Anulare act administrativ. Sentința nr. 77/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 1069/36/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 77 CA
Ședința publică din data de 4 mai 2015
Completul compus din:
Președinte – R. P.
Grefier – N. L.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . SRL cu sediul în C., .. 82A, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI SĂNĂTATE cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 248, ., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.04.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.04.2015 și respectiv 4.05.2015.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
- Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17.12.2013 și înregistrată pe rolul Curții de Apel C. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate, anularea actului administrativ reprezentat de Adresa ( Notificarea ) nr.MS/FD/3182/01.08.2013, prin care a fost comunicată valoarea procentului „p” pentru trimestrul II 2013 ca fiind în cuantum de 14,55%, precum și consumul de medicamente pentru trimestrul 2013 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor societății, ca plătitor de contribuție pentru medicamentele din lista depusă, prevăzut în anexa la adresă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta susține următoarele:
Prin Adresa ( Notificarea ) nr.MS/FD/3182/01.08.2013, în temeiul dispozițiilor Legii nr.95/2006 și ale OUG nr.77/2011, a fost comunicată reclamantei valoarea procentului „p” pentru trimestrul II 2013 ca fiind în cuantum de 14,55%, precum și consumul de medicamente pentru trimestrul 2013 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor societății, ca plătitor de contribuție pentru medicamentele din lista depusă, prevăzut în anexa la adresă.
Împotriva adresei, în temeiul art.6 alin.1 din OUG nr.77/2011, reclamanta a formulat contestație la data de 09.08.2013, însă pârâta nu a înțeles să comunice actul administrativ prin care să fie soluționată contestația, poziția pârâtei reprezentând un refuz nejustificat, în sensul conferit de art.2 lit.i din Legea nr.554/2004.
Susține reclamanta că actul atacat este nelegal raportat la următoarele argumente:
i. Raportat la dispoziția legală cuprinsă de art.1 din OUG nr.77/2011, sub aspectul sferei subiecților plătitori, prevederea legală cuprinde doar acele entități care comercializează medicamente direct către farmacii și spitale, nu și alte entități implicate pe lanțul de producție/distribuție, de la deținătorul autorizației de punere pe piață și până la consumatorul final.
Se arată că în practica judiciară s-a decis că subiect plătitor al contribuției clawback este „acel distribuitor en-gross care vinde medicamente compensate din fonduri publice direct către utilizatorii finali ( farmacii și spitale )”, iar . SRL nu face parte din sfera subiecților plătitori ai contribuției întrucât în perioada de referință nu a comercializat în mod direct medicamente către farmacii și spitale.
ii. Prevederile art.3 lit.a din Codul fiscal instituie principiul neutralității fiscale potrivit căruia, din punct de vedere fiscal, toate activitățile economice și toți operatorii economici trebuie tratați cu aceeași măsură.
Solicită reclamanta a se observa că dispozițiile art.1 din OUG nr.77/2011 încalcă principiul neutralității fiscale consacrat de art.3 lit.a Codul fiscal, câtă vreme nu asigură condiții egale investitorilor.
Astfel, obligația plății taxei clawback revine exclusiv deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora, în condițiile în care aceste categorii de persoane juridice nu sunt singurii operatori economici ce realizează venituri din comercializarea medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, căci în lanțul producător/consumator final se interpun distribuitorii de medicamente, farmaciile, spitalele etc.
iii. Prevederile art.3 lit.b din Codul fiscal instituie principiul certitudinii impunerii, ce vizează legalitatea impunerii și presupune ca mărimea taxelor datorate de fiecare persoană să fie certă și nu arbitrară, iar termenele, modalitățile de percepere a impozitelor, sumele de plată trebuie să fie calre și cunoscute de fiecare plătitor.
