Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4702/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4702/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 4702/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 4702
Ședința publică din data de 12.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă S. A. împotriva sentinței civile nr. 2035/20.03.2015, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU, având ca obiect „obligare emitere act administrativ.”
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat B. I., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că intimata-pârâtă a depus întâmpinare și cerere de recurs provocat, prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din N.C.p.c., după care:
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că și intimata-pârâtă U. S. Haret București are calitatea de recurentă.
La interpelarea Curții cu privire la timbrarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă, avocatul acesteia arată că nu li s-a pus în vedere această obligație, însă dacă instanța apreciază necesar, solicită timbrarea cererii până la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea aduce la cunoștința avocatului recurentei-reclamante că această obligație i s-a pus în vedere printr-o comunicare emisă în acest sens.
Avocatul recurentei-reclamante arată că recurenta-reclamantă nu i-a comunicat acest aspect.
Curtea, pentru a da posibilitatea avocatului recurentei-reclamante să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii sale de recurs, respectiv 100 lei, lasă dosarul la a doua strigare a cauzei.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat B. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului său, însoțită de un extras din OUG nr. 42/2015.
Curtea procedează la anularea chitanței de plată a taxei judiciare de timbru, depuse de avocatul recurentei-reclamante.
La interpelarea Curții, avocatul recurentei-reclamante arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe ambele recursuri.
Avocatul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea recursului, arată că în perioada 2006-2009, reclamanta a absolvit cursurile facultății de sociologie-psihologie a Universității S. Haret, iar examenul de licență l-a promovat în anul 2009. În această perioadă, U. S. Haret a funcționat conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În concluzie, susține că instanța de fond în mod greșit a interpretat hotărârile de guvern prin care U. S. Haret a fost acreditată și autorizată, fără a fi investită cu un astfel capăt de cerere, drept pentru care hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.
În ceea ce privește recursul provocat formulat de U. S. Haret, solicită admiterea, cu cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.
Curtea declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 2035/20.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și excepției lipsei calității procesuale, ca neîntemeiate.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. A. cu domiciliul în sector 3, București, .. 10, ., . în contradictoriu cu pârâtele M. EDUCATIEI NATIONALE cu sediul în sector 1, București, .. 28-30 și U. S. HARET BUCURESTI cu sediul în sector 3, București, .. 13 și chemata în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU cu sediul în sector 1, București, .. 28-30, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
A fost respinsă cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Reclamanta S. (P.) A., cu domiciliul în București, .. 10, ., ., sector 3, în calitate de reclamanta, în termen legal, în temeiul art. 483 și urm. Cod proc. civ. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2035/20.03.2015 pronunțata de Tribunalul București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în cauza ce formează obiectul dosarului civil nr._, solicitând desființarea în tot a acesteia, ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii acesteia așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat faptul că a urmat cursurile Facultății de Sociologie - Psihologie din cadrul Universității "S. Haret" în perioada 2006-2009 și a susținut examenul de licența în sesiunea iulie 2009.
În urma promovării examenului de licența, i-a fost eliberată adeverința de absolvire nr. 1377/23.07.2009, urmând ca să-i fie eliberată diploma de absolvire în termenul legal, fapt care nu s-a realizat, motiv pentru care U. i-a eliberat, ulterior, mai multe adeverințe, respectiv nr. 2387/21.10.2010, nr. 1115/27.09.2011, nr. 355/28.11.2013.
Deoarece nu i-a fost eliberată diploma de absolvire aceasta a formulat mai multe solicitări în acest sens către U. "S. Haret", însa nu i-a fost eliberata diploma de absolvire.
În aceste condiții, prin adresa_/28.09.2012 i-a fost adus la cunoștința faptul ca U. "S. Haret" nu are posibilitatea de a elibera diplomele de studii, deoarece comanda pentru formulare de diploma nu a fost onorata decât parțial de către M. Cercetării, Turismului și Sportului și ca U. a acționat acest minister în justiție pentru a și se pune la dispoziție aceste formulare.
De asemenea, prin adresa nr. 6782/05.03.2014 i s-a comunicat faptul ca încă nu poate pune la dispoziție diplomele de studii deoarece aceasta încă nu deține formularele pentru diplome.
Potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul M. Educației, Cercetării și Tineretului (actual MEN) nr. CC/2007, după finalizarea completa a studiilor, la cerere, absolvenților se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Potrivit art. 2 din același Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirma studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995/R și din celelalte reglementari legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricola sau suplimentul la diploma sunt anexe la actele de studii.
Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
Potrivit art. 20, titularii au dreptul sa solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.
Astfel, prin Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de U. S. Haret și înregistrata sub nr. 1405/2009, aceasta se obliga sa elibereze diplomele de licența împreuna cu suplimentul la diploma, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licența, iar pana la eliberarea diplomelor facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care sa se certifice promovarea examenului de licența, precum și rezultatele la examenul la examenul de licența și valabilitatea adeverinței pana la elaborarea diplomei.
De asemenea, prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării (actual MEN) nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitate pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.
Formele de învățământ cu frecventa redusa sau de învățământ la distanta pot fi organizate numai de către unitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
U. S. Haret îndeplinea aceste cerințe impuse de către M. Educației Naționale, iar pentru specialitatea pe care reclamanta a urmat-o, era acreditata sa organizeze cursuri de zi.
Prin hotărârea recurata, instanța de fond în mod greșit a analizat actele normative prin care U. S. Haret a fost autorizata sa funcționeze provizoriu și dreptul acestei universități de a elibera actele de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate.
Aceste aprecieri nu pot fi reținute deoarece aceasta nu formează nici obiectul cererii de chemare în judecata și nici obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanta, îndepărtându-se, astfel, de obiectul dedus judecații.
Prin sistemul legislației noastre procesuale, instanța de judecata este obligata sa soluționeze procesul cantonându-se la obiectul acestuia, astfel cum el a fost precizat de către reclamant prin acțiunea sa și rămânând în limitele stabilite prin aceasta acțiune; instanța de judecata nu poate depăși limitele fixate de reclamant prin acțiunea sa, judecătorii fiind obligați sa hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a depășit petitul acțiunii cu care a fost investita, respectiv obligarea paratelor sa elibereze diploma de licența și suplimentele la acesta, instanța, în mod cu totul greșit, a analizat procedura de autorizare și acreditare a Universității "S. Haret".
De asemenea, recurenta-reclamantă a făcut precizarea ca pe rolul instanțelor de judecata s-au aflat mai multe dosare în care foștii absolvenți ai cursurilor Universității S. Haret, au chemat în judecata U. și M. Educației Naționale pentru eliberarea diplomelor de licența și suplimentul la diploma. Prin hotărârile pronunțate, instanța de judecata a obligat U. S. Haret și M. Educației Naționale la emiterea acestor documente.
Astfel, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a statuat în litigii de aceeași natura, ca M. Educației Naționale are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licența și suplimentele la diploma (in acest sens exemplifica deciziile nr. 5385/15.11.2011, nr. 5656/24.11.2011, nr. 5722/29.11.2011, nr. 628/08.02.2012, nr. 690/09.02.2012, nr. 708/10.02.2012, nr. 709/10.02.2012, etc.).
Totodată, se impune a fi avut în vedere și principiul coerentei și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
În prezenta cauza se impune aplicarea principiului lucrului judecat, ceea ce ar determina consecventa în judecata, și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre irevocabila nu trebuie sa fie contrazis printr-o alta hotărâre.
Astfel, în jurisprudența instanței europene se concluzionează faptul ca autorităților judiciare nu le este permis ca, prin acțiunile sau inacțiunile lor, sa împiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătorești irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv, ci și din motivare.
Mai mult decât atât, Curtea Europeana a arătat ca instanțele de judecata trebuie sa tina cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, finalizare prin hotărâri definitive și sa nu le mai repună în discuție într-o noua procedura, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, constatările din hotărârile anterioare sa poată fi opuse chiar și terților.
Astfel, CEDO a stabilit ca instanțele sunt obligate sa tina cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv constituind o încălcare a art. 6 din CEDO (cauza A. c. României).
