nu se impune admiterea recursului provocat, ci respingerea acestuia ca nefondat, pretențiile reclamantei-recurente fiind admise în totalitate urmare a admiterii recursului principal, nefiind necesară analizarea criticilor invocate în cadrul recursului provocat, astfel încât nu poate fi reținută o imposibilitate de valorificare a dreptului vătămat pretins de către recurenta-reclamantă.
Va fi respinsă cererea intimatei U. S. Haret de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs având în vedere soluția de admitere a recursului declarat de către reclamantă și a acțiunii introductive, intimata-pârâtă aflându-se în culpă procesuală față de recurenta-reclamantă, iar în plus, admiterea acțiunii introductive a fost rezultatul exercitării recursului de către recurenta-reclamantă, iar nu de către această recurentă-pârâtă, astfel încât să se constate și culpa procesuală a intimatului MEN față de această intimată-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantului N. A.-M. cu domiciliul procesual ales la cab.av. M. C. în București, sect. 3, Piața A. I. nr. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4413/10.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția aII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET cu sediul în București sect. 3, .. 13, și intimatul – pârât – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, sect. 1, .. 28-30.
Respinge recursul provocat declarat de pârâta U. S. HARET.
Casează în parte sentința recurată și în rejudecare:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta U. S. HARET la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Obligă pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la aprobarea tipăririi formularului tipizat pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Ia act că recurenta reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 21.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. E. G. G. D. E. A. P.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.M.G./5ex.
Jud.fond: G. S., Tribunalul București-SCAF
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Încheierea nr. 21/2016.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 354/2016. Curtea de... → |
|---|