În speță, solicită reclamanta a se observa că, pe de o parte, formula de calcul a contribuției trimestriale prevăzută de art.3 din OUG nr.77/2011 este una complicată, iar pe de altă parte, aceasta se raportează la valori furnizate în exclusivitate de C. Națională de Asigurări de Sănătate, greu de verificat de către operatorii economici.
iv. Consideră reclamanta că taxa clawback încalcă și principiul evitării dublei impuneri, în condițiile în care, potrivit art.3 din OUG nr.77/2011, contribuția trimestrială datorată de deținătorul autorizației de punere pe piață se calculează avându-se în vedere valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, incluzând adaosurile comerciale aplicate de operatorii economici ce comercializează en-detail aceste produse.
Includerea, în mod direct, a acestor adaosuri comerciale în baza de calcul a contribuției este nelegală, întrucât aceste sume nu profită, sub nicio formă, deținătorului autorizației de punere pe piață, neexistând argumente pentru care acesta ar trebui îndatorat la plata unor taxe pe venituri pe care nu le realizează, iar pe de altă parte reprezintă o dublă impunere, întrucât aceste adaosuri reprezintă venituri realizate de operatorii economici care comercializează medicamente și pentru care, la rândul lor, aceștia datorează impozit, în condițiile prevăzute de legea fiscală.
v. Se arată, de asemenea, că pentru cinci dintre produsele reclamantei, consumul de medicamente pentru trimestrul II 2013 comunicat prin anexa adresei este vădit superior vânzărilor ce rezultă din evidențele financiar – contabile ale societății ca fiind efectiv realizate în perioada de referință.
Astfel, valoarea vânzărilor este vădit inferioară celei care rezultă din anexa menționată, cu consecințe directe asupra cuantumului contribuției reglementate de OUG nr.77/2011.
În drept au fost invocate prevederile art.6 alin.5 din OUG nr.77/2011, art.1 alin.8 din Legea nr.554/2004.
2. Întâmpinarea
La data de 22.01.2014, pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei, pentru următoarele argumente:
Cu privire la susținerile reclamantei privind faptul că nu are obligația plății contribuției trimestriale, întrucât nu are calitatea de subiect plătitor al acestei contribuții, se susține că odată cu . dispozițiilor OUG nr. 77/2011 s-a stabilit în sarcina tuturor deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora obligația de plăti o contribuție trimestrială pentru medicamentele cu sau fără contribuție trimestrială, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din bugetul fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.
Actul normativ mai sus menționat nu limitează sfera subiecților plătitori ai contribuției trimestriale la persoanele juridice române, având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 77/2011, care reglementează obligația deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, de a depune la casa Națională de Asigurări de Sănătate datele de identificare ale reprezentanților legali, precum și lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială.
Astfel, obligația plății contribuției trimestriale cade în sarcina tuturor deținătorilor de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, iar reclamanta se circumscrie în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, și pe cale de consecință, datorează contribuția trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin propriile declarații depuse în baza prevederilor art. 4 din OUG nr. 77/2011.
Cu privire la susținerile reclamantei în conformitate cu care prevederile art. 1 din OUG nr. 77/2011 încalcă principiul neutralității fiscale, consacrat de dispozițiile art. 3 lit. a din Codul fiscal, câtă vreme nu asigură condiții egale investitorilor, cât și cu privire la faptul că "taxa de claw-back" încalcă inclusiv principiul evitării dublei impuneri, deoarece contribuția trimestrială datorată se datorează pentru consumul centralizat de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor de sănătate, care include adaosurile comerciale aplicate de operatorii economici ce comercializează en-detail aceste produse (distribuitori și farmacii), se învederează următoarele:
Mecanismul claw-back, astfel cum este reglementat în legislația aplicabilă, nu aduce atingere niciunui principiu de drept fiscal, acest mecanism presupunând întoarcerea sumelor de bani plătite din fonduri publice către finanțator și a fost adoptat în România ca o sursă suplimentară de venit la bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate și la bugetul Ministerului Sănătății, pentru a asigura accesul neîntrerupt al populației la medicamente.
Instituirea unui mecanism contributiv adresat deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor nu este contrară principiului neutralității fiscale, atât timp cât OUG nr. 77/2011 este un act normativ aplicat unitar față de toți subiecții plătitori prevăzuți de norma legală, respectiv deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor.