Față de cele precizate, se impune aplicarea în prezenta cauză a principiului lucrului judecat, iar hotărârea pronunțată în prezenta cauză să nu contrazică dispozițiile hotărârilor prin care U. S. Haret și M. Educației Naționale sunt obligate să elibereze diplomele de studii pentru situații similare cu cea a reclamantei.
Prin urmare, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 2035/20.03.2015, desființarea în tot a acesteia, ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii reclamantei așa cum a fost formulată.
În drept, s-a întemeiat pe art. 483 și urm. Cod proc. civ., Legea nr. 554/2004, Ordinul 2284/2007 al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.
Pârâta U. "S. Haret", cu sediul procesual în București, ..13, sector 3, C._, în calitate de recurent-parat în dosarul mai sus menționat, prin avocat N. S. C., având sediul profesional în Ploiești, ..3, ., jud. Prahova, în temeiul dispozițiilor art.205 N. Cod proc. civ. și art. 491 N. C. proc. civila raportat la art.488 alin.1 pct.8 N. C. proc. civ., art.72 -74 N.Cod proc. civ. a formulat întâmpinare și cerere de recurs provocat, prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul promovat de S. (P.) A. cu domiciliul în București, .. 10, ., împotriva Sentinței civile nr. 2035/2015 pronunțate în ședința publica la data de 20.03.2015 în Dosarul nr._ de către Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, prin care instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de intimata-pârâtă și cererea recurentului-reclamant, să se admită și recursul provocat formulat de recurentă-pârâtă, sa se caseze în totalitate sentința recurata, iar rejudecând sa se admită și cerere pârâtei de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru următoarele considerente:
În fapt, recurenta-reclamantă a urmat cursurile pe care recurenta-pârâta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, iar în urma finalizării cursurilor și a promovării examenului de licența, legal organizat de pârâtă, a emis acestuia adeverința, sub egida MECTS, din care rezulta calitatea de licențiat.
Având în vedere procedura de eliberare a diplomelor de licența prevăzuta de Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007 - Regulament privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior prin care legiuitorul a stabilit în mod imperativ modul de gestionare și eliberare a acestui act oficial de stat - diploma de licența nu poate fi eliberata de recurenta-pârâta fără avizarea în mod nemijlocit, data de către M. Educației Naționale.
În prezent, recurenta-pârâta a arătat că se află în imposibilitatea practica de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate, constând în actele de studii solicitate de reclamant, datorita refuzului MECTS. Întrucât la data înscrierii recurentului-reclamant la cursurilor Universității S. Haret, MECTS avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art. 116 și art. 141 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la acea data), să invoce nelegalități în organizarea de către recurenta-pârâta a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregula în acest sens, nu se justifica refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009-2010.
Mai mult, MECTS sau Agenția R. de Asigurarea Calității în Învățământul Superior(ARACIS), înființata în baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației, îi este recunoscut prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității".
De asemenea, recurenta-pârâta a învederat faptul ca adresele nr. 960/08.10.2009; nr.31/21.06.2010; nr.278/05.08.2010; nr.557/12.10.2010; nr.569/18.10.2010; nr.573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011, emise către MECTS vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009-2010. Acestea au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și pe cale de consecința, se află în imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina MECTS.
Având în vedere expunerea de motive invocate de recurenta-pârâta, aceasta a arătat că, în ceea ce o privește, nu s-a opus soluționării cererii reclamantului și a depus toate diligentele pentru realizarea cu celeritate a acestui deziderat. Singurul impediment constă în opoziția susținuta a MEN (fost MECTS) la solicitarea acesteia de a aviza tipărirea formularelor cu regim special necesare, iar postura în care o situează acest subiect este una ingrată, creându-i recurentei-pârâte grave prejudicii de imagine.
