Anulare act administrativ. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1647/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/CA
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul reclamant D. F., domiciliat în M., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr.2233/CA/01.10.2014 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., . nr.110, județul C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde av. C. F. pentru recurentul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și că, urmare comunicării cererii de recurs, intimatul pârât a depus întâmpinare, care a fost comunicată recurentului care nu a depus răspuns la întâmpinare. Mai arată că la dosarul cauzei a fost depus de către recurent, extras de pe portalul Tribunalului C. cu soluția pronunțată în acest dosar.
Curtea constată că extrasul de pe site-ul Tribunalului C., depus la dosar de către recurentul reclamant nu are relevanță în cauză, fiind vorba de dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul recurs..
Întrebat fiind apărătorul recurentului reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând act de precizările avocatului recurentului reclamant potrivit cu care nu mai are cereri prealabile și nefiind incidente de soluționat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Având cuvântul, avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, și reținerea cauzei spere rejudecare, cu consecința admiterii acțiunii, a anulării Ordinului Inspectorului Șef al ISU Dobrogea de trecere în rezervă a recurentului reclamant și reintegrarea acestuia în funcția deținută, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor și despăgubirilor solicitate în cererea de chemare în judecată.
Critică hotărârea atacată apreciind că a fost dată cu interpretarea greșită a a dispozițiilor legale incidente în cauză, arătând că art. 85 al. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 reglementează două situații in care cadrele militare pot fi trecute in rezervă, însă în speță nu este incidentă niciuna dintre situațiile reglementate de acest articol de lege, deoarece luna ianuarie 2014 I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului C. nu a fost supus reorganizării prin reducere de și nici nu existau nevoi ori motive temeinice ale Ministerului Afacerilor Interne care să impună măsura trecerii în rezervă, cu atât mai mult cu cât raporturile de serviciu ale recurentului sunt cu pârâtul ISU Dobrogea, iar nu cu ministerul.
Susține avocatul recurentului reclamant, că în cauză și dispozițiile și considerentele sentinței penale nr.808/18.05.2012 a ICCJ au fost interpretate greșit atât de pârâtul intimat cât și de instanța de fond, deoarece dispunând desființarea înscrisurilor falsificate, instanța penală nu a dispus si restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, pentru a se adopta măsura trecerii în rezervă a recurentului prin ordinul contestat.
Mai arată că sentința penală sus amintită nu este opozabilă recurentului reclamant din cauza de față, întrucât acesta nu a fost parte în procesul penal, după cum nu este opozabilă nici intimatului pârât care, de asemenea, nu a avut calitatea de parte in litigiul arătat.
Învederează că în cauza penală în care s-a pronunțat sentința sus amintită numai Ministerul Administrației si Internelor si I. General pentru Situații de Urgență au deținut calitatea de părți responsabile civilmente in raport de rezolvarea acțiunii civile sub aspectul reparării pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit art. 17 din CPP, I.S.U. Dobrogea nefiind parte în dosarul penal, și nici instanța penală nu a dispus introducerea în cauză a acestuia ca parte responsabilă civilmente.
Consideră că o soluție legală sub aspectul restabilirii situației anterioare ar fi putut fi pronunțată numai in contradictoriu cu pârâtul I.S.U. Dobrogea, întrucât. raportat la art. 50 alin.1 lit. g) din Ordinul MAI nr. 600/2005, acesta era singurul care ar fi putut fi obligat la restabilirea situației anterioare, respectiv la emiterea ordinului de trecere in rezervă, ca urmare desființării înscrisurilor falsificate, însă acesta nu a fost parte în procesul penal.
P. cele expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant la instanța de fond.
Curtea, temeiul art.394 din (N) Cod de procedură civilă, declară dezbaterile încheiate și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Prin cererea adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 28.02.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul D. F. a solicitat, în contradictoriu cu I. pentru Situații de Urgență Dobrogea C., anularea Ordinului Inspectorului Șef nr. 78/14/I-CT/28.01.2014 emis de pârât, repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului contestat în sensul reintegrării reclamantului pe funcția deținută anterior, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data trecerii în rezervă și până la data încadrării efective.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, arătând că acțiunea este nesemnată de petent si neștampilată de apărătorul care nu a indicat nici cerutele elemente de identificare potrivit legii, excepția prematurității/inadmisibilității acțiunii, arătând că petentul s-a adresat instanței fără ca în prealabil să ia cunoștință de răspunsul formulat în termen de pârât la plângerea prealabilă pe care era obligat să o depună ori să notifice intenția sa de renunțare la procedură, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin Încheierea de la termenul din 14.05.2014, instanța respins motivat excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr.2233/CA/01.10.2014, Tribunalul C. respins acțiunea promovată de reclamant, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, cu respectarea dispozițiilor art.485, art.486 și art.488 NCPC, a declarat recurs reclamantul D. F., care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul pârât a susținut că in mod greșit, fundamentat pe o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a apreciat că acțiunea dedusă judecații nu ar putea fi primită.
