Pretentii. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 3211/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 105/CA
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurenta pârâtă D.G.R.F.P G. - AJFP C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., împotriva Sentinței civile nr.2113/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în C., ., J. C. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU (AFM), cu sediul în sector 6 București ..294 corp A, având ca obiect pretenții taxă de poluare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual,precum și faptul că, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.394 NCPC. apreciind că nu sunt motive de amânare a cauzei, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, luând act că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 223 alin.3 NCPC.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului C. - Secția C. Administrativ și Fiscal și înregistrată sub nr._ /29.04.2014 reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta D. G. pentru A.J.F.P. C., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.991 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda în materie fiscală aferentă începând cu data achitării taxei, și până la restituirea efectivă;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr.2113/19.09.2014 Tribunalul C. admite acțiunea, dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 9.991 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei, pentru perioada cuprinsă între data împlinirii termenului prevăzut de art. 70 din OG nr.92/2003 și data restituirii efective, respectiv dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000, de la data plății până la abrogarea acestui act normativ, iar de la această dată, dobânda legală potrivit OG nr.13/2011, până în ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.70 din OG nr.92/2003, admițându-se cererea de chemare în garanție a AFM, cu consecința obligării chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 9.991 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei – astfel cum a fost obligată pârâta - obligând totodată pârâta și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, cu motivația expusă în cuprinsul acelei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - recurenta pârâtă D.G.R.F.P G. - AJFP C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.483 și următoarele NCPC cu următoarea motivație, în esență:
„Greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată” apreciind că, în speță, nu sunt îndeplinite prevederile art.274 alin.1 Cod pr.civ. – greșit indicate de recurenta reclamantă în motivele de recurs – aplicabile speței fiind prevederile art. 453 NCPC.
Examinând cauza sub aspectul și în limitele motivelor de casare arătate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor de drept material aplicabile în cauză și, având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, constată că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va
cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Așa fiind, și reluând asupra motivului de recurs, reținând că instanța a fost investită de reclamanta . SRL cu soluționarea acțiunii având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.991 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda în materie fiscală aferentă începând cu data achitării taxei, și până la restituirea efectivă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, și că, prin Sentința civilă nr.2113/19.09.2014 Tribunalul C. admite acțiunea dedusă judecății, cu motivația expusă în cuprinsul acelei hotărâri, Curtea, reține:
Motivul de recurs privind „Greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată” este nefundat urmând a fi respins urmare aplicării dispozițiilor art.496 alin.1 NCPC cu referire la art.249 NCPC potrivit căruia „ Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, pentru următoarele considerente, în esență:
Potrivit art. 453 alin.1, N.C., „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acestei cheltuieli de judecată”, ori, în speță, culpa intimatei pârâte rezidă din însăși atitudinea acesteia de a fi refuzat restituirea taxei la cererea reclamantului.
Astfel, Curtea reține, pornind de la premisa că, cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală, este firesc ca acestea să achite anticipat anumite cheltuieli, iar la sfârșitul dezbaterilor, ele să fie suportate de partea care a pierdut procesul, situația fiind pe deplin justificată căci, întotdeauna, una din părți este interesată în soluționarea litigiului, iar alta se face vinovată de declanșarea activității judiciare.
În speță, Curtea constată că, intimatul reclamant a achitat taxa judiciară de timbru 300 lei conform chitanței . XWM nr._/PJ din 12.05.2014 (fila 20 dos.fond) așa după cum rezultă din măsurile dispuse de complet, astfel că, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus obligarea recurentei pârâte la plata acestei sume, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului reclamant.
Așa fiind, apreciază Curtea că, în mod legal și temeinic, constatând culpa procesuală a pârâtei D. G. – AJFP C., în temeiul art. 453 din NCPC, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei față de reclamant, la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate considerentele sus-expuse, Curtea, reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, și cum nu sunt motive pentru a dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 din NCPC, dispune în sensul respingerii recursului, ca nefondat, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurenta pârâtă D.G.R.F.P G. - AJFP C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C. împotriva Sentinței civile nr.2113/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în C., ., J. C. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în sector 6 București ..294 corp A.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29 Ianuarie 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, A. P. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond.A.L.N.
Red.dec.jud.G.P.
Tehnored. Gref.C.M.
18 Februarie 2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 192/2015. Curtea... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
