Obligaţia de a face. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 5586/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5586
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19 NOIEMBRIE 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
JUDECĂTOR – I. F.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă UNIVERSITATEA „S. HARET”, împotriva sentinței civile nr.497 din 16.02.2015 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. (A.) Ș., și intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale (fost METCS)- PRIN MINISTRU, având ca obiect „obligația de a face - eliberare diploma licența”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 411 alin.2 Noul Cod procedură civilă.
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de disp. art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 494 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.497 din 16.02.2015, Tribunalul I. - Secția Civilă a admis acțiunea formulata de reclamanta R. (A.) S. in contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA S. HARET BUCUREȘTI.
A obligat pârâta sa elibereze reclamantei diploma de licența si suplimentul de diploma.
A obligat pârâta la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecata catre reclamanta.
A admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta UNIVERSITATEA S. HARET BUCUREȘTI in contradictoriu cu chematul in garantie M. E. NATIONALE.
A obligat chematul in garanție M.E.N sa aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licența si suplimentului de diploma ale reclamantei.
A obligat chematul in garanție la plata sumei de 670 lei reprezentând cheltuieli de judecata către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului a arătat că sentința este netemeinică si nelegală.
Instanța de fond, nu a aplicat legal dispozițiile art. 453, 454 C.proc.civ. art. 72 si următoarele C.proc.civ., față de admiterea cererii de chemare in garanție. Astfel, pârâta fost obligata sa plătească către reclamant suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, fără a obliga M. Educației Naționale la plata acestei sume către pârâtă, ca o consecința a admiterii cererii de chemare in garanție.
Instanța de fond, a admis cererea sa de chemare in garanție a MEN (MECTS), iar in consecința a obligat MEN: sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentul la diploma pentru reclamanți; sa plătească pârâtei Universitatea S. Haret suma de 670 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pârâta U.S.H., a fost obligata sa plătească reclamantului suma totala de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, fara sa fie obligat M. Educației Naționale la plata acestei sume către pârâtă, nesocotind dispozițiile art. 454 C.proc.civ. si având in vedere admiterea cererii de chemare in garanție.
A arătat instanței de control faptul ca a fost ținuta sa-si indeplineasca obligațiile fata de reclamant, intrucat obligația sa de a completa si emite diploma de licența este subsidiara obligației MEN de a emite avizul necesar tipizării formularelor destinate actelor de studii pentru reclamant. Astfel nu se afla in culpa procesuala fata de dispozițiile O.M.2284/2007, privind procedura de eliberare a diplomelor de licența.
Instanța de fond nu a avut in vedere prevederile art.454 C.proc.civ., "pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile." Insa recurenta a arătat că nu a refuzat emiterea actelor de studii, a recunoscut dreptul reclamantului, iar față de prevederile O.M.2284/2007. privind procedura de eliberare a diplomei de licența, a depus toate diligentele necesare către MEN, in vederea obținerii formularului destinat actelor de studii, refuzul acestei autorități fiind unul nejustificat. Culpa procesuala a acestui Minister este evidenta, fapt care nu justifica obligația sa la cheltuieli de judecata ale reclamantului in cuantum de 250 lei, fara ca MEN sa fie obligat către subscrisa la plata acestor cheltuieli .
Instanța de fond, prin soluția data, a lipsit" instituția chemării in garanție", de efectele juridice pe care legiuitorul a dorit sa le producă. Mai mult, instanța de fond, prin soluția data, încurajează autoritatea publica centrala, respectiv M. Educației Naționale, sa persiste in atitudinea nejustificata de a refuza emiterea avizului necesar tipizării actelor de studii pentru absolvenții USH, nefiind obligat la toate cheltuielile de judecata, la care pârâta a fost angajata.
Prin cererea de chemare in garanție a solicitat sa fie obligat MEN către pârâtă: sa aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamant, absolvent al Facultății de D. si Administrație Publica din cadrul Universității „S. Haret" conform adeverinței emise,precum si la plata tuturor sumelor solicitate pârâtei, cu orice titlu, de către reclamant, inclusiv cheltuieli de judecata.
Întrucât cererea de chemare in garanție a fost admisa, nu se justifica obligarea sa la cheltuieli de judecata către reclamant, fara a fi obligat MEN la plata lor, având in vedere ca prin cererea de chemare in garanție a solicitat sa fie obligat MEN la plata tuturor sumelor la care pârâta a fost obligata, in care sunt incluse si cheltuieli de judecata.
