Obligaţia de a face. Decizia nr. 5558/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5558/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 5558/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5558
Ședința publică de la 18.11.2015
Curtea constituită din:
Președinte: M. A.
Judecător: P. M. M.
Judecător: D. M.
Grefier: A. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât S. DE C. „SF M.” IAȘI împotriva sentinței civile nr. 4119 /02.06.2015 pronunțată de Tribunalul București– Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., având ca obiect „comunicare informații de interes public (Legea Nr. 544 /2001)”.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Curtea, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea, reținând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulata la data de 22.12.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalul București – Secția a II –a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta S.C. T. L. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. de C. Sf. M. Iași, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca informațiile solicitate sunt de interes public și admiterea plângerii, precum și obligarea paratului sa furnizeze informațiile de interes public solicitate, cu referire la comunicarea: ultimelor 3 facturi, in copie,de cumpărare din anul 2014, daca exista, si din care sa rezulte prețul unitar al următoarelor analize de laborator TSH, free T3, IgE, PSA, CA 15-3, CA19-9, CEA, HbsAg, HBV viremie, HCV Ac, HCV viremie, HD Ac, TPO, FSH, LH, Testosteron, Estradiol, Prolactina, Progesteron, Herpes, Rubella, Toxoplasma, CMV, Chlamydia, Toxocara caniș, 25-OH Vitamina D; deciziei managerului spitalului, in copie, care stabilește masurile privind eliminarea risipei si realizarea de venituri proprii in domeniul diagnosticului de laborator, conform prevederilor Ordinului MS nr. 1.385/2010, prin care sa se interzică in mod explicit recoltarea neautorizata de analize de laborator din incinta spitalului si traficarea ulterioara a acestora către alte laboratoare, prin implicarea personalului si utilizarea materialelor, toate plătite din fondurile spitalului, fără ca aceasta să genereze venituri proprii pentru spital; de asemenea, a solicitat reclamanta să fie fixat un termen pana la care sa fie comunicate in scris informațiile de interes public solicitate, cu aplicarea art. 18 alin. 5 din Legea nr.554/2004, la aprecierea instanței de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 cu referire la art. 1 din Legea nr. 544/2001.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, după epuizarea termenului de depunere a acesteia stabilit in procedură prealabilă. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și lipsită de obiect.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2004 modificată și completată.
A solicitat judecata cauzei in lipsă, potrivit art. 583 Cod de procedură civilă
La data de 25.05.2015, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 4119 /02.06.2015 pronunțată de Tribunalul București– Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea; a fost obligată pârâta să furnizeze informațiile solicitate de reclamanta prin cererea nr._ ALD-2-1din data de 05.11.2014; s-a luat act ca reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta S. CLINIC DE URGENTA PENTRU C. "SF. M. IASI, solicitând admiterea recursului, cu consecința casării sentinței recurate.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Se invocă nelegalitatea sentinței recurate întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
De asemenea, prin recurs se invocă netemeinicia si lipsa de fundament a sentinței, prin faptul că, analizând motivele contestației, instanța de fond nu le-a avut in vedere la momentul pronunțării hotărârii, ori le-a dat o interpretare eronată.
Se mai arată de către recurentă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de contestație promovate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că se critică sentința întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; nu se întemeiază pe prevederile legale aplicabile si încalcă prevederile legale aplicabile; interpretează si aplica in mod greșit normele de drept material; nu ia in considerare aspectele de fapt si de drept invocate de recurentă prin întâmpinarea depusă la dosar.
În fapt, S. Clinic de Urgență pentru C. "Sf. M." Iași a primit o . de adrese de la reclamantă atât pe „serviciile de control extern", pe „reactivi" cât și „materiale de laborator". Prin toate aceste adrese, inclusiv cea care face obiectul prezentului dosar . a solicitat copii pe de ultimele 3 facturi din anul 2014 din care să rezulte prețul unitar de cumpărare al produselor . Toate aceste adrese au același obiect identic cu cel solicitat prin adresa nr._ TLP-4.1-.2 la data de 02.10.2014.