Pentru aceste considerente și pentru faptul ca obligația recurentei-pârâte de a emite diploma de licența este subsecventa obligației MECTS de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii, în conformitate cu dispozițiile art. 491 N. Cod proc. civila raportat la art.488 alin.1 pct.8 N. C. proc. civ., art.72 -74 N.Cod proc.civ., art.18 coroborate cu art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, a formulat recurs provocat în contradictoriu cu M. Educației Naționale (MECTS) prin ministru, cu sediul în București, ..28-30, sector 1, împotriva sentinței nr. 2035/2015 pronunțata în Dosar nr._, la data de 20.03.2015 de către Tribunalul București, pin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și rejudecand sa se admită cererea acesteia de chemare în garanție a MEN, urmând ca acesta sa fie obligat:
- sa avizeze tipărirea formularelor cu regim special constând în Diploma de licența pentru recurenta-reclamantă, absolventă a programului de studii universitare de licența al Facultății din cadrul Universității S. Haret potrivit adeverinței atașate la dosarul cauzei, precum și la plata tuturor sumelor solicitate recurentei-pârâte, cu orice titlu, de către reclamantă inclusiv cheltuieli de judecata acordate.
În temeiul art.453 N Cod de proc. civila, recurenta-pârâta a solicitat cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat, taxa judiciara de timbru atât cele de la fondul cauzei cat și cele din recurs, conform documentelor atașate (contract asist. jurid.; factura fiscala; ordin de plata; s.a), taxa timbru.
În motivare, a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, potrivit art.488 alin.1 pct.8 din N. Cod proc. civ.
Astfel, instanța de fond s-a preocupat neinvestita sa facă aprecieri cu privire la acreditarea /neacreditarea formei de învățământ, fără a da eficienta adeverinței de studii emise de recurenta-pârâta, conform dispozițiilor O.M.2284/2007, înscris oficial în ființa, depus în dovedirea titlului de licențiat, ignorând dreptul recurentei-reclamante de a obține diploma de studii.
Ca o prima precizare, recurenta-pârâta a considerat ca nu poate fi admis recursul și acțiunea recurentei-reclamante fără a fi admisa și cererea de chemare în garanție formulata în conformitate cu dispozițiile art. 72-74 N.Cod proc.civ. de către U. S. Haret, întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependentă ce își are originea în procedura de eliberare a diplomei reglementate prin norme imperative.
U. S. Haret a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantei la cursurile USH, obligau pârâta să obțină acreditare numai pe specializările (facultățile) existente în cadrul Universității S. Haret și nicidecum pe formele de învățământ.
Totodată, recurenta-pârâta a învederat faptul ca în baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantei), activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa și la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa și la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu și sa aibă forma de învățământ la zi.
În acest sens, legiuitorul a avut în vedere faptul ca evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distinctă și nu la nivelul formelor de învățământ.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta, indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenții-reclamanți, era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 și 4 din acest act normativ în învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitara distincta.
Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației și organiza, după caz, examen de absolvire, doctorat.
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii" a fost definita în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006, ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita (zi, frecventa redusa, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitara, ci specializarea aleasa și urmata.
Mai mult, art.4 din HG nr.535/1999 arata ca: "Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica și Acreditare a instituțiilor de învățământ superior".
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ, "învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fara frecventare se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile și specializările prevăzute în anexele nr.1 și 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute în anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile și specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările și completările ulterioare, care nu se regăsesc în anexa nr.3 la prezenta hotărâre, intra în lichidare începând cu anul universitar 2005/2006".
U. S. Haret este cuprinsa în anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007, "specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența și prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența și aprobarea listei domeniilor și specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul 1, 2005-2006 și care se regăsesc în prezenta hotărâre, isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca recurenta-pârâta a funcționat ..
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze și sa conducă sistemul național de educație, recurenta-pârâta a apreciat ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României și Legea nr.84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta, pentru domeniile în care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, conferă reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze diploma de licență, însoțita de suplimentul la diploma, drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Așa cum a remarcat și subliniat Înalta Curte de Casație și Justiție, acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat în fapt sau în drept, de divergentele ce au apărut în decursul timpului, între U. "S. Haret" și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanta, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atât timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității în învățământul Superior (ARACIS), înființata în baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedura administrative care sa conducă la concluzia ca recurenta-pârâta a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității".
Având în vedere aceste considerente, recurenta-pârâta a solicitat să se constate cadrul legal în care a funcționat, sa se observe ca și-a îndeplinit obligațiile legale fata de reclamantă, în sensul în care, după finalizarea completa a studiilor și susținerea examenului de licența, la cererea acesteia, i-a eliberat Adeverințele de absolvire a studiilor, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către recurenta-pârâta sub nr. 1405/ 21.05.2009 și prevederilor art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.