A învederat instanței, ca prin chemarea in garanție se urmărește un dublu scop: persoana chemata in garanție sa se apere impotriva pretențiilor formulate de reclamantul din acțiunea principala; cel care cheamă in garanție sa isi poată valorifica pretențiile, prin aceeași hotărâre judecătoreasca, in ipoteza in care va pierde procesul.
Din dispozițiile art.72 C.proc.civ. rezulta ca cererea de chemare in garanție este admisibila in cazul drepturilor garantate legal sau convențional dar si ori de cate ori ai dreptul sa ceri altuia sa te despăgubească pentru obligațiunea la care te-a indatorat hotărârea judecătoreasca.
A învederat instanței faptul ca, prin cererea de chemare in garanție, a solicitat si cheltuielile de judecata ale reclamanților, cheltuieli pe care este îndreptățită a le recupera, fata de admiterea cererii de chemare in garanție.
Nu s-a opus la eliberarea diplomei de licența, a recunoscut acest drept reclamantului. Autoritatea publica centrala, in speța M. Educației Naționale, a incalcat atat dreptul său de a emite diploma de licența, in calitate de parte a sistemului național de invatamant, cat si dreptul absolventului licențiat de a i se recunoaște studiile urmate, prin refuzul de a aviza tipărirea formularelor cu regim special.
Aceasta atitudine este o incalcare a dispozițiilor legale-constituind un abuz manifestat prin exces de putere, situație inadmisibila, nepermisa . drept.
Urmează ca instanța de control, fiind investita cu autoritatea de a veghea la păstrarea unui echilibru (egalitate, echitate) intre parti, conform preceptului juridic, "ius est ars boni . ca pârâta a avut castig de cauza, iar cheltuielile de judecata solicitate de reclamant si stabilite in sarcina sa, trebuie sa-i fie acordate, chiar daca este in detrimentul unei autorități publice administrative, care a căzut in pretenții si care continua cu aceasta atitudine de refuz (fara sa fie deranjata de cheltuielile la care pârâta si absolvenții sunt angajați), sa conducă la cheltuieli inutile si la afectarea imaginii sale, ca parte a sistemului național de invatamant.
Prin neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată, îi este încălcat dreptul de "acces la instanța" prevăzut de art.6 din CEDO, fiind descurajata să-si valorifice drepturile procesuale, de teama suportării unor cheltuieli de judecată la care ar fi trebuit sa fie obligat M. Educației Naționale, intrucat se afla in culpa procesuala.
Astfel, instanța de fond trebuia sa respecte regulile relevante stabilite de lege, privind admiterea cererii de chemare in garanție, chiar daca este implicata si căzuta in pretenții aceasta autoritate publica centrala - M. Educației Naționale. In legislația romana imparțialitatea magistratului este consacrata cu valoare de principiu constituțional. Articolul 124 alin. 2 din Constituția României statuează ca "Justiția este unica, imparțiala si egala pentru toti.
A fost admisa cererea sa de chemare in garanție, iar MEN fiind căzut in pretenții, trebuie sa suporte "toate consecințele refuzului nejustificat de a emite avizul necesar tipizării actelor de studii.
A solicita să fie avută in vedere jurisprudența consacrata atat prin hotărârile instanțelor din tara cat si a hotărârilor pronunțate de CEDO - spre exemplificare: Hotărârea în cauza Faimblat împotriva României, publicată în M.O. nr. 141/2009.
De aceea, art. 453 C. proc. civ. prevede că partea, care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte toate cheltuielile făcute justificat, de partea cîștigătoare.
Mai mult, din dispozițiile OM.2284/_ rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către pârâtă.
Ca urmare a admiterii cererii de chemare in garanție ,MEN a căzut in pretenții, drept pentru care solicită sa fie admis recursul, să fie casată in parte hotărârea recurata iar pe fond sa fie obligat MEN către pârâtă la plata cheltuielilor de judecata in cuantum 920 lei (250 lei cheltuieli solicitate de reclamant si 670 lei cheltuielile sale).
A solicitat cheltuieli de judecata si in recurs, in temeiul art. 453 C.Proc.civ. (taxa de timbru, onorariu avocat).
În drept, a invocat art. 488 pct.8 din C.proc.civ., O.M. nr. 2284/2007, art. 72 C.proc.civ. si următoarele, art. 453, 454 C.proc.civ. art.20 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că în mod corect instanța de fond a reținut culpa procesuală proprie a pârâtei, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Astfel, pârâta a pierdut procesul, acțiunea reclamantei fiind admisă.
Universitatea S. Haret, deși avea obligația de a elibera diploma de licență și suplimentul la aceasta către absolventă, a solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale la eliberarea formularelor tipizate necesare îndeplinirii acestei obligații, doar după ce a fost chemată în judecată, formulând o cerere de chemare în garanție în cadrul procesului pornit de către absolventă.