Încă de la prima adresă trimisă de . cu nr._ CEX-2-1/18.03.2014 și până la adresa nr._ TLP -4.1-.2 prin care a cerut, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, copii pe de ultimele 3 facturi din anul 2014 din care să rezulte prețul unitar de cumpărare al produselor în cauză, S. de C. "Sf. M." Iași a comunicat reclamantei că informațiile solicitate pot fi găsite pe site-ul www.e-licitatie.ro, site pe care îl poate consulta și de unde poate afla firma cu care s-a contractat, prețul la care s-a încheiat contracte în cauză, precum și alte informații de interes public. S. de C. "Sf. M." Iași nu a ezitat în a pune la dispoziție informațiile solicitate. Ține de reclamantă dacă dorește sau nu sa consulte site-ul în cauza. Prin aceasta, se învederează instanței că pârâta nu „a refuzat comunicarea informațiilor de interes public prin conduita necorespunzătoare legii, constând în încălcarea regulilor prestabilite, prin norme imperative, de ordin public prin Legea nr. 544/2001", cum tendențios susține reclamanta. Atâta timp cât instituția a postat toate detaliile pe SEAP nu a existat nici o „intenția de a ascunde informațiile de interes public".
S. Clinic de Urgență Sf. M. Iași a respectat ad literam prevederile legii nr. 544/2001 și consideră atitudinea reclamantei un abuz și rea voință. În speță, . a solicitat în temeiul legii privind informațiile de interes public, prin adresa nr._ TLP -4.1-.2 /02.10.2014. ca unitatea să comunice "copia ultimelor 3 facturi de cumpărare în anul 2014 a materialelor sanitare de laborator, TULPINI DE REFERINȚĂ" și "din care să rezulte prețul unitar per produs" precum și „copie de pe o decizie a managerului din care să rezulte explicit interzicerea de recoltare neautorizată de analize din incinta spitalului și traficarea ulterioară a acestora către alte laboratoare." S. Clinic de Urgență pentru C. "Sf. M." Iași, a comunicat răspunsul cu privire la cele solicitate prin adresa nr._ din 18.12.2014, pe care o anexează în copie la prezenta.
I.Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită copie după decizia in cauză, subliniază faptul că nici o legislație națională nu prevede o asemenea obligație din partea managerului de a emite „o decizie din care să rezulte explicit interzicerea de recoltare neautorizată de analize din incinta spitalului și traficarea ulterioară a acestora către alte laboratoare".Prin indicarea OMS nr. 1384 /2010, intimatul-pârât nu face altceva decât să inducă în eroare instanța de fond, deoarece acesta este un ordin prin care se aprobă modelul - cadru al contractului de management și a listei indicatorilor de performanță a activității managerului spitalului public și în niciun caz nu prevede obligația managerului la emiterea unei astfel de decizii aberante. Instanța de fond nu a analizat acest aspect ci s-a mulțumit exclusiv prin a prelua a susținerile intimatei-pârâtei, fără să emită considerații proprii, temeinice și legale, cu privire la acesta decizie. Fără a analiza Instanța afirmă că acesta decizie este un act de management neconfidențial și că măsurile dispuse prin acesta pot fi consultate.
II.Referitor la comunicarea copiilor ultimelor 3 facturi, precizează că instanța de fond dă o interpretare proprie, limitată, dar și eronată a normei legale prevăzută de Legea 544//2001 care menționează:
„Art. 12. - (1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11", următoarele informații:c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii.”
Instanța de fond se limitează în a preciza că informațiile solicitate de intimata pârâtă "nu se referi la drepturi de proprietate intelectuală ori industrială, protejate de dispozițiile legale" dar nu face nici o trimitere la "informațiile care aduc atingere principiului concurenței loiale". - prevedere legală pe care și-a întemeiat refuzul de comunicare.
Într-un dosar similar, cu aceleași părți, având obiect identic celui de față, Tribunalul București reține „nu există motive pentru care spitalul sa comunice informațiile solicitate, întrucât aceste informații sunt exceptate de la comunicare. In ipoteza în care reclamanta ar participa la licitațiile publice organizate de spital, cu oferte proprii și în limitele criteriilor și condițiilor stabilite de spital, prin informațiile solicitate pe acesta cale, ar avea acces la prețurile produselor pentru a-și asigura un avantaj esențial în fața altor competitori, ceea ce legea interzice". Instanța reține că scopul legii, în ce privește comunicarea unei atare informații are în vedere strict luarea la cunoștință a acestora, nu și o eventuală folosire a informațiilor, în urma comunicării. Nu rezultă din atitudinea . SRL scopul luării la cunoștință în mod benevol, fără a interesa natura/scopul utilizării informațiilor solicitate, motiv pentru care instanța, luând în considerare motivele de fapt și de drept, respinge acțiunea ca neîntemeiată..