Iar în vederea eliberării diplomei de licența, recurenta-pârâta a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la .>
Astfel, recurenta-pârâta s-a adresat Ministerului, prin adresele nr. 385/06.04.2009, nr. 769/25.08.2009, nr. 31/21.06.2010, nr. 557/12.10.2010, nr. 569/18.10.2010, nr. 573/26.10.2010, nr. 1054/03.02.2011, nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010, solicitând sa îi fie data aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
U. S. Haret s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate de recurenta-pârâta, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, în care se impune tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoare.... semnate și stampilate pe fiecare pagina și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generala de Învățământ Superior".
Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007, în vigoare la data când reclamanții au parcurs studiile superioare și au susținut licența, "M. Educației, Cercetării și Tineretului conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate, iar conform art.3 și 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007, "evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabilește sau propune, după caz, masuri de corectare a lor, controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”.
Preluarea de către judecătorul fondului, însușirea și redarea în cadrul considerentelor hotărârii, a apărărilor invocate de Minister (MEN) în alta cauza cu referiri exprese la „motivele concrete și temeinice", extrapolează aspectele legate de admisibilitatea, administrarea și chiar aprecierea probelor, atribute exclusive ale magistratului, de la puterea judecătorească la reprezentanții Ministerului parat-chemat în garanție. Aceasta întrucât temeinicia, precum și caracterul concret al motivelor, nu pot fi stabilite în afara cadrului trasat de legalitatea, pertinența, concludenta și utilitatea probelor. Pe de alta parte, având în vedere apărările Ministerului, în speța nu se află în fata unui litigiu dedus judecații, având ca obiect anularea diplomei sau aspectele de legalitate /nelegalitate a documentului a cărui eliberare o solicita reclamantul.
În speța data, având ca obiect obligarea emiterii Diplomei de Licența, instanța de fond era abilitata cel mult, sa solicite dovezi referitoare la parcurgerea unui program de studii de licența și dovezi ale susținerii și promovării examenului de licența în cadrul unei instituții abilitate și înființate prin lege ca furnizor de educație, așa cum este U. S. Haret.
Printr-o maniera de interpretare distorsionata a dispozițiilor legale invocate - de altfel lămuritoare și favorabile reclamantului, întrucât în cuprinsul sau se face vorbire de instituții de învățământ superior acreditate în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr.88/1993 ca fiind abilitate sa organizeze învățământ la distanță sau cu frecventa redusa - M. (MECTS) a concluzionat ca reclamanta nu era îndreptățită sa solicite diploma, întrucât U. S.H. nu era acreditata sa organizeze aceste programe.
Ceea ce a omis instanța de fond este verificarea funcționalității USH - faptul ca fata de aceasta instituție de cultura legal înființata ca Universitate - furnizor de educație, nu s-a dispus printr-un ordin al Ministrului Educației Naționale, o măsura sancționară sau chiar desființarea acestei instituții, așa cum prevede legiuitorul în cazul în care U. ar fi săvârșit abaterile de care este acuzata, or recurenta-pârâta a arătat că numai în cazul parcurgerii unor cursuri ale unei instituții care nu este instituție de cultura și furnizor de educație reglementat și înființat prin lege, ar fi o realitate asimilata unui element cu caracter probatoriu care ar fi condus de drept la soluția data în acest caz, de către instanța de fond.
Prin urmare, chematul în garanție MEN (MECTS), în temeiul prerogativelor cu care a fost investit, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, trebuia sa elaboreze și sa promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizie prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program sau instituție.
Dovadă a susținerilor recurentei-pârâte, este și aprobarea în parte a tipizării formularelor de diploma care echivalează cu recunoașterea din partea MEN ( METCS), ca a funcționat ., care i-a permis sa organizeze formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta.
De asemenea, recurenta-pârâta a învederat instanței faptul ca și-a îndeplinit obligația legala de a emite adeverința de studii pentru reclamant și a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare, în scopul livrării lor.
