Conflict de competenţă. Sentința nr. 428/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 428/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 428/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Sentința nr. 428
Ședința din Camera de consiliu din data de 11 februarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: D. M. D.
Grefier: M. G.
Pe rol fiind conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Ilfov și Judecătoria B., în soluționarea plângerii formulate de către petenta S.C. T. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Ilfov.
Fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 135 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
CURTEA
Analizând actele dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenta S.C. T. I. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Ilfov, anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.05.2013 și nr._/21.05.2013, cu consecința exonerării de plata amenzilor contravenționale, precum și anularea procesului-verbal nr._/21.05.2013.
Prin sentința nr. 69/02.10.2015, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a întregii plângeri în favoarea Tribunalului Ilfov, în considerarea dispozițiilor art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 06.10.2015.
Prin sentința nr. 3093/03.12.2015, Tribunalul Ilfov a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de sistare a activității nr._/21.05.2013, formând un nou dosar, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.05.2013 și nr._/21.05.2013 în favoarea Judecătoriei B., în considerarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 108/1999 republicată coroborate cu cele ale art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, care stabilesc competența materială de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea judecătoriei. Prin sentința nr. 3097/03.12.2015, Tribunalul Ilfov a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect anularea procesului-verbal de sistare a activității nr._/21.05.2013, urmare constatării neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul Ilfov a sesizat Curtea de Apel București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia la data de 02.02.2016.
Având a soluționa conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă material să soluționeze plângerea contravențională este Tribunalul Ilfov.
Astfel, obiectul plângerii cu care S.C. T. I. S.R.L. a învestit Judecătoria B. l-a constituit, pe de o parte, anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.05.2013 și nr._/21.05.2013, cu consecința exonerării de plata amenzilor contravenționale în cuantum de 20.000 lei, respectiv 18.000 lei, iar, pe de altă parte, anularea procesului-verbal nr._/21.05.2013, prin care s-a dispus oprirea din funcțiune a transpaletei electrice neautorizate de către I.S.C.I.R.
În ceea ce privește contestația împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.05.2013 și nr._/21.05.2013, Curtea reține incidența dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 108/1999 republicată, potrivit cărora „contestațiile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate potrivit OG nr. 2/2001 republicată”.
În prezența acestei norme legale de trimitere, este evident că în cauză devine aplicabilă regula de competență materială prevăzută la art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căreia „plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.
Referitor la contestația formulată împotriva procesului-verbal nr._/21.05.2013, prin care s-a dispus, în temeiul art. 13 lit. q) din Legea nr. 319/2006 și art. 5 alin. 2 lit. a) și b) din HG nr. 1146/2006, măsura administrativă a opririi din funcțiune a transpaletei electrice neautorizate de către I.S.C.I.R., Curtea reține incidența dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 108/1999 republicată, potrivit cărora „(…) măsurile dispuse de inspectorii de muncă sunt consemnate de aceștia în procese-verbale”, iar „contestațiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate potrivit Legii nr. 554/2004”.
În prezența acestei norme legale de trimitere, în cauză devine aplicabilă regula de competență prevăzută la art. 10 alin. 1 teza a I din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale”.
În acest context, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt”.
Astfel, toate condițiile prevăzute de acest text de lege sunt îndeplinite în cauză, întrucât toate cele trei petite, având ca obiect anularea proceselor-verbale nr._/21.05.2013, nr._/21.05.2013 și nr._/21.05.2013, sunt capete principale de cerere, au aceeași cauză (reprezintă măsuri legale dispuse de inspectorii muncii în urma controlul efectuat) și au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, rezultând că instanța competentă material să le soluționeze pe toate se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Or, după cum s-a arătat anterior, petitul având ca obiect anularea procesului-verbal nr._/21.05.2013 este de competența materială a Tribunalului Ilfov, ca instanță specializată în contencios administrativ, astfel că aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă, devine competentă să soluționeze și plângerea contravențională, chiar dacă art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevede că aceasta se soluționează de către judecătorie.
Prin urmare, Tribunalul Ilfov în mod greșit a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal nr._/21.05.2013 și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.05.2013 și nr._/21.05.2013 în favoarea Judecătoriei B., încălcând astfel dispozițiile exprese ale art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea va stabili în favoarea Tribunalului Ilfov competența de soluționare și a plângerii formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.05.2013 și nr._/21.05.2013, cu consecința exonerării de plata amenzilor contravenționale în cuantum de 20.000 lei, respectiv 18.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a plângerii împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.05.2013 și nr._/21.05.2013, formulate de către petenta S.C. T. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Ilfov, în favoarea Tribunalului Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2016.
Președinte Grefier
D. D. M. G. M.
Red./thred. DDM/ 4 ex/ 11.02.2016
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 354/2016. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 314/2016. Curtea de... → |
|---|