În aceeași notă, se precizează că, din cuprinsul prevederilor art. 1 din Legea 544/2001 rezultă că „accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public", definit astfel prin prezenta lege, constituie unul din principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autorități publice, în conformitate cu Constituția României și documentele internaționale ratificate de Parlamentul României. Corelativ acestui text legal, art.31 din Constituția României, la care se face trimitere prin art. 1 din lege reglementează „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informații de interes public nu poate fi îngrădit". Rezultă că, atât Constituția României dar și Legea 544/2001, instituie dreptul cetățeanului de a avea acces liber și neîngrădit la informații publice, cu condiția de a nu fi afectate alte drepturi. Prin art. II1 din Legea 544/2001 s-a reglementat dreptul persoanei juridice de a solicita autorității contractante contracte de achiziții publice și nu alte informații dar și acest drept a fost condiționat de îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 12 din lege. Astfel, acest drept a fost exceptat de la accesul liber al persoanei juridice de a obține informații privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicarea acestora aduce atingere (...) principiului concurenței loiale.
Ca urmare a acestor critici, a solicitat să se constate că se impune admiterea recursului cu consecința casării sentinței recurate, prin lipsa oricărui temei de drept în susținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Instanța de fond nu ține cont nici de Legislația financiar contabilă din România, prin Codul Fiscal - Legea nr. 571/2003, Codul de Procedură Fiscala și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, stabilesc clar regimul juridic și circuitul facturii fiscale.
Potrivit art. 155 din Codul Fiscal și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2226/2006, prin factură se înțelege un formular cu regim special de inseriere si numerotare ce servește ca document pe baza căruia se intocmeste instrumentul de decontare a produselor si mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate, ca document de insotire a mărfii pe timpul transportului, ca document justificativ de inregistrare in contabilitatea furnizorului si a cumpărătorului.
Factura fiscală are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului și reprezintă un mijloc de probă cu privire la operațiunea efectuată, neopozabil unor terțe personae. Factura nu poate fi considerată un act juridic care să trebuiască să îndeplinească cerințele art. 1179 din Noul Cod Civil, chiar și în situația în care probează existența unui contract comercial consensual.
Facturile fiscale, potrivit normelor fiscal contabile, reprezintă un instrument financiar opozabil doar părților semnatare și exceptat de la transmiterea de informații fiscale către terțe persoane, potrivi art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. În cazul de față, comunicarea unor copii de pe facturile solicitate ar presupune cunoașterea unor elemente de către contracandidații participanți la licitație a unor elemente ce le-ar putea crea un avantaj în sarcina acestora. Situație de fapt care intră sub incidența articolului 12 alin. (1), lit. c din Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, întrucât ar determina încălcarea principiului concurenței loiale.
Mai mult decât atât, Ordonata de Urgență nr. 34/2006 prin articolul 215 stipulează că "Dosarul achiziției publice are caracter de document public...", iar conținutul dosarului achiziției publice, așa cum este reglementat la art. 213 din OUG nr. 34/2006 nu prevede existența facturilor fiscale aferente contractelor încheiate de autoritatea contractantă.
Anexa nr. 3 a Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, reglementează Normele de întocmire și utilizare a facturii după cum urmează:
"Formular cu regim intern de tipărire și numerotare.
1.Servește ca: - document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a bunurilor livrate și a serviciilor prestate; - document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz; - document de încărcare în gestiunea cumpărătorului; document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului; - alte situații prevăzute expres de lege.
2.Se întocmește în două sau mai multe exemplare pentru livrări de bunuri și/sau prestări de servicii.
3.Circulă, după caz:
-la furnizor: - la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în evidențele operative și pentru eventualele reclamații ale clienților; - la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate;
- la cumpărător: - la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plății, precum și pentru înregistrarea în contabilitate.
4.Se arhivează, după caz:
- la furnizor: - la compartimentul desfacere; - la compartimentul financiar-contabil;
-la cumpărător: - la compartimentul financiar-contabil."
