Obligaţia de a face. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 2448/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 103/CA
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul pârât P. C. D., cu sediu în com.D., ., jud.C., împotriva Sentinței civile nr.1805/CA/20.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. T. F., cu domiciliul în sat Lespezi, ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat B. F., în C., Al.Orhideelor nr.2, ., ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul reclamant M. T. F., prezent personal și asistat de av.B. F., conform împuternicirii avocațiale nr.175/17.11.2014, fila 19 dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Av.B. F. pentru intimatul reclamant M. T. F., precizează instanței că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile reprezentantului intimatului reclamant că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri:
Av.B. F. pentru intimatul reclamant M. T. F. solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, depune la dosar dovada acestor cheltuieli.
Curtea, în temeiul disp.art.394 NCPC. constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului .
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul M. T. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C. D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului să-i emită Adeverința care atestă dreptul de folosință/utilizare a pășunii în suprafața de 210 ha, potrivit contractului de arenda nr.2138/11.05.2011, adeverința necesară la Agenția de Plați și Intervenție în Agricultură C. ( APIA ), în vederea acordării sprijinului financiar sub forma de subvenții ; în situația în care nu se va emite actul administrativ ( adeverința) la data rămânerii definitive a hotărârii să se dispună obligarea pârâtului P. C. D. la plata unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr.1805/CA/20.06.2014 Tribunalul C. a respins excepțiile lipsei calității procesual pasive și excepția lipsei de interes ca nefondate, a admis cererea formulată de reclamantul M. T. F. în contradictoriu cu pârâtul P. C. D., obligând pârâtul să emită reclamantului o adeverință care să-i ateste dreptul de folosință/utilizare a pășunii în suprafață de 210 ha și deținută potrivit contractului de arendă nr. 2138/11.05.2011.
A redus onorariul de avocat la suma de 1000 lei, obligând pârâtul către reclamant la plata sumei de 1.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul acelei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - recurentul pârât P. C. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 alin.1 pct.6, 8 NCPC și art.20 din Legea nr.554/2004 cu următoarea motivație, în esență:
Apreciază recurentul pârât că Sentința civilă nr.1805/2014 este nelegală și netemeinica având în vedere următoarele considerente:
1. În mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive a PRIMARULUI C. D., care presupune existența unei identități intre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, urmând a se constata că, în speță, nu intra în atribuțiile primarului eliberarea unei adeverințe care să ateste că reclamantul figurează în evidentele registrului agricol al Primăriei D. cu o suprafață de 210 ha pășune, potrivit contractului de arendare pășune 1 nr.2138/2011, adeverință necesară la APIA C. în vederea acordării sprijinului financiar sub formă de subvenții.
De altfel și cererea de eliberare a adeverinței a fost adresată de reclamant altor entități, și anume Consiliului Local al comunei D. și Primăriei comunei D., solicitând obligarea pârâtului la emiterea unei adeverințe care sa ateste ca reclamantul figurează în evidentele registrului agricol al Primăriei D. cu o suprafața de 210 ha pășune potrivit contractului de arendare pășune nr.2138/2011, contract încheiat între reclamant și Consiliul Local al comunei D..
2. În mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei de
interes a acțiunii, pe care o apreciază ca fiind lipsita de interes întrucât:
- cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea Primarului C. D. la emiterea unei adeverințe necesare la APIA C. în vederea acordării sprijinului financiar sub forma de subvenții, termenul limită pentru aprobarea dosarului în vederea acordării sprijinului financiar de către APIA Constanta fiind 15.05.2013.
3. În mod greșit, instanța de fond a reținut că neemiterea
adeverinței solicitate de către reclamant constituie un refuz
justificat și a dispus obligarea pârâtului la emiterea adeverinței
solicitate de către reclamant, urmând să se constate că, în speță, nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului;
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. g din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea, ceea ce nu este cazul în speță.
Mai mult decât atât așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusa la fondul cauzei, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația contractuală prevăzută de art.8 lit.c din contractul de arendă, respectiv aceea de la "menține potențialul terenului, de a însămânța și de a întreține pășunea si de a nu degrada în nici un fel terenul arendat".
Ori, subvențiile sunt acordate de APIA tocmai pentru întreținerea suprafețelor de pășune, reclamantul nu si-a respectat obligația contractuala de a plăti arenda în cuantumul și la termenele convenite prin contractele de arendă și de a viza anual contractul de arendă, ori, conform prevederilor art.5 alin.3 din contractul de arendare pășune, „până în luna aprilie a fiecărui an, arendașul are obligația prezentării contractului pentru viza", obligație pe care reclamantul nu si-a îndeplinit-o în speță.