Anterior formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanta, Universitatea S. Haret s-a limitat la a purta corespondență cu M. Educației Naționale, fără efecte juridice.
În plus, Curtea reține că pârâta a solicitat, prin cererea de chemare în garanție, obligarea chematului în garanție la plata tuturor sumelor solicitate pârâtei, cu orice titlu, de către reclamant, inclusiv cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
Chematul în garanție nu poate fi obligat la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată pe care aceasta le-a efectuat.
Curtea constată, în primul rând, că nu poate fi obligată partea chemată în garanție de către pârâtă la plata directă către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate de către aceasta din urmă, întrucât între reclamantă și chematul în garanție nu s-au născut raporturi juridice procesuale directe.
Reclamanta nu este parte în raportul de garanție.
Astfel, în cadrul cererii de chemare în judecată, părțile sunt reclamanta și pârâta, iar în cadrul raportului procesual născut din formularea cererii de chemare în garanție, părți sunt pârâta și chematul în garanție.
În al doilea rând, chematul în garanție nu poate fi obligat nici la plata către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumelor la care a fost aceasta obligată să le plătească reclamantei cu același titlu.
Astfel, potrivit art. 451 alin. (1) C.proc.civ., „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”
Conform art. 452 C.proc.civ., „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
Așadar, cheltuielile de judecată se acordă în situația în care partea care le solicită face dovada existenței și întinderii lor prin documente justificative.
Pârâta nu a efectuat cheltuielile aferente cererii de chemare în judecată și nici nu le-a achitat încă reclamantei, obligația sa luând naștere după pronunțarea hotărârii instanței de fond.
În consecință, nu sunt aplicabile aceste dispoziții pentru a fi obligat chematul în garanție la plata către pârâtă a sumelor la care aceasta a fost obligată, în cadrul aceluiași proces, să le plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recurenta-pârâtă a invocat, în cadrul motivelor de recurs, incidența articolului 454 teza I C.proc.civ., potrivit căruia, „pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.”
Acest text nu este, de asemenea, aplicabil în cauză.
În cazul în care sunt îndeplinite condițiile art. 454 C.proc.civ., cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată se respinge.
În cauză, pârâta nu a solicitat însă, în baza acestui text de lege, respingerea capătului de cerere formulat de către reclamantă având ca obiect obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, ci obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă de la pârâtă.
Există situații în care legea prevede în mod expres ca o altă persoană decât pârâtul care a pierdut procesul să suporte cheltuielile de judecată.
Astfel, spre exemplu, articolul 1702 C.civ., reglementând răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, stabilește că acesta datorează către cumpărător cheltuielile de judecată efectuate de către cumpărător în procesul cu cel care l-a evins.
De asemenea, art. 50 din Legea nr. 136/1995 prevede obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri asiguratului pentru sumele pe care acesta este obligat să le plătească cu titlu de cheltuieli de judecată persoanelor păgubite.
În situația recurentei-pârâte, nici dispozițiile art. 72 C.proc.civ. nici alt text de lege nu prevăd obligația Ministerului Educației Naționale să plătească despăgubiri reprezentând cheltuielile de judecată la care a fost obligată instituția de învățământ superior către absolvent, în litigii precum cel din prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
Cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată este nefondată.
Astfel, prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă nu a criticat soluția instanței de admitere a cererii de chemare în judecată, invocând nelegalitatea sentinței exclusiv sub aspectul neobligării chematului în garanție la plata tuturor sumelor pe care pârâta le-a solicitat în cadrul cererii de chemare în garanție.
Celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind recurate.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
În cauză, având în vedere obiectul recursului, care privea exclusiv sumele acordate în cadrul raportului procesual de garanție, partea care a câștigat în calea de atac, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C.proc.civ., în urma respingerii recursului, este chematul în garanție, M. Educației Naționale.
În consecință, Curtea va respinge cererea intimatei-reclamante privind plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă UNIVERSITATEA „S. HARET”, cu sediul procesual in București, .. 13, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 497 din 16.02.2015, pronunțată de Tribunalul I. - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. (A.) Ș., cu domiciliul ales în București, ., ., . și intimatul- chemat în garanție M. Educației Naționale,cu sediul in București, ..28-30, sector 1, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei-reclamante privind plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. I. F.
GREFIER,
G. P.
Red C.R.I. – 5 ex
Tribunalul București - Secția a II-a – jud. A. D.
Comunicat 3 exemplare la data de
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 5558/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