Sub un prim aspect, este de subliniat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Ordinului contestat, măsura trecerii in rezervă s-a dispus in temeiul art. 85 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995, text de lege ce reglementează două situații in care cadrele militare pot fi trecute in rezervă, respectiv: a) situația in care, in cadrul procesului de reorganizare, se reduc funcțiile existente in statele de organizare, si nu există posibilități pentru ca persoanele care le ocupau să fie încadrate in alte funcții sau unități; b) pentru alte nevoi sau motive ale Ministerului Apărării Naționale.
Însă, susține recurentul reclamant, în speță nu este incidentă niciuna dintre situațiile reglementate de art. 85 al. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995 pentru a se dispune trecerea sa in rezervă, întrucât in luna ianuarie 2014, pârâtul nu a fost supus reorganizării prin reducerea unor funcții și nici nu există nevoi ori motive ale Ministerului Afacerilor Interne care să impună trecerea in rezervă, in condițiile in care raporturile sale de serviciu nu s-au stabilit cu aceasta entitate juridică, ci cu pârâtul ISU Dobrogea.
Mai susține recurentul că dispozițiile Sentinței penale nr. 808/18.05.2012 a Înaltei Curți de Casație si Justiție nu numai că nu se subsumează art.85 al.1 lit.e) din Legea nr.80/1995 pentru a fundamenta trecerea sa în rezervă, dar au fost si greșit interpretate de pârât ca obligând la adoptarea acestei măsuri si la emiterea ordinului atacat.
Astfel, arată recurentul că nu a fost parte in dosarul penal nr._ al Înaltei Curți de Casație si Justiție, astfel că, nu numai că nu a putut formula apărări cu privire la aspectele reținute de către instanța de judecată, dar hotărârea judecătorească nu ii este opozabilă, după cum nu este opozabilă nici Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanta care, de asemenea, nu a avut calitate de parte in litigiul arătat.
Pe de altă parte, învederează recurentul, din considerentele Sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul nr._, rezultă că, pentru soluționarea laturii civile, au fost avute in vedere dispozițiile art.170 din CPP (rezolvarea separată a acțiunii civile) in ref. la art.348 din CPP (restabilirea situației anterioare), prevederi indicate inclusiv in cuprinsul Ordinului contestat.
Raportat la dispozițiile legale anterioare, in cazurile prevăzute de art.17 din CPP, dar si in cazurile ce au ca obiect restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris sau restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, acțiunea civilă capătă, in mod practic, un caracter oficial, instanța având obligația să se pronunțe din oficiu asupra ipotezelor prevăzute la art. 348 din CPP.
Învederează că in practica judiciară s-a reținut constant că este lipsită de relevanță împrejurarea că partea civilă a solicitat instanței de judecată restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, având in vedere că, potrivit art. 348 din CPP, instanța se va pronunța asupra acestui aspect indiferent dacă există sau nu manifestare de voință in acest sens din partea persoanei vătămate.
Or, prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, deși s-a dispus anularea foilor de concurs falsificate pe numele candidaților, a procesului verbal încheiat la data de 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat la I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanta in perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la candidații ai căror lucrări au fost falsificate, a tabelelor cu rezultatele finale obținute si a documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a candidaților ale cărora lucrări au fost falsificate, nu s-a dispus si restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii.
Mai mult, in cauza ce a format obiectul dosarului nr._, Ministerul Administrației si Internelor si I. General pentru Situații de Urgență au deținut calitatea de părți responsabile civilmente exclusiv in raport de rezolvarea acțiunii civile sub aspectul reparării pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit art. 17 din CPP.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile din perspectiva desființării unui înscris si restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii, instanța nu a înțeles a dispune introducerea in cauză a Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanta, in calitate de parte responsabilă civilmente.
