Anulare act administrativ. Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 659/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 6361/118/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE APEL C.

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE C. A. ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 659/CA

Ședința publică din data de 25 mai 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE G. P.

Judecător M. C.

Judecător A. G.

Grefier L. B.

S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanta U. A. TERITORIALĂ (UAT) ORAȘ EFORIE - prin PRIMAR, reprezentantă convențional prin SCP D. și Asociații cu sediul profesional în municipiul București, Șoseaua P. D. Kiseleff nr.55, Vila nr.6, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.2739/CA/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații C. DE C. A ROMÂNIE - CAMERA DE C. C., cu sediul în C., . bis, C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta-reclamantă U.A.T. ORAȘ EFORIE, prin PRIMAR av.A. I., în baza împuternicirii avocațiale ._/2015 (fila 3 dosar) și pentru intimații C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. C., C. DE C. A ROMÂNIEI, consilier juridic L. D., în baza delegației nr._/18.05.2015 (fila 56 dosar).

Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.153 și următoarele NCPC.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că, recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Av. A. I. depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată și arată că, nu are alte cereri de formulat, înscrisuri de depus sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Consilier juridic L. D. pentru intimați arată că, nu are alte cereri de formulat.

C., față de susținerile reprezentanților în sensul că, nu au alte cereri de formulat, înscrisuri de depus sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.

Av.A. I., având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului, cu consecința casării hotărârii recurate și pe fondul cauzei, admiterea acțiunii ca fondată, urmând a se dispune anularea Încheierii nr.139/08.08.2014 emisă de C. DE C. A ROMÂNIEI și anularea Deciziei nr. 46/05.06.2014 emisă de CAMERA DE C. A JUDEȚULUI C..

O primă critică se referă cu prioritate, la nemotivarea hotărârii recurate, sens în care, arată că o mare parte a motivării actului de control a fost preluată ca atare, în motivarea hotărârii, solicitându-se a se constata existența unei practici privind reluarea celor reținute prin actul de control fără a se examina invocările făcute de reclamantă în fața primei instanțe.

Sub acest aspect, solicită a se avea în vedere că rolul care revenea instanței de fond era acela de a analiza legalitatea actul administrativ, ori, nu se poate vorbi de o analiză propriu-zisă a legalității actului administrativ, în măsura în care, sunt copiate aceleași motive din actul administrativ, cu mici interpolări ale redactorului.

Se arată că mai există un aspect referitor la nemotivare și anume acela privind reluarea textelor de lege aplicabile, în esență, succinta parte a motivării care nu cuprinde o preluare din actul de control, nu conține altceva decât o enumerare a textelor de lege, fără a fi prezentată nici o rațiune pentru care, instanța de fond interpretează textele de lege în contra susținerilor recurentei și ca atare, le înlătură ca fiind nefondate.

În absența unui minim raționament logico-juridic care să permită să înțelegem de ce au fost înlăturate susținerile și de ce, normele juridice ar fi fost încălcate, actul de control ar trebui menținut, neexistând o motivare juridică din partea instanței.

De asemenea, efectul propriu-zis al acestei nemotivări se referă la faptul că, din șapte argumente invocate prin acțiunea în anulare în esență, sunt analizate numai două și de o manieră succintă, celelalte patru sunt trecute sub tăcere, sub perdeaua copierii din considerentele actului administrativ de control.

Din această perspectivă, arată recurenta a avea de a face și cu o motivare contradictorie, odată ce unul din aspectele la care a făcut referire în cadrul acțiunii în anulare, este faptul că aceste contracte de prestări servicii încheiate în cauză, între unitatea administrativ teritorială și anumite societăți cu răspundere limitată, au fost încheiate prin procedura achiziției directe prevăzute de art.19¹, din OUG nr.34/2006, ori, aceasta nu reprezintă o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică, este o achiziție directă de bunuri sau de servicii.

A arătat pe larg și a depus la dosarul cauzei Instrucțiunile oficiale - îndrumările Autorității Naționale pentru Reglementarea și monitorizarea achizițiilor publice - din care rezultă că, în situația unei achiziții directe, nu este necesară includerea acesteia în programul anual al achizițiilor publice, întrucât nu ne aflăm în prezența unei proceduri de atribuire, fiind un alt tip de procedură, derogatorie și de asemenea, nu subzistă nici necesitatea întocmirii unei note justificative, achiziția urmând a se face cum dispune teza finală a textului de lege din Ordonanța nr.34/2006, pe bază de document justificativ.

Cele două chestiuni reținute de organele de control și menținute prin hotărârea primei instanțe, au făcut obiectul unor propuneri de acte normative iar acestea, nu au fost niciodată votate, nu au fost niciodată adoptate.

Instanța de fond reține pe de o parte că se află în prezența unei achiziții directe, dar înlătură celelalte susțineri, nu dă eficiență acestei concluzii de a se afla în prezența unei achiziții directe, spunând că, totuși, ar fi trebuit întocmit referatul de necesitate și introdusă achiziția în programul de achiziții, ori, din această perspectivă, există decât cu o singură frază, prin care se supune că, în raport de dispozițiile art.4 din H.G. 925/2006, ar fi trebuit îndeplinite aceste lucruri, sens în care, solicită a se verifica susținerile sale.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat, vizează în accepțiunea recurentei, o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, aceasta referindu-se în esență la motivarea contradictorie reținută de instanță.

Pe de o parte, a vrut să valorifice atât caracterul contradictoriu întrucât instanța reține că se afla în prezența unei achiziții directe și apoi constată indirect și nu dă eficiență acestei constatări, iar pe de altă parte, se află în prezența unei interpretări greșite a legii, deoarece achiziția directă este o procedură derogatorie nu este una de atribuire.

În mod judicios prin acțiunea formulată și prin interpretarea dată acesteia, s-a arătat că autoritatea de atribuții în domeniu nu avea obligația de a introduce în programul anual de achiziții publice contractele atribuite și acordurile cadru, odată ce chiar textul de lege stabilește procedurile de atribuire reglementate de Ordonanța 34/2006 ca fiind: licitație deschisă, dialog competitiv, negociere fără notificare prealabilă, negociere fără notificare prealabilă, cerere de oferte, notificare prealabilă, negociere, cerere de oferte, publicitate electronică.