Subliniază faptul că nici un text de act normativ nu include facturile fiscale în sfera documentelor de interes public și să prezinte opozabilitate terțelor persoane. Atâta timp cat acest tip de instrument financiar și în lumina normativelor financiar contabile, nu sunt incluse în lista documentelor conținute de dosarul achiziției și nu a fost emis de unitatea considerăm inoportună și nelegală punerea la dispoziție a facturilor fiscale solicitate.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond nu cuprinde niciun element care să ilustreze procesele logice de interpretare a legii pe care le presupune aplicarea acesteia la situații de fapt concrete.
Or, în doctrină au fost formulate exigențele pe care trebuie să le îndeplinească această parte esențială a hotărârii judecătorești: „motivarea trebuie să demonstreze în mod logic deplina concordanță dintre soluția din cauza respectivă și realitate. Motivarea este de esența hotărârilor, constituie o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care o face judecătorul trebuie să aibă putere de convingere".
Or, este de puterea evidenței că motivarea din prezenta hotărâre este departe de a întruni exigențele exprimate în doctrină, dar și în jurisprudență (a se vedea Decizia ICCJ nr. 4202/2003, Decizia ICCJ nr.2690/2003). Potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b). din C.proc.civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor judecătorești, instanța este datoare să arate în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea și a ajuns la soluția adoptată, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Aceasta dispoziție legală are ca scop să asigure o bună administrare a justiției și, totodată, să dea posibilitatea instanțelor superioare să-și exercite controlul judiciar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 (1) pct. 6 și 8 din N.C.P.C.:
În temeiul art. 411 alin. 1 pc.2 și alin.2 din Cod proc. Civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Analizând cauza de față prin prisma prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea reține următoarele :
Într-un prim motiv de recurs reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 6) din Noul Cod de procedura civila, se invocă nelegalitatea sentinței recurate întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Curtea constată netemeinicia acestei critici, sentința criticată fiind corespunzător motivată în fapt și în drept, din considerentele instanței reieșind raționamentul juridic avut în vedere la pronunțarea soluției. Cerința motivării hotărârii judecătorești nu înseamnă o motivare exhaustivă, fiind necesar și suficient ca aceasta să răspundă motivelor și apărărilor principale invocate de părți.
De asemenea, se invocă netemeinicia si lipsa de fundament a sentinței, prin faptul că, analizând motivele contestației, instanța de fond nu le-a avut in vedere la momentul pronunțării hotărârii, ori le-a dat o interpretare eronată.
Curtea nu va putea analiza motive de netemeinicie a sentinței, câtă vreme motivele de recurs trebuie să se încadreze strict în motivele de casare prevăzute de art. 488 din Noul Cod de Procedură Civilă, iar acestea se referă strict la aspecte de drept; neputând fi reiterate aspecte de fapt în recurs, Curtea nu va putea analiza aspectele de fapt invocate de recurentă.
Se mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de contestație promovate.
Or, dincolo de aspectul că nu se înțelege la ce contestație se referă recurenta, nepronunțarea pe anumite aspecte din cererea de chemare în judecată nu poate fi invocată de către pârâtă, ci doar de către reclamantă (fiind cererea sa); dacă pârâta a avut în vedere, prin acest motiv, de fapt nepronunțarea pe apărările sale, Curtea a reținut deja mai sus că cerința motivării hotărârii judecătorești nu înseamnă o motivare exhaustivă, fiind necesar și suficient ca aceasta să răspundă motivelor și apărărilor principale invocate de părți.
Curtea reține că nu se verifică din probe afirmația recurentei, în sensul că i-a comunicat reclamantei răspunsul cu privire la cele solicitate prin adresa nr._ din 18.12.2014; nici la fond, nici în recurs, nu a fost atașat la dosar acest răspuns, astfel că nu poate fi luată în considerare această afirmație.
Dincolo de faptul că nu s-a dovedit că ar fi comunicat reclamantei că informațiile solicitate pot fi găsite pe site-ul www.e-licitatie.ro, se constată că inclusiv în ipoteza în care pârâta considera că informațiile de interes public sunt afișate pe site și deja la dispoziția publicului, trebuia să indice într-un răspuns comunicat în termenul legal către reclamantă acest aspect, inclusiv prin indicarea concretă a modalității de ajungere pe site la această informație. Astfel, prin simpla invocare în fața instanței a existenței afișării pe site a informațiilor solicitate, nu este respectat spiritul Legii nr. 544/ 2001. Pe de altă parte, chiar din apărarea pârâtei rezultă că nu toate informațiile solicitate erau afișate pe site, apărarea fiind evazivă și incompletă sub acest aspect.