Or, o soluție legală sub aspectul restabilirii situației anterioare ar fi putut fi pronunțată numai in contradictoriu cu I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanta, întrucât, raportat la art.50 al.1 lit. g) din Ordinul MAI nr. 600/2005, acesta era singura structură ce ar fi putut fi obligată, urmare desființării înscrisurilor falsificate, la restabilirea situației anterioare, respectiv la emiterea ordinului de trecere in rezervă.
Prin urmare, concluzionează recurentul, dispunând desființarea înscrisurilor falsificate, instanța penală nu a dispus si restabilirea situației anterioare, astfel că, interpretând eronat considerentele si dispozitivul hotărârii judecătorești la care s-a făcut referire, pârâtul a apreciat s-ar impune a se lua măsura trecerii in rezervă a recurentului.
Hotărârea penală se bucură de putere de lucru judecat in privința existentei infracțiunilor si a vinovăției persoanelor a căror răspundere penală s-a antrenat, după cum se bucură de putere de lucru judecat in privința desființării înscrisurilor falsificate, dar nu are putere de lucru judecat in privința desființării raporturilor de serviciu stabilite intre două terțe persoane față de procesul penal, cu atât mai mult cu cât nici nu a dispus asupra restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii
Mai arată recurentul că, ulterior promovării concursului desfășurat in anul 2007, raporturile sale de serviciu au comportat modificări, dispuse in temeiul unor acte administrative cu caracter individual care nu au fost anulate / constatate nule ori desființate in alt mod prevăzut de lege si care continuă a-si produce efectele juridice specifice.
P. motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii, anularii Ordinului Inspectorului Șef nr. 78/14/1 -CT/28.01.2014 al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanta, a repunerii părților in situația anterioară emiterii ordinului contestat, in sensul reintegrării pe funcția deținută anterior emiterii acestuia, a obligării pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data trecerii in rezervă si până la data reîncadrării efective; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, intimatul pârâta solicitat ca, după verificarea timbrării cererii și a existenței împuternicirii pentru persoana care apără pe recurent, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate din prisma criticilor formulate, încadrate în prevederile art. 488, pct. 8 NCPC, Curtea reține caracterul nefondat al recursului pentru următoarele considerente:
Prin ordinul Inspectorului Șef nr.78/14/I-CT din 28.01.2014 s-a dispus trecerea în rezervă a recurentului reclamant D. F., motivat de împrejurarea că, în urma pronunțării Sentinței penale nr. 808/18.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 12/24.01.2014 a ÎCCJ, s-a identificat situația reglementată de prevederile art. 85, alin.(1), lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Aserțiunile recurentului referitoare la încălcarea principiului opozabilității dispozițiilor și efectelor unei hotărâri judecătorești în care acesta nu a fost parte, sunt neîntemeiate, fiind făcută o confuzie între obligativitatea unei hotărâri judecătorești pentru părți și succesorii acestora și efectul de opozabilitate a hotărârii judecătorești față de terți.
În dosarul penal nr._ s-a dispus anularea unui număr de 205 foi de concurs falsificate la concursul organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07.2007 – 20.08.2007, printre acestea regăsindu-se și foaia completată de recurentul în cauză, consecința fiind cea a anulării tuturor documentelor care au fost întocmite cu prilejul încadrării acestor persoane la instituția intimată, în condițiile în care foile de concurs ale acestor candidați au fost falsificate.
Curtea constată din probele administrate în cauză că recurentul reclamant a fost subiect al cercetării penale alături de alți 205 candidați, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual și instigare la uz de fals însă nu au fost trimiși în judecată deoarece, față de momentul săvârșirii faptelor, a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care prin Ordonanța din 10.02.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus clasarea cauzei.
Această soluție nu a fost atacată cu plângere de către reclamant, care susține că lucrarea sa de la concursul organizat de ISU nu a fost falsificată prin înlocuire,susținere ce vine în contradicție cu soluția procurorului de clasare urmare intervenirii unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția.
Față de această împrejurare reclamantul nu mai poate invoca în favoarea sa o altă situație de fapt decât cea reținută de procuror, respectiv că lucrarea sa a fost falsificată iar ocuparea unei funcții publice în baza concursului organizat de ISU este rezultatul unei fapte penale.