În speță, susține recurenta că, nu este vorba despre o achiziție directă prevăzută de art.19 din ordonanță, enumerarea fiind una limitativă, expres prevăzută, numai astfel de proceduri, atrag și obligația includerii în programul anual de achiziții publice și numai în privința lor, trebuie întocmit dosarul achiziției publice.

Susținerile părții adverse din această perspectivă au fost atât prin actele de control cât și ulterior, în fața primei instanțe confuze, în încercarea de a determina o motivare contradictorie și confuză și anume, inițial s-a reținut că, trebuiau incluse în programul anual de achiziție, dar trebuia întocmit și un referat de necesitate și trebuia, publicat și un anunț de participare, după ce a arătat că, „nu trebuie publicat un anunț de participare”, s-a restrâns la cele două componente încercându-se a se acredita ideea că, nu este admisă și se poate verifica în raport de dispozițiile legale.

Au existat propuneri, de lege ferenda, inclusiv opțiunea legiuitorului de a nu adopta aceste propuneri fiind grăitoare, în sensul faptului că, nu s-a dorit, în contextul actual legislativ, să existe astfel de obligații, aspect ce nu a beneficiat de o motivare corespunzătore din partea instanței de fond, ce s-a rezumat la o simplă citare a textului de lege, ca și cum, textul ar spune acest lucru.

Solicită a se verifica dispozițiile legale la care a făcut referire, pentru a se vedea dacă, ele spun neechivoc ceea ce ar rezulta din motivarea instanței, în concluzie solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor atașate.

Consilier juridic L. D., pentru intimată, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate, ca urmare, menținerea atât a Decizia nr.46/05.06.2014 a CAMEREI DE C. A JUDEȚULUI C. cât și a Încheierii nr. 139/08.08.2014.

În privința primului motiv de casare, întemeiat pe prevederile art.488 pct. 6 NCPC, contrar susținerilor recurentei, consideră că, hotărârea instanței de fond este temeinic motivată, atât cu privire la cererea de suspendare cât și cu privire la cererea de anulare, ea corespunde cerințelor exprese ale art.425 NCPC în sensul că, așa cum au fost formulate apărările de părți, ca de altfel și prin întâmpinare, consideră că este motivată.

În ceea ce privește teza a II-a a aceluiași motiv de casare în sensul că, potrivit susținerilor recurentei hotărârea ar cuprinde motive contradictorii, contrar acestei opinii consideră că și acest motiv de casare nu este întemeiat, hotărârea fiind motivată, iar în privința achizițiilor directe, la care s-a făcut referire, apreciază că, instanța a avut în vedere în mod corect prevederile legii finanțelor publice locale, ale art.14 și art.23 din acest act normativ, și de asemenea în mod corect s-au avut în vedere și prevederile art.4 din H.G. nr.925/2006 privind normele metodologice de aplicare ale OUG nr. 34/2006.

În privința programului anual de achiziție, consideră că în mod clar trebuiau cuprinse în acest program de achiziții anuale și cumpărările directe, nu numai acele contracte sau estimările autorității contractante care vizează proceduri de achiziție publică începând cu licitația deschisă sau restrânsă, până la cererea de ofertă.

În acest sens, apreciază că și cumpărările directe trebuiau cuprinse în programul anual de achiziții, un argument suplimentar celor pe care le-a prezentat în apărările din întâmpinare, trebuind a se avea în vedere și faptul că, programul anual este transpus în bugetul de venituri și cheltuieli.

Așadar, pentru orice cheltuială, fie că vorbim de o licitație sau o cumpărare directă (în sensul prevederilor art.19 din OUG nr. 34/2006) pentru acele cheltuieli, trebuie să există aprobarea bugetară corespunzătore.

Nici motivul de casare prevăzut la pct.8 al art.488 NCPC, potrivit căruia, „hotărârea ar fi fost dată cu aplicarea greșită a legii” consideră că, nu este întemeiat, astfel încât, având în vedere considerentele din întâmpinare solicită a se dispune respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de recurentă, solicită respingerea acestora, ca nefondate.

C. constatând încheiate dezbaterile în conformitate cu dispozițiile art.394 NCPC, rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA:

Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Tribunalului C. și înregistrată sub nr._ /01.09.2014, reclamanta UAT ORAȘ EFORIE a chemat în judecată pe

pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. C. și C. DE C. A ROMÂNIEI solicitând ca prin hotărâre judecătorească, în temeiul art.8 alin.1 cu referire la art.15 din Legea 554/2004 și pct.227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. să se dispună:

- suspendarea efectelor Deciziei nr.46/05.06.2014 emisă de C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. C.;

-anularea Încheierii nr.139/08.08.2014;

-anularea Deciziei nr. 46/05.06.2014 emise de pârâte;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, cu motivația în esență că, în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale capătului de cerere privind suspendarea efectelor Deciziei nr.46/05.06.2014 și că, această decizie este nemotivată, concluziile auditorilor publici privind contractele de prestări de servicii nefiind legale și temeinice, legiuitorul neprevăzând obligația de includere în programul de achiziții publice anual a acestora, sau de a întocmi nota de fundamentare pentru luarea unei astfel de măsuri.

Prin Sentința civilă nr.2739/CA/26.11.2014 Tribunalul C. a respins în totalitate, ca nefondată acțiunea, pentru motivele expuse în cuprinsul acelei hotărâri, acestea fiind condițiile în care, a fost dedus judecății prezentul recurs, formulat de reclamanta UAT - ORAȘ EFORIE, prin PRIMAR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. art.488 alin.1 pct.6 cu referire la alin.8 NCPC, cu aplicarea art.20 din Legea nr.554/2004, cu următoarea motivație, în esență:

„Pornind de la faptul că, obiectul recursului este limitat la soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii în anulare, greșit instanța de fond nu a avut în vedere susținerea sa privind nelegalitatea Deciziei nr.46/05.06.2014 emisă de pârâte, raportat la cerința nemotivării actului administrativ”, sentința recurată fiind la rândul său nemotivată, deoarece din cele nouă pagini alocate considerentelor, care au condus la soluția respingerii acțiunii ca neîntemeiată, minim cinci pagini cuprind, în integralitate, ampla citare a dispozițiilor legale, a circumstanțelor de fapt și a temeiurilor reținute de intimată, în vederea emiterii actelor administrative contestate.