În ceea ce privește apărarea legată de faptul că managerul nu ar fi avut obligația legală de a emite o decizie din care să rezulte explicit interzicerea de recoltare neautorizată de analize din incinta spitalului și traficarea ulterioară a acestora către alte laboratoare, Curtea constată că în cauză de față nu se tranșează existența sau nu a unei asemenea obligații legale, ci numai chestiunea dacă pârâta a răspuns solicitării reclamantei de comunicare a unor informații de interes public cu respectarea cerințelor Legii nr. 544/ 2001. Or, necomunicarea niciunui răspuns, nici măcar a aspectului inexistenței unei asemenea decizii (comunicare ce ar fi complinit cerințele legale), conduce la concluzia încălcării dispozițiilor acestei legi.
În ceea ce privește solicitarea de comunicare a copiilor ultimelor 3 facturi,Curtea reține următoarele:
În drept, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, „prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”.
De asemenea, conform art. 215 din OUG nr. 34/2006, modificată și completată (forma în vigoare la data formulării cererii de comunicare a informațiilor), „(1) Dosarul achiziției publice are caracter de document public, în forma în care se află la momentul solicitării accesului la informațiile din cuprinsul acestuia. Accesul persoanelor la aceste informații se realizează cu respectarea termenelor și procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informațiile de interes public și nu poate fi restricționat decât în măsura în care aceste informații sunt confidențiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii”.
În acest context, trebuie precizat că prin art. 211 alin.1 din OUG nr. 34/2006, legiuitorul a stabilit că „Autoritatea contractantă are obligația de a întocmi dosarul achiziției publice pentru fiecare contract atribuit sau acord-cadru încheiat, precum și pentru fiecare lansare a unui sistem de achiziție dinamic”, iar prin art. 213 din același act normativ a statuat în sensul că „(1) Dosarul achiziției publice trebuie să cuprindă documentele întocmite/primite de autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire, cum ar fi, dar fără a se limita la următoarele: a) nota privind determinarea valorii estimate; b) anunțul de intenție și dovada transmiterii acestuia spre publicare, dacă este cazul; c) anunțul de participare și dovada transmiterii acestuia spre publicare și/sau, după caz, invitația de participare; c1) erata, dacă este cazul; d) documentația de atribuire; e) nota justificativă privind alegerea procedurii de atribuire, în cazul în care procedura aplicată a fost alta decât licitația deschisă sau licitația restrânsă; f) nota justificativă privind accelerarea procedurii de atribuire, dacă este cazul; h) formularele de ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire; i) solicitările de clarificări, precum și clarificările transmise/primite de autoritatea contractantă; j) raportul procedurii de atribuire; k) dovada comunicărilor privind rezultatul procedurii; i) contractul de achiziție publică/acordul-cadru, semnate; m) anunțul de atribuire și dovada transmiterii acestuia spre publicare; n) dacă este cazul, contestațiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, însoțite de deciziile motivate pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor; o) documentele referitoare la funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, dacă este cazul; p) documentul constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant”.
Totodată, prin art. 11indice 1 din Legea nr. 544/2001, s-a reglementat în sensul că „Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziții publice.”.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, fără echivoc, că dosarul achiziției publice are caracter de act public, cuprinde documentele întocmite /primite de autoritatea contractantă și face obiectul liberului acces la informațiile de interes public, inclusiv în ceea ce privește contractul de achiziție publică și documentul constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant.
Curtea constată că recurenta-pârâtă nu a justificat în mod corespunzător refuzul de comunicare a informațiilor publice solicitate de reclamantă. Or, incumbă recurentei-pârâte sarcina de a comunica informațiile solicitate, inclusiv în forma indicării petentei că astfel de facturi ori contracte de achiziție publică nu există întrucât ele nu ar fi fost încheiate, asumându-și răspunderea, inclusiv prin prisma sancțiunilor anume prevăzute de lege, în măsura în care răspunsul oferit nu corespunde adevărului.