Totodată, recurenta-pârâta a făcut precizarea ca adeverința de licențiat a recurentului reclamant exista, este în ființa și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod de către instanțele de judecata.
În încercarea de a-si justifica poziția, MEN (MECTS) își circumscrie apărările pe aspecte legate de acreditarea sau neacreditarea formei de învățământ, apărări ce nu se circumscriu obiectului acțiunii reclamantului.
De asemenea, recurenta-pârâta a arătat că a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectiva de a emite reclamantului diploma de licența, atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puși astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea, daca se va admite cererea reclamantului, câta vreme dreptul absolvenților nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, care, în calitate de autoritate publica, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii. Existând o interdependență între cele doua cereri, obligația recurentei-pârâte de a elibera diplomele de licența fiind subsidiara și indisolubil legata de acordul chematului în garanție MECTS în vederea tipăririi acestor formulare.
Totodată, recurenta-pârâta a solicitat să se aibă în vedere ca, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în litigii de aceeași natura, ca M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licența și suplimentele la diploma (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu Deciziile: 5386/15._; 5722/29.11.2011; 5656/24.11.2011; 2533/22.05.2012; 628/08.02.2012; 953/23.02.2012; 2514/22.05.2012; 2480/18.05.2012; 2515/22.05.2012; 2534/22.05.2012).
Asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum urmează: în dosar nr._, în dosar nr._, în dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a MECTS-irevocabil.
Față de cele învederate, recurenta-pârâta a solicitat ca la soluționarea recursului promovat de recurenta-reclamantă sa se aibă în vederea respectarea principiului coerentei și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).
La soluționarea recursului provocat, sa se aibă în vedere considerentele ce preced și realitatea conform căreia eliberarea de către recurenta-pârâta recurentei-reclamante a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor cu regim special necesare completării și eliberării diplomelor de licența de către M. Educației Naționale ca autoritate competentă, considerent de natură să contureze soluția instanței sub aspectul admisibilității cererii de chemare în garanție, aspect relevant susținut și de faptul că M. Educației și Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior, înființată în baza OUG nr.75/2005 nu au demarat și prin consecință nici nu au finalizat vreo procedură administrativă de natură să conducă la concluzia că U. S. Haret, instituție de învățământ superior, ar fi acționat în afara cadrului legal, deși prin art.8 din Legea nr.443/2002 i se recunoștea ministerului dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege, a universității.
În raport de cele arătate, recurenta-pârâta a solicitat ca în cazul admiterii recursului promovat de reclamantă, să se admită și cererea de recurs provocat formulata de recurenta-pârâta iar pe fond, rejudecând, sa se admită cererea de chemare în garanție, urmând sa fie obligat chematul în garanție M. Educației Naționale (MECTS) să aprobe tipărirea formularelor cu regim special necesar eliberării diplomelor de licența și procedând astfel, prin hotărârea pronunțata se va asigura o temeinica și legala soluționare, în temeiul căreia recurenta-reclamantă va avea posibilitatea valorificării drepturilor sale, așa cum este firesc . drept
În temeiul art.453 N Cod proc.civ., recurenta-pârâta a solicitat cheltuieli de judecata (atât cele de la fond, cat și cele din prezentul recurs), reprezentate de taxa judiciara de timbru și onorariu avocat așa cum rezulta din documentele atașate (extras de cont, contract de asist. jurid. factura; ordin de plata; s.a.) atestate de avocat potrivit art.3 alin. d) lit. c) din Legea nr.51/1995 .
În drept, s-a întemeiat pe art. 491 N. Cod proc. civila raportat la art.488 alin.1 pct.8 N. Cod proc. civila, art.72 -74 N.Cod proc.civ.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare la recursurile formulate, deși avea această obligație potrivit art. 471 Cod Procedură Civilă.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă, depunându-se practică judiciară, precum și adresa nr._/25.06.2009 a Ministerului Educației, Cercetării și Inovației.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, sentința recurată, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursurile promovate, ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
1. În fapt, reclamanta a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Sociologie Psihologie, specializarea psihologie, forma de învățământ ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverință de licențiat.