„Greșit instanța de fond nu a examinat condițiile de admisibilitate ale cererii având ca obiect suspendarea executării efectelor Deciziei nr.46 din 05.06.2014, emisă de pârâte, hotărârea nefiind motivată”,fiind preluate mecanic secțiuni întregi din cuprinsul actelor de control contestate și din întâmpinarea depusă de intimată, fiind absentă orice formă de analiză propriu-zisă a aspectelor de fapt și de drept invocate de către părți, în faza scrisă și în cea orală a procesului.

În susținerea primelor două motive de recurs, recurenta face trimitere la conținutul dispozițiilor cuprinse în art.488 alin.1 pct. 6 NCPC - nemotivarea - atunci când: „ Instanța de control copiază considerentele hotărârii atacate, fără a răspunde motivelor de critică și fără să examineze problemele care i-au fost deduse spre analiză” aspect apreciat de recurentă - pentru identitate de rațiune în sensul, aplicării aceleiași soluții ce se impune și în ipoteza exercitării controlului de legalitate asupra unui act administrativ – jurisdicțional, de către instanța de contencios, în ipoteza copierii motivării acestuia.

Pornind de la aprecierea că, indicarea textelor de lege aplicabile, nu poate reprezenta o motivare adecvată, susține recurenta că,

„Greșit instanța de fond nu a examinat necesitatea contractării serviciilor ce nu presupune obligativitatea includerii acestor achiziții directe, în programul anual”, cerința motivării neputând fi suplinită, nici sub acest aspect, în situația necorelării textelor de lege citate, cu elementele de fapt reținute, pentru a înțelege raționamentul pronunțării hotărârii recurate.

S-a mai arătat că, CEDO a statuat în mod corect faptul că, prin intermediul Convenției, se urmărește acordarea unor drepturi reale și efective iar nu teoretice și iluzorii, lipsa motivării hotărârilor judecătorești pronunțate în căile de atac, punând în evidență însuși caracterul teoretic și iluzoriu al dreptului de a le exercita.

„Caracterul contradictoriu al motivării, în accepțiunea recurentei, atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct. 6 teza a II-a NCPC”, pentru că, așa după cum s-a susținut, prin acțiunea introductivă și prin răspunsul la întâmpinare formulat în fața primei instanțe, achiziția directă de servicii, produse și lucrări reglementată de art.19 din OUG nr.34/2006, nu face parte dintre procedurile de achiziție publică din enumerarea limitativă a art.18 din același act normativ.

În acest sens, susține recurenta, contrar constatărilor organelor de control, prevederile art.19 din OUG nr.34/2006, instituie o excepție de la aplicarea procedurilor de achiziție publică enumerate în art.18 din lege, ce derogă sub aspectul modalității de încheiere și în privința documentației necesare, teza finală a art.19 precizând expres faptul că: „achiziția se realizează pe baza de document justificativ”, „per a contrario”, rezultând că, nu este necesară întocmirea unei documentații suplimentare.

Mai mult, potrivit prevederilor Anexei 3 a O.M.F.P. 2226/2006 factura servește ca „ document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a bunurilor livrate și a serviciilor prestate”, fiind calificată expres ca document justificativ și în cuprinsul acestui act normativ, iar, sub un al doilea aspect, solicită a se constata că, obligația prevăzută de art.211 din OUG nr. 34/2006, de întocmire a dosarului achiziției publice, are în vedere contractele atribuite și acordurile cadru încheiate, aceasta în condițiile în care, art.18 enumără procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică, iar achiziție directă de produse, servicii și lucrări, nu se regăsește în această enumerare, fiind o excepție de la aplicarea acestora.

Mai susține recurenta că, obligativitatea întocmirii unui referat de necesitate, în situația achizițiilor directe, realizate în conformitate cu art.19 din OUG nr.34/2006, este prevăzută în cuprinsul unui proiect de instrucțiune a Președintelui Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, ce nu a fost niciodată adoptat, această obligație nesubzistând în situația efectuării achizițiilor directe de produse, servicii și lucrări, în temeiul art.19 din OUG nr.34/2006, achiziția directă de servicii constituind o excepție prevăzută expres de legiuitor, la atribuirea contractelor de achiziție publică.

Se solicită a se avea în vedere că, dispozițiile art.4 din HG nr.925/2006, pentru aplicarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din OUG nr.34/2006, potrivit cărora, autoritatea contractantă este obligată să includă în programul anual de achiziții publice numai contractele ce

urmează a fi atribuite și acordurile cadru ce urmează a fi încheiate, nu sunt aplicabile speței, deoarece, noțiunea de contract ce urmează a fi atribuit, trebuie interpretată, prin raportare la enumerare procedurilor de atribuire din art.18 al OUG nr. 34/2006, cu motivația în esență că ambele obligații au fost prevăzute în proiecte de acte normative, ce nu au intrat niciodată în vigoare, rămânând la stadiul de propunere legislativă, astfel că, sentința recurată a fost rezultatul confuziei întreținute de către intimate, fără a se ține seamă de faptul că, achiziția directă nu este o procedură de atribuire, sens în care, s-a pronunțat doctrina recentă și inclusiv ANRMAP.

Pentru toate considerentele arătate, se solicită a se dispune admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și rejudecând, admiterea acțiunii, ca fondată, urmând a se dispune anularea Încheierii nr.139/08.08.2014 și a Deciziei nr.46/05.06.2014, ambele emise de pârâtele intimate.

Prin întâmpinare intimata C. DE C. A ROMÂNIEI, în nume propriu și pentru CAMERA DE C. A JUDEȚULUI C., a solicitat în esență, respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca legală și temeinică, apreciind că, susținerile recurentei reclamante sunt vădit neîntemeiate și nu se circumscriu prevederilor art.488 alin.1 pct.6 NCPC, întrucât hotărârea corespunde cerințelor art.425 NCPC.