Reclamantul nu a înregistrat contractul de arendă în registrul unic special de înregistrare a contractelor de arendă, fiind încălcate dispozițiile art. 6 și 24 din Legea nr.16/1994 - în vigoare la momentul perfectării contractului de arendare pășune.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă sau ca fiind lipsită de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare intimatul reclamant M. T. F. a solicitat respingerea recursului cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că în mod legal și temeinic instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente speței, admițând acțiunea.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Recursul este nefondat.
În cauză se constată că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, actele și lucrările dosarului ca și dispozițiile legale aplicabile, corect instanța de fond care a judecat litigiul, respectiv Tribunalul C. ca instanță de fond contencios administrativ a admis cererea intimatului reclamant M. T. F. prin care aceasta solicita ca în contradictoriu cu recurentul pârât P. C. D. obligarea pârâtului să-i emită Adeverința care atestă dreptul de folosință/utilizare a pășunii în suprafața de 210 ha, potrivit contractului de arenda nr.2138/11.05.2011, adeverința necesară la Agenția de Plați și Intervenție în Agricultură C. ( APIA ), în vederea acordării sprijinului financiar sub forma de subvenții ; în situația în care nu se va emite actul administrativ ( adeverința) la data rămânerii definitive a hotărârii să se dispună obligarea pârâtului P. C. D. la plata unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește susținerea recurentului concretizată prin primul motiv de recurs se constată că aceasta este nefondată având în vedere că potrivit art.21din Legea 215/2001, (1)Unitățile administrativ-teritoriale – respectiv . speță - sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(2)În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 23 din același act normativ,
(1)Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive
Art.77 din lege prevede că:
„(1) În exercitarea funcției primarul este ocrotit de lege.
(2) Mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de instanța de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului.
(3) Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului.
(4) Suspendarea durează până la încetarea situației prevăzute la alin. (2).
(5) Dacă primarul suspendat din funcție a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condițiile legii.
(6) Prevederile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul viceprimarului”.
Prin urmare, legal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului C. D., aceasta ca autoritate executivă având obligația de a emite intimatului M. T. F. actul solicitat, potrivit Ordinului nr.31/2013 al Ministrului Agriculturii, primarul are obligația a elibera adeverința care atestă dreptul de folosință și suprafața pășunii.
În ce privește excepția lipsei de interes, se constată că, de asemenea, legal prima instanță a respins și această excepție, având în vedere că, indiferent de termenul pentru aprobarea dosarului pentru acordarea sprijinului financiar sub formă de subvenție de către APIA, primarul are obligația a emite adeverința solicitată, în îndeplinirea obligațiilor sale legale, neavând relevanță împlinirea sau nu a unui termen pentru intimat.
Pe fondul cauzei se constată că de asemenea, legal instanța a reținut refuzul pârâtului recurent, P. comunei D., județ C., este un refuz nejustificat.
Analizarea și eventual îndeplinirea/încălcarea sau nu a prevederilor Contractului nr.2138/11.05.2011 încheiat între Consiliul local D. și intimat nu este în atributul Primarului comunei D. cum corect a reținut și prima instanță.
Potrivit dispozițiilor cuprinse in OG 28/2008, în scopul asigurării unei evidențe unitare cu privire la categoriile de folosință a terenurilor, a mijloacelor de producție Agricolă și a efectivelor de animale, legiuitorul a impus autoritarilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, obligația întocmirii și ținerii la zi a registrului agricol.
Conform art. 3 din același act normativ, registrul agricol reprezintă documentul oficial de evidența primară, unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației și la societățile/asociațiile agricole, precum și la orice alte persoane fizice și/sau juridice care au teren în proprietate/folosință și/sau animale.
Registrul agricol constituie baza de date pentru satisfacerea unor solicitări ale cetățenilor cum ar fi eliberarea documentelor doveditoare privind proprietatea asupra terenurilor si animalelor pentru obținerea unor drepturi materiale și/sau bănești și alte asemenea ( art. 6 alin 6 OG 28/2008 ) .
În raport de aceste dispoziții legale, precum și de ordinul 31/2013 al Ministrului Agriculturii, se constată că recurentul, având obligația de a emite actul solicitat, refuzul de a emite este un refuz nejustificat.
Pentru considerentele sus expuse, și în temeiul art.496 NCPC, se va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.453 NCPC recurentul va fi obligat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul pârât P. C. D., cu sediu în com.D., ., jud.C., împotriva Sentinței civile nr.1805/CA/20.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. T. F., cu domiciliul în sat Lespezi, ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat B. F., în C., Al.Orhideelor nr.2, ., .
Obligă recurentul în favoarea intimatului la plata sumei de 1.500 lei reprezentând onorariu apărător ales .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29 Ianuarie 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, A. P. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Jud.Fond.L.V.M.
Red.dec.jud.A.Pintea17.02.2015
Tehnored. Gref.C.M.
20 Februarie 2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