Expirând perioada de valabilitate a adeverinței mai sus-menționate, reclamanta s-au adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomei de licență. Pârâta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diploma de licență, prevalându-se așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză, de conduita sa, conform căreia a întreprins toate formalitățile necesare pe lângă M. Educației Naționale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență suplimentare pentru absolvenții promoției 2009, U. indicând numerele mai multor adrese trimise în anii 2009 - 2010 ministerului arătat. În cazul de față, recurenta-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Curtea constată că recursul formulat de către recurenta reclamantă este întemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurentei reclamante i-a fost eliberată adeverință de licențiat, neconstestată, acesta are dreptul la a-i fi eliberată diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată de aceasta fiind întemeiată.
2. În ceea ce privește recursul provocat, relativ cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (fostul MECTS), Curtea constată că acesta este întemeiat, întrucât trebuie avut în vedere că este admisibilă cererea de chemare în garanție atât în cazul drepturilor garantate legal sau convențional, cât și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Or, raporturile juridice dintre M. Educației Naționale (fostul Minister al Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului) si U. "S. Haret" Bucuresti, institutie de învatamânt superior cu personalitate juridica, derivă din prevederile art.7 și art.8 alin.1 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant", aprobat prin Ordinul MECTS nr.2284/2007, potrivit cărora " Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta intreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare", respectiv „Formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele”, precum și din normele Legii contenciosului administrativ privind pretinsul refuz nejustificat de soluționare a unor cereri sau nesoluționarea lor în termen legal (art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.h și i și alin.2 din Legea nr.554/2004, modif. și compl.).
Instanța de fond verifică doar legalitatea refuzului autorității recurente de a aviza sau aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă în privința reclamantei, activitate care se circumscrie atribuțiilor specifice ale instanței de contencios administrativ, conform art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.f, h și i și alin.2, art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, modif. și compl., precum și dacă prin acest refuz au fost încălcate drepturile sau interesele legitime ale reclamantei.
Astfel, reclamanta a urmat cursurile Universității S. Haret din București – Facultatea de Sociologie Psihologie, specializarea psihologie, forma de învățământ ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverință de licențiat.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii -reclamantei de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
În acest sens urmează a se avea în vedere și soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere, așa cum a menționat și la punctul 1, importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rol conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat așa cum am mai expus anterior, faptul că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum reclamantei i-a fost eliberată câte o adeverință de licențiat, neconstestată, aceasta are dreptul la a îi fi eliberată diploma de licențiat și suplimentul de diplomă.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă și recursul provocat, va casa în parte sentința civilă recurată și rejudecând, va dispune admiterea în parte, a acțiunii și cererii de chemare în garanție. Va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă. Va obliga chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamantă. Va obliga pârâta U. S. Haret la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Va obliga chematul în garanție la plata către pârâta U. S. Haret, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă, raportat la munca concretă a avocatului ales în raport și de complexitatea redusă a cauzei care se include într-o categorie de cauze repetitive, conținând aceleași probleme de drept, precum și de împrejurarea că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată.
Va menține în rest sentința, în privința soluției date asupra excepțiilor invocate.
Va obliga recurenta-pârâtă U. S. Haret la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Va obliga intimatul-chemat în garanție la plata către recurenta U. S. Haret a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (100 lei) și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă, raportat la munca concretă a avocatului prezent în raport și de complexitatea redusă a cauzei care se poate include într-o categorie de cauze repetitive, conținând aceleași probleme de drept și de aspectul soluționării cauzei la primul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S. A., cu domiciliul în București, sector 3, .. 10, ., .>și recursul provocat formulat de recurenta-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, .. 13, împotriva sentinței civile nr. 2035/20.03.2015, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU, cu sediul în București, sector 1, .. 28-30.
Casează în parte sentința civilă recurată și rejudecând, dispune:
Admite în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei, a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamantă.
Obligă pârâta U. S. Haret la plata către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Obligă chematul în garanție la plata către pârâta U. S. Haret, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă.
Menține în rest sentința.
Obligă recurenta-pârâtă U. S. Haret la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă intimatul-chemat în garanție la plata către recurenta U. S. Haret a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
E. S. M.
Red./Thred. V.H.
Jud. fond I. M. C. /T.B. – Secția a II-a C.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3072/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 4321/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