Se arată că, în mod neîntemeiat recurenta-reclamantă susține că, motivarea hotărârii ar avea un caracter contradictoriu, aspect ce ar atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.6 teza a II-a NCPC, atât timp cât, achiziția directă de produse, servicii, lucrări, nu se regăsește în enumerarea de la art.18 din OUG nr.34/2006, fiind o excepție de la aplicarea procedurilor de achiziție publică.

Prin raportare la dispozițiile art.14 și art.23 din Legea nr.273/2006, anterior evocate, dar și ale art.4 din HG nr.925/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.34/2006, apreciază intimata că, legal și temeinic, Tribunalul C. a constatat că acestea au fost încheiate în temeiul dispozițiilor OUG nr.34/2006, prin achiziție directă, iar în raport cu analiza necesității contractării serviciilor în discuție și omisiunea includerii acestora în programul de achiziții, respectiv în bugetul de venituri și cheltuieli al autorității publice, a reținut aspectele de nelegalitate ce derivă din conținutul textelor de lege.

Astfel, în mod corect instanța de fond a făcut trimitere la prevederile art.14 și ale art.23 din Legea finanțelor publice locale nr.273/2006, întrucât nici o cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii și dacă, nu are prevederi bugetare și surse de finanțare, în speță, UAT Oraș Eforie contractând servicii, care sunt denumite diferit și care, în principiu, ar viza obiective diferite, dar rapoartele prezentate fac trimitere la cadrul general al activității economico-financiare desfășurată în entitatea publică și îmbunătățirea acestei activități, situație de fapt urmare căreia, legal și temeinic, instanța de fond a remarcat că nu au fost respectate prevederile art.1, art.14, art.23 alin.1 și ale art.51 alin.3 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, ale art.5 alin.1 din O.G. nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, ale art.213 alin.1 – alin.2 din OUG nr. 34/2006, ale art.VI din OUG nr.26/2012, dar și ale art.4 din H.G. nr.925/2006.

Examinând cauza sub aspectul și limitele motivelor de casare arătate, C. constată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor de drept material incidente în cauză, astfel că, văzând și dispozițiile art.496 alin. 1 NCPC, apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat și având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, reține că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care: „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins”.

Pornind de la precizarea recurentei referitoare la:

„Obiectul prezentului recurs este limitat la soluția de respingere, ca neîntemeiat, a acțiunii în anulare, dispusă prin Sentința civilă nr.2739/CA/26.11.2014” și având în vedere motivele de recurs, privind:

„Greșit instanța de fond nu a examinat necesitatea contractării serviciilor ce nu presupune obligativitatea includerii acestor achiziții directe, în programul anual”;

„Caracterul contradictoriu al motivării - în accepțiunea recurentei – aspectul atrăgând incidența cazului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct. 6 teza a II-a NCPC”;

„În referire la cazul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 NCPC”, cu motivația în esență că s-a făcut o „greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor OUG nr.34/2006 și ale HG nr.925/2006, de către instanță”,

C. reține în esență că primele trei motive de recurs reprezintă, într-o exprimare diferită, critici privind „nemotivarea hotărârii”, recurenta susținând că instanța de fond, preluând considerentele rezultate din actul de control, ce la rândul lor, nu au fost motivate, a procedat la „copierea” acestora, folosind o înșiruire de texte de lege, ce nu au legătură cu toate celelalte aprecieri.

Așa fiind, C. apreciază a fi necesar a proceda la examinarea susținerilor recurentei, referitoare la „nemotivarea hotărârii”, în raport cu dispozițiile cuprinse în art.425 NCPC, potrivit cărora:

„A..1- Hotărârea va cuprinde:

Lit.a - partea introductivă, în care se vor face mențiunile prevăzute la art.233 alin.1 și alin.2. Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de ședință, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanței, numărul dosarului, data, numele și prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, numele și prenumele grefierului, numele și prenumele procurorului dacă a participat la judecată, precum și mențiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere,

Lit.b – considerentele, în care se vot arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților,, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;

Lit.c – dispozitivul, în care se va arăta numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului, ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

A..2 – Dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanți sau împotriva mai multor pârâți., se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant și la ce este obligat fiecare pârât ori, când este cazul, dacă drepturile și obligațiile părților sunt solidare sau indivizibile.

A..3 – în partea finală a dispozitivului se va arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunțării ei, mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum și semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.”,

apreciază C. că susținerile recurentei sunt nefondate, atât timp cât instanța a respectat în totalitate conținutul dispozițiilor legale sus-citate, incluzând în motivare toate aspectele necesare soluționării cauzei.

Astfel, hotărârea recurată cuprinde cele trei părți principale ale unei hotărâri judecătorești, respectiv:

-practicauasaupartea introductivă, care include mențiunile prevăzute de art.233 alin.1 și alin.2 NCPC – neexistând motive pentru a dispune reformarea hotărârii în privința acestei părți din hotărâre;

-considerentele sau motivarea hotărârii, ce reprezintă, în esență, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în adoptarea soluției, din cenzurarea acestei părți C. constatând că instanța de fond a făcut referire în mod legal mai întâi la obiectul cererii și susținerile, pe scurt, ale părților în cadrul procesului, precum și probele administrate în susținerea punctului de vedere al fiecăreia dintre părți, ca de altfel, și la situația de fapt rezultată din probele administrate, cu indicarea atât a elementelor de fapt, cât și a rațiunilor în drept, care au justificat soluția, indicându-se, punctual, motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins cererile părților, făcându-se o analiză riguroasă și coroborată a raporturilor juridice dintre părți, care au stat la baza delegării aspectelor litigioase – neexistând nici sub acest aspect motive de reformare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, știut fiind că motivarea trebuie să fie succintă și în strictă concordanță cu soluția și măsurile luate de instanță;

-dispozitivul – cuprinde în totalitate datele prevăzute de textul de lege sus-citat – art.425 alin.1 lit.c NCPC – aceasta în condițiile în care chiar și eventualele erori nu ar afecta legalitatea soluției pronunțate de instanță.