De asemenea, legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, arătând pârâta că aspectele circumscrise situației de fapt și de drept privind aspectele sesizate de reclamantă au fost soluționate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 263/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 3 și art. 31 alin. (1) - (5) teza întâi din OUG nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocată.
În ceea ce privește pretinsa discriminare între agenții economici implicați în comercializarea medicamentelor, respectiv deținătorii de autorizații de punere pe piață și ceilalți agenți economici din lanțul de distribuție, cum ar fi distribuitorii, farmaciile sau spitalele private, se arată că instanța constituțională a statuat că această critică tinde spre modificarea și completarea prevederilor legale existente, în sensul ca plata contribuției clawback să cadă și în sarcina altor agenți economici din lanțul de distribuție a medicamentelor.
Cu privire la susținerile reclamantei în conformitate cu care formula de calcul a contribuției trimestriale prevăzută de art. 3 din OUG nr. 77/2011 încalcă principiul certitudinii impunerii, deoarece aceasta este una complicată, și se raportează la valori furnizate în exclusivitate de C. Națională de Asigurări de Sănătate, cât și cu privire la corectitudinea acestor valori, se arată că la stabilirea contribuției trimestriale se are în vedere valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportat din bugetul fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.
Valoarea consumului de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se stabilește de către C. Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la C. Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.
În vederea respectării prevederilor legale, ulterior stabilirii consumului total de medicamente suportate din Fondul unic de asigurări de sănătate a fost eliminată taxa pe valoare adăugată în vederea determinării în mod corect a
procentului „p".
Potrivit pârâtei, în situația de față consumul de medicamente înregistrat s-a determinat de CNAS în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, potrivit prevederilor art. 5 alin. (4) și (6) din OUG nr. 77 / 2011.
Se susține, de asemenea, că sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat reclamantei reprezintă sume decontate din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății către furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă), furnizori de servicii medicale care la rândul lor achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienților sau achiziționate cu acest scop către lanțul de distribuție, aceste sume ajungând în final la deținătorul autorizației de punere pe piață.
3.Probatoriul.
Părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri și de proba cu expertiza judiciară contabilă, cu următoarele obiective încuviințate de instanță: să se stabilească dacă în trimestrul II al anului 2013 societatea reclamantă a efectuat vânzări de medicamente compensate din fonduri publice, în mod direct, către farmacii și spitale; să se stabilească dacă în trimestrul II al anului 2013 societatea reclamantă a comercializat medicamente exclusiv către distribuitorii en-gros; să se precizeze dacă consumul de medicamente menționat în cuprinsul Anexei la adresa CNAS nr. MD/FD/3182/01.08.2013 este legal, inferior sau superior volumului vânzărilor acelorași medicamente, înregistrate în evidențele financiar-contabile de societatea reclamantă, aferente trimestrului II al anului 2013.
Expertiza judiciară a fost administrată prin depunerea la dosar a raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar contabil P. N..
4.Constatările instanței și dispozițiile legale aplicabile.
i. Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia . SRL nu face parte din sfera subiecților plătitori ai contribuției întrucât în perioada de referință nu a comercializat în mod direct medicamente către farmacii și spitale, reținem următoarele:
Conform prevederilor art.1 din OUG nr.77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, „Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, contribuțiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanțe de urgență”.
Textul face referire la deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, persoane juridice române și străine, care pun pe piață: (1) medicamente incluse în programele naționale de sănătate; (2) medicamente cu sau fără contribuție personală folosite în tratamentul ambulatoriu; (3) medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc; (4) medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, toate aceste medicamente fiind suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.
Atât timp cât reclamanta se încadrează în categoria deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor din categoriile menționate, societatea are obligația plății contribuției trimestriale calculată conform art.3 din OUG nr.77/2011, contribuție cunoscută sub denumirea de taxă clawback, fără a interesa, din punctul de vedere al titularilor obligației fiscale de plată, faptul că . SRL comercializează medicamente numai către distribuitorii en-gross.