Contractele încheiate de unitatea sanitară pentru furnizare materialelor sanitare sunt contracte de achiziție publică, în sensul art. 3 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 34/2006, incluse în domeniul de aplicare a OUG nr. 34/2006, conform art. 9 alin. 1 lit. a) din acest act normativ, iar modalitatea de încheiere, obiectul și valoarea acestora nu determină incidența vreuneia dintre situațiile reglementate de art. 12-16 privind exceptarea de la aplicarea dispozițiilor OUG nr. 34/2006.
Art. 215 alin.1 din OUG nr. 34/2006, inclus în capitolul VI denumit „dosarul achiziției publice”, prevede că dosarul achiziției publice are caracter de document public, în forma în care se află la momentul solicitării accesului la informațiile din cuprinsul acestuia. Accesul persoanelor la aceste informații se realizează cu respectarea termenelor și procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informațiile de interes public și nu poate fi restricționat decât în măsura în care aceste informații sunt confidențiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii.
Denumirea furnizorului de produse și prețul unitar pentru fiecare produs livrat unității sanitare nu pot constitui informații exceptate de la liberul acces, nefiind clasificate, protejate de vreun drept de proprietate intelectuală și nici confidențiale. Reclamanta nu era interesată de obținerea unor date personale referitoare la societatea furnizoare sau la persoanele fizice menționate în contracte ori facturi ori alte date din categoria celor exceptate, care puteau fi șterse din copiile facturilor comunicate solicitantului.
Faptul că reclamanta ar putea participa la licitațiile publice organizate de institutul pârât, . cu celelalte societăți comerciale, care au un profil asemănător de activitate cu cel al reclamantei, folosindu-se de preturile produselor si de clauzele contractuale rezultate din licitațiile publice, pentru a-si asigura un avantaj esențial in fata altor competitori, nu se poate reține; astfel, cât timp orice concurent al reclamantei ar putea solicita aceleași informații de la pârâtă, exercitarea unui drept prevăzut de lege nu poate fi considerată abuzivă sau că ar duce la obținerea de către reclamantă a unui avantaj în raport de competitorii săi. Altfel spus, asigurarea transparenței nu este un impediment, ci un stimulent al concurenței loiale.
Nu prezintă relevanță invocarea jurisprudenței, câtă vreme antecedentul judiciar nu reprezintă izvor de drept în sistemul nostru de drept, iar fiecare cerere de chemare în judecată presupune o analiză concretă distinctă raportată la situația de fapt dedusă judecății.
În ceea ce privește argumentul că factura fiscală nu este un act juridic și că conținutul dosarului achiziției publice nu prevede existența facturilor fiscale aferente contractelor încheiate de autoritatea contractantă, precum și argumentul că niciun text de act normativ nu include facturile fiscale în sfera documentelor de interes public, Curtea constată că, atâta timp cât factura fiscală emisă în executarea contractului de achiziție publică nu poate conține decât prețul din contractul respectiv, detaliat pe produse, nu se justifică o interdicție a comunicării acestor facturi, cât timp denumirea furnizorului de produse și prețul unitar pentru fiecare produs livrat unității sanitare nu pot constitui informații exceptate de la liberul acces, nefiind clasificate, protejate de vreun drept de proprietate intelectuală și nici confidențiale; reclamanta nu era interesată de obținerea unor date personale referitoare la societatea furnizoare sau la persoanele fizice menționate în contracte ori facturi ori alte date din categoria celor exceptate, care puteau fi șterse din copiile facturilor comunicate solicitantului.
În concluzie, având în vedere dispozițiile legale evocate anterior și principiul potrivit căruia autoritățile sau instituțiile publice trebuie să asigure transparență totală privind modul în care sunt utilizate fondurile publice, inclusiv accesul liber la documentele care atestă utilizarea acestora, față de disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv lipsind răspunsul părții pârâte care să fi fost comunicat reclamantei în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât S. DE C. „SF M.” IAȘI, cu sediul în Iași, .. 62, J. Iași împotriva sentinței civile nr. 4119 /02.06.2015 pronunțată de Tribunalul București– Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în sector 1, București, .. 22, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015.
P. Judecător Judecător
M. A. P. M. M. D. M.
Grefier
A. P.
Red/thred. AM/ 4 ex./ data red. 17.12.2015
Jud. fond: L. C. D.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3072/2015.... → |
|---|