Probatoriul administrat în cauză, în considerarea dispozițiilor cuprinse în art.249 NCPC face dovada incontestabilă că, prin Decizia nr.46/05.06.2014, emisă de C. de C. a României – Camera de C. C. – s-a reținut în sarcina ordonatorului de credite UAT ORAȘUL EFORIE, deficiențele constatate în Raportul de control_/09.05.2014, încheiat în urma acțiunii de control privind

modul de gestionare și utilizare a mijloacelor materiale și bănești, precum și asigurarea integrității patrimoniului public și privat.

Urmează a se avea în vedere că, prin sus-menționata decizie, s-a dispus măsura stabilirii întinderii și mărimii prejudiciului reprezentând cheltuieli nelegale cu serviciile de monitorizare a activității privind administrarea creanțelor, impozitelor și taxelor locale, cu serviciile de monitorizare a operațiunilor desfășurate privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare, efectuate în cadrul UAT ORAȘ EFORIE pentru anul 2013, constatându-se că urmare verificării documentelor puse la dispoziție de către entitate, în mod nelegal au fost plătite serviciile de monitorizare a activității financiar contabile și de consultanță privind analiza economică cu . și ..

Astfel, în motivarea deciziei, organul de control a făcut referire la:

Contactul nr._/17.09.2012, încheiat cu ., de monitorizare a operațiunilor desfășurate în numerar prin registrul de casă și monitorizarea activității privind administrarea creanțelor și taxelor locale ce constituie venituri ale UAT, în condițiile în care, în Raportul de control s-a reținut că acesta viza prestarea de servicii de monitorizare a operațiunilor în numerar și a activității de administrare a creanțelor entității pentru valoarea de 27.800 lei, durata contractului fiind perioada cuprinsă între 17.09._12;
Contractul nr._/06.11.2012, încheiat cu ., de monitorizare (cu referire la eficiența și eficacitatea activității desfășurate) a operațiunilor desfășurate pentru angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare efectuate în cadrul UAT EFORIE pentru anul 2013 - existența documentelor justificative care stau la baza înregistrării operațiunilor de plăți, prin coroborare cu prevederile legale aplicabile, prețul contractului fiind de 44.976 lei fără TVA;
Contractul de servicii de consultanță nr. 8486/03.02.2014 privind analiza economică, perfectat cu ., prețul acestuia fiind de 134.119 lei, exclusiv TVA, organul de control reținând că abaterea s-a produs pe fondul nerespectării dispozițiilor cuprinse în art.14 alin.2 – alin.4, alin.8, art.23 alin.1, art.51 alin.3 din Legea nr.273/2006 actualizată, Anexa nr.1, pct.1-pct.3 din Ordinul nr.1792/2002, Anexa 1 lit.b din Ordin nr.522/2003, art.5 alin.1 din OG nr.119/1999, art.6 alin.1 și alin.2 din Legea nr.82/1991, art.VI din OUG nr.26/2012, art.213 alin.1 și alin.2 din OUG nr.34/2006.

Același probatoriu administrat în cauză face dovada că UAT EFORIE a înțeles a formula contestație împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr.46/05.06.2014, soluționată prin Încheierea nr.139/08.08.2014, emisă de C. de C. – Comisia de Soluționare a Contestațiilor, în sensul respingerii contestației nr.630/25.06.2014 și înregistrată la C. de C. a României – Departamentul VI - sub nr.VI/_ din 08.07.2014, cu următoarea motivație în esență:

Examinând Raportul de control, înregistrat la entitatea auditată sub nr._ din 09.05.2014, s-a reținut a rezulta faptul că entitatea a angajat, lichidat, ordonanțat și plătit în perioada 2012 - 2014 către . și .>

SRL, în mod nelegal, servicii de monitorizare a activității financiar contabile și de consultanță privind analiza economică, fiind relevate următoarele aspecte:

- contractele nu au bază legală în sensul că nu au fost fundamentate și incluse în planul de achiziții - anexă la Bugetul de venituri și cheltuieli pentru respectiva perioadă;

- achizițiile de astfel de servicii s-au realizat fără existența unor rapoarte ale compartimentelor de specialitate din care să reiasă necesitatea contractării unor astfel de servicii, fără note de fundamentare cu privire la alegerea procedurii de atribuire și fără calculele care au condus la o valoare estimată a serviciilor ce urmau a fi prestate.

S-a mai reținut că, din organigrama instituției, rezultă că în entitate existau compartimente specializate, precum și personal cu atribuții în angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, ca de altfel, și personal cu atribuții în exercitarea controlului financiar preventiv, astfel că toate contractele menționate mai sus au fost semnate fără a fi analizată oportunitatea încheierii lor.

În egală măsură, s-a reținut că rapoartele întocmite de prestatorii de servicii și care au însoțit documentele de plată nu concordă cu cerințele inițiale, au aproximativ același format, același conținut și aceleași recomandări generale care vizează cadrul general al activității economico-financiare, având aspectul unor rapoarte de audit public intern, aceasta în condițiile în care activitățile nu puteau fi contractate începând din luna iulie 2012 în baza măsurilor de austeritate legiferate de guvern;

Mai mult decât atât, s-a constatat că unele dintre aceste documente justificative fie nu existau, fie nu erau în concordanță cu obiectul contractului, astfel că s-a apreciat asupra unui prejudiciu adus bugetului local, a cărui valoare a fost circumscrisă sumei de 132.389 lei, suma a cărei plată reprezintă o majorare a cheltuielilor UAT EFORIE fără temei legal și în condiții de ineficiență.