Textul de lege nu distinge, astfel că nici interpretul nu poate distinge, fiind evident că, având în vedere rațiunea instituirii acestei taxe ( necesitatea suplimentării surselor de venit la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate ), legiuitorul delegat a urmărit să supună plății acestei taxe pe toți producătorii de medicamente prezenți pe piața românească, prin intermediul deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în România.
În legătură cu plătitorii acestei taxe, Curtea Constituțională a stabilit, în mod constant că „subiecții obligați la plata taxei de clawback sunt circumscriși în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât și comercianții de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, neavând relevanță dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naționale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanța de urgență” ( decizia CCR nr.263/21.05.2013 publicată în Monitorul Oficial nr.418/10.07.2013).
În consecință, reclamanta . SRL este subiect plătitor al taxei clawback.
ii. Referitor la nerespectarea principiului neutralității fiscale instituit de art.3 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, prin faptul că obligația plății contribuției trimestriale revine exclusiv deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora, fiind înlăturați de la plată cei care se interpun în lanțul producător – distribuitor, reținem faptul că, în cadrul unei ample jurisprudențe, Curtea Constituțională a stabilit că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că ceilalți participanți la distribuția și comercializarea medicamentelor nu sunt obligați la plata taxei clawback.
Astfel, potrivit instanței de contencios constituțional ( decizia nr.268/07.05.2014 publicată în Monitorul Oficial nr.487/01.07.2014; decizia nr.263/21.05.2013 publicată în Monitorul Oficial nr.418/10.07.2013 ; decizia nr.249/21.05.2013 publicată în Monitorul Oficial nr.408/05.07.2013 ) „taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție”, în virtutea cărora "impozitele, taxele și orice alte venituri ale cugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege" și „este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv "agenții economici" care sunt vizați în mod expres de reglementările OUG nr. 77/2011”.
Tot Curtea Constituțională a arătat că „distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, respectiv plata taxei pe valoarea adăugată sau impozitul pe profit”.
Având în vedere precizările Curții Constituționale, apreciem că susținerea referitoare la nerespectarea principiului neutralității fiscale nu este întemeiată.
iii. Cu privire la nerespectarea principiului certitudinii impunerii, constatăm următoarele:
Prin adresa nr.MS/FD/3182/01.08.2013, act administrativ contestat, în temeiul dispozițiilor Legii nr.95/2006 și ale OUG nr.77/2011, a fost comunicată reclamantei valoarea procentului „p” pentru trimestrul II 2013 ca fiind în cuantum de 14,55%, precum și consumul de medicamente pentru trimestrul II 2013 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor societății, ca plătitor de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială, consum care este prevăzut în anexa și care conține TVA, urmând ca acesta „să fie dedus de fiecare deținător de autorizație de punere pe piață”, astfel cum rezultă din adresă.
Conform art.3 lit.b din Legea nr.571/2003, unul dintre principiile fiscalității este reprezentat de „certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale”.
Potrivit prevederilor art.3 din OUG nr.77/2011 „(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.
(2) Procentul "p" se calculează astfel:
(CTt - BAt)
p = ----------- x 100,
CTt
unde:
CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății,
unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.
(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către C. Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)”.
Potrivit prevederilor art.5 alin(7) din OUG nr.77/2011, „(7)C. Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate”.
Astfel, taxa clawback se calculează, conform dispozițiilor legale, prin aplicarea unui procent „p” asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.
Potrivit expertizei contabile, valorile transmise de C. Națională de Asigurări de Sănătate au la bază consumurile de medicamente din trimestrul II 2013, valoare care conține și TVA, fiind calculat la prețul de referință suportat de FNUASS.
Astfel cum se arată și în Ordinul nr.524/01.08.2013 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, CTt - respectiv valoarea consumului total trimestrial de medicamente aferentă trimestrului II 2013 este de 1._,31 lei ( fără TVA ), iar conform art.2, se transmite către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor consumul centralizat raportat la valoarea de 1._,16 lei, valoare care conține TVA, potrivit art.2 alin.(3) din Ordin.
Astfel cum rezultă din formula de calcul menționată și din datele transmise reclamantei, în funcție de valoarea consumului trimestrial de medicamente comunicat prin adresă ( valoare care include TVA ), se calculează și contribuția trimestrială datorată, prin aplicarea procentului „p”.
Potrivit Curții Constituționale ( decizia nr.268/07.05.2014 publicată în Monitorul Oficial nr.487/01.07.2014 ), „deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu sunt dezavantajați întrucât taxa clawback, respectiv contribuția rezultată în urma aplicării procentului „p”, depinde de valoarea propriilor vânzări și în funcție de valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință”.
Or, comunicarea unui consum total trimestrial de medicamente, în cauza de față aferent trimestrului II 2013, la o valoare care conține TVA, fără a se specifica la ce este aplicată TVA, încalcă principiul certitudinii impunerii fiscale, în condițiile în care contribuabilul nu este în măsură să cunoască exact consumul de medicamente sau valoarea acestui consum, valoarea exactă a propriilor vânzări, astfel cum arată și Curtea Constituțională, iar mențiunea că reclamanta își poate deduce TVA nu are suport legal și nu rezultă în ce modalitate se poate face o astfel de deducere.
Astfel cum este comunicată, valoarea acestui consum este incertă sub aspectul modului de determinare a acesteia.
Apreciem, în consecință, că acest motiv de nelegalitate este întemeiat și atrage anularea actului administrativ contestat, valoarea consumului total trimestrial de medicamente, comunicat în anexă, nefiind calculat legal.
iv. Referitor la susținerea potrivit căreia taxa clawback încalcă și principiul evitării dublei impuneri, întrucât se calculează avându-se în vedere valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, incluzând adaosurile comerciale aplicate de operatorii economici ce comercializează en-detail aceste produse, reținem că un astfel de calcul este corect, tocmai pentru că valoarea consumului de medicamente este suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății cu tot cu adaosul comercial.
Cu alte cuvinte, farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă raportează caselor de asigurări de sănătate valoarea consumului de medicamente, valoarea care conține nu numai TVA ci, bineînțeles, adaosurile comerciale aplicate de operatorii economici ce comercializează medicamentele.
v. Cu privire la faptul că pentru cinci dintre produsele reclamantei, consumul de medicamente pentru trimestrul II 2013 comunicat prin anexa adresei este vădit superior vânzărilor ce rezultă din evidențele financiar – contabile ale societății ca fiind efectiv realizate în perioada de referință, reținem faptul că, astfel cum rezultă din expertiza contabilă judiciară, la 4 medicamente, redate în tabelul raportului de expertiză, valoarea comunicată este mai mare decât vânzarea reală înregistrată de reclamantă în trimestrul II 2013.
Se menționează, de asemenea, că la 27 de medicamente, consumul transmis de CNAS este inferior comparativ cu vânzările reale făcute de reclamantă în trimestrul II 2013.
O astfel de neconcordanță între datele menționate, date care influențează valoarea vânzărilor proprii ale reclamantei, atrage nelegalitatea comunicării, întrucât, astfel cum am arătat anterior, taxa clawback depinde de valoarea propriilor vânzări și în funcție de valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință.
Față de argumentele expuse, întrucât se constată nelegalitatea actului administrativ contestat, Curtea de Apel va admite acțiunea și va anula adresa nr.MS/FD/3182/01.08.2013 emisă de C. Națională de Asigurări de Sănătate.
În temeiul prevederilor art.451 alin.( 1), art.452 și art.453 alin.(1) NCPC, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 3139,24 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . SRL cu sediul în C., .. 82A, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI SĂNĂTATE cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 248, ., având ca obiect anulare act administrativ.
Anulează adresa nr. MS/FD/3182/01.08.2013 emisă de C. Națională de Asigurări de Sănătate.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.139,24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expertiză.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se depune la Curtea de Apel C..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 4 mai 2015.
Președinte, Grefier,
R. P. N. L.
Tehnored.jud.R.P.
4 ex./09.07.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 161/2015. Curtea... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