Intimatul ISU Dobrogea, în calitatea sa de parte în dosarul penal, a luat măsurile de punere în executare a dispozitivului sentinței penale astfel cum aceasta a rămas definitivă, fapt pentru care a emis ordinul de trecere în rezervă pentru recurentul reclamant.
Curtea observă că hotărârea penală îi este opozabilă terțului recurent în cauză, cât timp acesta nu face o dovadă contrară celor reținute în hotărâre, terțul fiind astfel ținut să respecte cele statuate prin respectiva hotărâre.
Mai departe, în asigurarea efectului obligatoriu al dispozițiilor statuate în hotărârea penală, instituția publică ce a fost parte în procesul penal a emis ordinul de trecere în rezervă a persoanei nominale în cuprinsul acestui act administrativ, ordin ce modifică raporturile juridice anterioare cu forța prezumției de legalitate a respectivului act până la proba contrară.
Așadar, efectele puterii de lucru judecat ale hotărârii penale se răsfrâng asupra funcționarului public cu statut special prin emiterea actului administrativ de punere în executare a dispozitivului sentinței penale definitive pronunțate în dosarul penal nr._, instituția publică emitentă acționând pentru respectarea ordinii juridice și asigurarea restabilirii legalității în cauză.
Un alt motiv de nelegalitate a ordinului contestat a vizat menținerea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în Ordinul Inspectorului General al IGSU nr._/04.07.2007, modificat prin Ordinul Inspectorului general al IGSU nr._/24.08.2007, ordin ce reprezintă cadrul legal care a stat la baza concursului anulat, nefiind contestat în fața unei instanțe de contencios administrativ.
Ordinele respective, la care face referire recurentul reclamant, au fost date în vederea organizării concursurilor desfășurate la ISU Dobrogea în anul 2007, având astfel o aplicabilitate limitată în timp, la acest moment fiind caduce.
Critica de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la modalitatea de interpretare și aplicare în cauză a prevederilor art. 85 din Legea nr. 80/1995 este, într-adevăr, circumstanțiată motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488, pct. 8 NCPC.
Ordinul de trecere în rezervă a recurentului, contestat în cauză, s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 85, alin. (1), lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în care se arată că: „ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:
e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.”
Sunt nefondate susținerile recurentului reclamant referitoare la lipsa identificării situației avute în vedere la emiterea ordinului ca fiind printre cele descrise în cuprinsul art. 85, alin. (1), lit. e din legea nr. 80/1995, cât timp se observă, în cuprinsul textului de lege vizat, că trecerea în rezervă se poate dispune și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale decât cele expres reliefate în art. 85.
Curtea constată că situația la care s-a ajuns prin rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată în dosarul penal_ reprezintă un motiv pentru care instituția publică din subordinea Ministerului Apărării Naționale să poată dispune trecerea în rezervă a persoanelor care au fost încadrate pe funcții în urma promovării unui concurs declarat fraudulos și care ulterior s-a anulat, în vederea restabilirii situației anterioare săvârșirii acestor infracțiuni.
Susținerile recurentului, potrivit cărora, deși s-a dispus anularea foilor de concurs falsificate pe numele candidaților, a procesului verbal încheiat la data de 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat la I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanta in perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la candidații ai căror lucrări au fost falsificate, a tabelelor cu rezultatele finale obținute si a documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a candidaților ale cărora lucrări au fost falsificate, nu s-a dispus si restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, urmează a fi înlăturate deoarece restabilirea situației anterioare nu se putea dispune, într-un raport de serviciu, decât de instituția care l-a angajat pe reclamant.
Aceasta pentru că din punct de vedere al efectelor raporturilor de serviciu prestațiile nu se restituie chiar și în situația în care raportul juridic de muncă/ de serviciu este lovit de nulitate, salariul/indemnizația cuvenindu-se pentru munca prestată.
P. toate aceste considerente, constatând că în calea de atac a recursului nu au fost identificate motive care să determine casarea hotărârii Curtea, în aplicarea prevederilor art. 496, alin. (1) NCPC, coroborat cu cele ale art. 488, pct. 8 NCPC, va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de D. F., domiciliat în M., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 2233/CA/01.10.2014 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., . nr.110, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18 februarie 2015.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, I. P. |
jud. fond: C.N.
red.dec.jud. N.C.
4 ex./18.03.2015
emis 2 .>
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 10/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