Că situația de fapt reținută de organul de control este cea legală și că ea a fost apreciată în mod temeinic și legal de instanța de fond, reține C. a rezulta din împrejurarea că aceste contracte, vizând prestarea de servicii de monitorizare a operațiunilor în numerar, a activității de administrare a creanțelor entității, a operațiunilor desfășurate privind ALOP, existența documentelor justificative, consultanță privind analiza economică, reprezintă activități care se regăsesc ca și sarcini și responsabilități în fișele de post a persoanelor din cadrul serviciului financiar contabil și casierie, sens în care s-a exemplificat cu fișa postului nr. P/95, anexată la dosar, din care rezultă că în categoria sarcini de bază, printre altele, se regăsesc:

„ Urmărește permanent și operativ concordanța fondurilor bugetare și plățile efectuate din aceste fonduri;

- urmărește permanent respectarea Ordinului nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind ALOP;

- centralizează și analizează plățile efectuate prin contul de trezorerie și instituțiile bancare;

- verifică încadrarea cheltuielilor efectuate în cadrul documentației tehnico-economice aprobate și admise la finanțare;

- întocmește documentația zilnică necesară in relația cu Trezoreria Orașului Eforie;

- primește, verifică și distribuie zilnic extrasele de cont și execuția de casă;

- întocmește darea de seamă contabilă pentru primăria orașului Eforie;

- asigură întocmirea și analiză bilanțurilor contabile, semestriale și anuale,

- în cazul în care constată că, datorită unor modificări survenite în legislație, unele proceduri de lucru interne conțin prevederi care contravin legislației în vigoare sau trebuie modificate pentru a fi conforme cu noile prevederi legale, are obligația de a înștiința imediat, în scris, conducerea, etc.”

De altfel, reține C. că, aceeași motivație este menționată de chiar recurentă în contestația dedusă judecății, odată ce a precizat:”Consultanța prestată în temeiul contractelor încheiate a urmărit sesizarea erorilor în privința gestionării fondurilor, semnalarea din timp a oricăror neregularități apărute în procesul premergător efectuării plăților și oferirea unor soluții pentru remedierea problemelor constatate”,știut fiind că în conținutul Legii nr.672/2002 privind auditul public intern republicată și actualizată - art.2, lit. a și art. 14 - s-a prevăzut:

„ART. 2

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a)audit public intern - activitate funcțional independentă și obiectivă, de asigurare și consiliere, concepută să adauge valoare și să îmbunătățească activitățile entității publice; ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică și metodică, evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea managementului riscului, controlului și proceselor de guvernanță;

..............................................................................................................................”.

„ART. 14

Tipurile de audit sunt următoarele:

a)auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora;

b)auditul performanței, care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acțiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodologice care le sunt aplicabile.”

În atare condiții, apreciază C. că legal și temeinic instanța de fond a avut în vedere că lipsa acordului contestatorului privind interpretarea că „serviciile prestate către primărie sunt identice cu cele ale unui audit public intern”, sunt nefondate, atât timp cât, analizând rapoartele întocmite de prestatorii de servicii, conținutul acestora poate fi asimilat sub multe aspecte unui raport de audit, cu atât mai mult cu cât consultanța reprezintă o evaluare în scopul îmbunătățirii eficienței și eficacității managementului riscului, putându-se face referire și la Standardul 11 din OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, republicat, actualizat, acesta cuprinzând standardele de Control intern/managerial la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial, care are ca „Cerințe generale” printre altele: „...Managerul are obligația creării și menținerii unui sistem de control intern sănătos, în principal, prin:identificarea riscurilor majore care pot afecta eficacitatea și eficiența operațiunilor, respectarea regulilor și regulamentelor, încrederea în informațiile financiare și de management intern și extern, protejarea bunurilor, prevenirea și descoperirea fraudelor; definirea nivelului acceptabil de expunere la aceste riscuri; Paloarea probabilității ca riscul să se materializeze și a mărimii impactului acestuia; monitorizarea si evaluarea riscurilor și a gradului de adecvare a jurnalelor interne la gestionarea riscurilor; verificarea raportării execuției, inclusiv a celui pe programe.”

Cu alte cuvinte, apreciază C. că legal și temeinic s-a reținut că aceste contracte au fost încheiate în mod nelegal și din perspectiva prevederilor cuprinse în OUG nr.26/2012, privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei - financiare și de modificare și completare a unor acte normative, care au abrogat acele articole care permiteau entității publice, ce nu avea organizat serviciu de audit public intern sau nu avea un angajat în acest sens, să contracteze servicii de acest gen cu persoane fizice și juridice autorizate.

Totodată, reține C. că argumentele contestatarului potrivit cărora pentru achizițiile directe, „procedura prin care au fost achiziționate și serviciile în cauză, nu are nevoie de documente justificative și nici de includerea în programul de achiziții publice”, nu pot fi reținute, întrucât din analiza programului de achiziții se observă că au fost prevăzute achiziții care urmau a fi încredințate în mod direct, altele decât cele în cauză, în aceste condiții putându-se considera că serviciile care fac obiectul contestației nu au fost prevăzute, întrucât nu exista o notă de fundamentare a necesității contractării acestor servicii pentru care nu au fost prevăzute surse de finanțare.

În egală măsură, observă C. că legal și temeinic s-a avut în vedere netemeinicia afirmațiilor contestatarului, potrivit cărora „aceste rapoarte ar fi asigurat rezultate favorabile entității”, ce nu pot fi luate în considerare, în condițiile în care, în conținutul acestora, nu sunt cuprinse nici măsurile care ar trebui luate pentru îmbunătățirea activității și nici cuantificări ale rezultatelor obținute în urma prestării serviciilor de monitorizare a diverselor activități.

Sub aspectul necesității și oportunității achiziționării acestor tipuri de servicii, se apreciază că legal și temeinic, Comisia a considerat că au fost încălcate prevederile OMFP nr.1972/2002, care la pct. I, lit. a menționează că: „înainte de a angaja și a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, în special ale economiei și eficienței cheltuielilor”, ce se coroborează cu cele cuprinse în art.5 alin.1 din OG nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, actualizată, ce face referire la „Buna gestiune”, potrivit cu care: ”Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității,

regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.”

Toate criticile recurentei privind „neexaminarea condițiilor de admisibilitate ale cererii având ca obiect suspendarea executării efectelor Deciziei nr.46 din 05.06.2014, emisă de pârâte” sunt apreciate de C. ca nefondate, atât timp cât instanța de fond s-a raportat prin hotărârea pronunțată la conținutul dispozițiilor cuprinse în art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, analizând „cazul bine justificat”, „urgența” și „paguba iminentă”, reținând:

- cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art.2 din legea contenciosului administrativ în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”, iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”,

precum și faptul că, în speță, se are în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, că acesta derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale actului, suspendarea fiind o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.

Pornind de la premiza că legiuitorul intern nu a definit conținutul „cazului bine justificat” și având în vedere principiul consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei, precum și examinând sumar probatoriul administrat în cauză, fără a antama fondul în această etapă a procedurii, în accepțiunea Curții, legal și temeinic instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale sus-menționate.

Că instanța de fond a dat o interpretare legală și temeinică legii, observă C. a rezulta și din împrejurarea că s-a analizat condiția imperativă de admisibilitate a cererii de suspendare a executării efectelor deciziei emise de organul de control, respectiv „urgența dispunerii măsurii”, stare de fapt și de drept care ar conduce la crearea unor „îndoieli serioase” asupra legalității actului a cărui suspendare se solicită și care trebuie să fie atât de evidentă, încât să nu necesite administrarea unor probe care să elucideze situațiile controversate care antamează fondul.

Raportat la argumentele juridice sus-relevate, mai reține C. că, într-adevăr, după cum legal și temeinic a observat instanța de fond, deficiențele constatate de către echipa de auditori publici externi prin actul administrativ a cărui anulare se solicită, verificarea acestora nu prezumă o „simplă pipăire a fondului”, iar condiția referitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită în speță, neputându-se aprecia că, prin luarea măsurii, s-ar asigura o protecție jurisdicțională provizorie, deoarece măsura trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente.

Pentru toate considerentele arătate, C. apreciază că și sub acest aspect hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar ca o concluzie, în condițiile date, reținând că instanța de fond a motivat în mod legal și temeinic

hotărârea recurată, făcând o analiză corectă și succintă a tuturor susținerilor părților, prin coroborare cu probatoriul administrat, judecata nefiind făcută arbitrar, stilul judiciar folosit fiind clar, concis, într-o succesiune logică, normală a ideilor și argumentelor, C. apreciază în sensul respingerii ca nefondate a celor trei motive de recurs subsumate criticilor privind „nemotivarea hotărârii”.

În referire la motivul de recurs privind „greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor OUG nr.34/2006 și ale HG nr.925/2006, de către instanță”, C. apreciază că și acest motiv este nefondat, deoarece:

Probatoriul administrat în cauză face dovada că entitatea verificată a încheiat Convenția nr._ din 17.09.2012 (filele 97-99, vol.1, dosar fond) în temeiul OUG nr.34/2006 prin care prestatorul . s-a obligat potrivit art.1 „să asigure un Raport privind monitorizarea operațiunilor de casă și activitatea de monitorizare a activității primăriei privind administrarea creanțelor - impozite și taxe locale ce constituie venituri ale UAT, prin verificarea operațiunilor înregistrate prin registrul de casă, existența documentelor justificative care stau la baza înregistrării operațiunilor de încasări și plăți cu respectarea prevederilor în vigoare”, pentru executarea căreia a fost încheiat procesul verbal de predare primire nr._ din 17.12.2012 (fila 101 dosar fond), fiind emisă factura nr.Z49/30.12.2012 (fila 103 dosar fond), achitată cu ordinul de plată atașat la fila 107 dosar fond.

Ulterior, la data de 06.11.2012, a fost încheiat în temeiul OUG nr.34/2006 Convenția de prestări nr._ (filele 141-143, vol.1 dosar fond), cu același prestator de servicii care, prin art.1 își asumă obligația de a: „asigura întocmirea unui raport privind monitorizarea operațiunilor desfășurate privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare efectuate în cadrul UAT Oraș Eforie pentru anul 2013, eficiența și eficacitatea activității desfășurate, existența documentelor justificative care stau la baza înregistrării operațiunilor de plăți, verificarea respectării prevederilor legale.”

Același probatoriu face dovada că prețul contractului a fost stabilit potrivit art.3.1. din convenția părților la suma de 44.976 lei exclusiv TVA, achitat cu OP nr.1796/26.08.2013, respectiv OP nr.1797/12.08.2013 (filele 151, 153 dosar fond), iar în executarea acesteia au fost încheiate procesele verbale de predare – primire, precum și raport intermediar pentru anul 2013, respectiv raport pentru anul 2013, sub nr._/12.08.2013 (fila 149 dosar fond) și sub nr._ din 30.12.2013 (fila 159 dosar fond).

În baza OUG nr.34/2006, reține C. că entitatea verificată a încheiat și Contractul de prestări servicii nr.R3/03.02.2014 cu ., având ca obiect obligația prestatorului de a asigura serviciile de consultant privind analiza economică cod CPV_-0 și anume:

„Raport privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare efectuate în cadrul UAT ORAȘ EFORIE pentru anul 2014 (trim. I și trim. II) privind eficiența și eficacitatea activității desfășurate.

Verificarea respectării prevederilor legale privind aplicarea OUG 34/2006 - Achiziții publice cu modificările și completările ulterioare pentru anul 2014 (trim. I și trim. II).

Raport de consiliere privind modul de încasare a veniturilor bugetare și dispunerea acestora, verificarea operațiunilor înregistrate prin registrul de casă cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”,

prețul convenit pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract fiind în sumă de 134.119 lei exclusiv TVA.

Totodată, reține C. că, în executarea convenției, părțile au încheiat procesul verbal de predare primire nr._/07.03.2014 (fila 183 dosar fond) privind raportul intermediar pentru anul 2014, iar obligația de plată a fost îndeplinită parțial, potrivit OP nr.550/10.03.2014 și nr. 864/07.04.2014, acestea fiind condițiile în care intimatele au reținut că abaterile constatate prin decizie s-au produs pe fondul nerespectării dispozițiilor cuprinse în conținutul prevederilor:

- art. 14 alin. 2 - 4, alin. 8, ale art. 23 alin. 1 și ale art. 51 alin. 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, ale

- art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, ale

- pct. 1 – pct.3 (fazele de angajare, lichidare și ordonanțare) din Anexa nr. I la Ordinul nr.1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, ale

- lit. b din Anexa nr. I la Ordinul nr. 522/2003, ale

- art. 6 alin. 1 - 2 din Legea nr. 82/1991, ale

- art. VI din O.U.G. nr. 26/2012, ale

- art. 213 alin. (1) - (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

În acest context, reține C. că legal și temeinic instanța de fond a procedat la examinarea și redarea textelor de lege avute în vedere de organul constatator la întocmirea actului administrativ atacat, neputându-se susține că „hotărârea nu a fost motivată”, instanța neexprimându-și punctul de vedere.

În raport cu conținutul dispoziției cuprinse în art.14 alin.2 alin.4 și alin.8, art.23 alin.1, respectiv ale art.51 alin.3 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, apare ca fiind de necontestat că susținerile recurentei nu își găsesc temei legal, fiind nefondate, cum de altfel nefondate sunt și în raport cu dispozițiile cuprinse în art.5 alin.1 din OUG nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

De altfel, apreciază C. că redarea textelor de lege presupune o justificare a soluției adoptate de către instanță, știut fiind că analiza și argumentarea instanței la cazul concret dedus judecății reprezintă conținutul reglementării legale aplicabile speței și nicidecum diferite opinii și puncte de vedere exprimate în doctrină, cu mențiunea că instanța are posibilitatea a reliefa o jurisprudență constantă, făcând referire la alte hotărâri pronunțate în dezlegarea acelorași probleme de drept.

Așa se explică faptul că, în conținutul hotărârii recurate a fost redat textul de lege ce vine să justifice soluția adoptată, respectiv: art. 6 alin.1 și alin.2 din Legea nr.81/1991 a contabilității; dispozițiile art.VI din OUG nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei - financiare și de modificare și completare a unor acte normative; Legea nr. 672/2002 privind auditul

public intern, republicată în MO nr.856/05.12.2011, precum și art. 213 alin.1 – alin.2 din OUG nr.34/2006 cu referire la prevederile relative la componența dosarului de achiziție publică și raportului procedurii de atribuire.

Concluzionând, pentru toate considerentele sus-redate, apreciază C. că legal și temeinic instanța de fond a reținut ca fiind nelegale criticile contestatoarei privind:

- nemotivarea Deciziei nr.46 din 05.06.2014;

- calificarea eronată a contractelor încheiate, în raport de care în mod nelegal a fost constatată încălcarea prevederilor OUG nr.26/2012;

- nelegalitatea încheierii și a deciziei contestate în privința pretinsei încălcări a OUG nr.34/2006, raportat la împrejurarea că serviciile contractate au constituit o achiziție directă;

- netemeinicia constatărilor din raportul de control și a deciziei relativ la aspectul privind pretinsa omisiune de a include contractele de prestări servicii în programul anual de achiziții publice, dar și de împrejurarea că serviciile au fost în mod efectiv prestate în conformitate cu prevederile convențiilor, iar plata a fost efectuată potrivit prevederilor legale.

Atât timp cât, în conținutul art.1 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, legiuitorul a statuat imperativ că: ”Prezenta lege stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale”, iar în conținutul art. 2 alin.1 lit. a din Legea nr.672/2002, a definit activitatea de audit public intern, așa după cum sus s-a reținut, stabilind totodată tipurile de audit – art.14 lit.c din același act normativ – constată C. că legal și temeinic instanța de fond a concluzionat în sensul că acțiunea dedusă judecății este nefondată, convențiile în discuție fiind încheiate sub imperiul dispozițiilor cuprinse în OUG nr.34/2006, prin achiziție directă, fără a se putea reține necesitatea contractării serviciilor în discuție, față de omisiunea includerii acestora în programul de achiziții, respectiv în bugetul de venituri și cheltuieli al autorității publice, aspectele de nelegalitate invocate de entitatea recurentă neputând fi primite.

Totodată, reține C. că legal și temeinic instanța de fond a apreciat relativ la obiectul convențiilor menționate că, deși în perioada 2012 - 2014, UAT ORAȘUL EFORIE a contractat servicii care sunt denumite diferit și care, în principiu, ar viza obiective diferite, rapoartele prezentate fac trimitere la cadrul general al activității economico-financiare desfășurată în entitatea publică și îmbunătățirea acestei activități, fapt pentru care nici sub acest aspect hotărârea instanței de fond nu va fi reformată, cu atât mai mult cu cât probatoriul administrat în cauză a făcut dovada incontestabilă că entitatea are angajat personal cu atribuții în domeniul financiar contabil, privind: „angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor”, precum și personal cu atribuții în exercitarea controlului financiar preventiv, fiind emise și aprobate în acest sens dispoziții de primar și proceduri de lucru, aspecte față de care entitatea nu a justificat caracterul necesar, oportun și, implicit, legal al angajării unor astfel de cheltuieli.

Pentru toate considerentele sus-relevate, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, C. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanta U. A. TERITORIALĂ ORAȘ EFORIE - PRIN PRIMAR, cu sediul ales în municipiul București, Șoseaua P. D. Kiseleff nr. 55, Vila nr. 6, sector 1 la SCP D. și Asociații, împotriva sentinței civile nr.2739/CA/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. DE C. A ROMÂNIE - CAMERA DE C. C., cu sediul în C., . bis, C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 mai 2015.

Președinte,

G. P.

Pt.Judecător,

M. C., conf.art.426 alin.4 C.,

semnează Președinte complet,

G. P.

Pt.Judecător,

A. G.,

conf.art.426 alin.4 C.,

semnează Președinte complet,

G. P.

Pt.Grefier,

L. B.,

aflată în CO, semnează conf.art.426 al.4 C.,

Grefier șef,

C. V.

L.B. 04 iunie 2015

jud.fond.C.N.

red.dec.jud. P.G./11.08.2015

dact.gref.CV/11.08.2015

Emis . .>

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel...		Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 529/2015. Curtea... →

Anulare act administrativ. Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA