Anulare act administrativ. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 5560/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 566/CA
Ședința publică din 4 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător M. C.
Judecător G. P.
Grefier L. B.
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâta G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr.2679/CA/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul C., Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. C., cu domiciliul procesual ales în București, .. 42, tronson 3, ., ., având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2015, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 4 mai 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.2679/CA/20.11.2014 Tribunalul C. a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune; a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâta G. NAȚIONALĂ DE MEDIU și a dispus suspendarea executării deciziei nr.942/10.09.2013 până la soluționarea definitivă a cauzei.
Prin aceeași hotărâre s-a anulat decizia 942/10.09.2013 și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior, respectiv aceea de comisar cl.I grad profesional superior, cl.57 de salarizare, gradația 3 din cadrul pârâtei.
A fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate de care ar fi beneficiat de la data încetării raporturilor de serviciu și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs pârâta G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critici privind suspendarea executării deciziei nr. 942/10.09.2013.
Apreciază recurenta că soluția dată de instanța de fond în ce privește suspendarea executării deciziei este nelegală, în speță nefiind îndeplinite condițiile impuse de art.14 al.1 din Legea 554/2004.
Astfel potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condițiile legale care, trebuia îndeplinite cumulativ.
Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
În ceea ce privește această condiție precizează recurenta că la momentul cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat nu s-a făcut dovada că starea de fapt și de drept este de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, mai ales că neconstituționalitatea legii de aprobare a OUG 77/2013 a început să opereze conform prevederilor constituționale, după data de 25.02.2014, deci ulterior emiterii deciziei de eliberare din funcție a reclamantului.
Referitor la condiția prevenirii unui prejudiciu iminent impusă de art.14 alin.1 din Legea 554/2004, susține recurenta că instanța de fond în mod greșit a reținut că ne aflăm în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și că susținerile reclamantului privind prejudiciul ce urmează să se producă ar reprezenta un motiv suficient și concludent pentru a se considera întrunită condiția prevenirii unei pagube iminente.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada iminenței producerii unui prejudiciu material greu sau imposibil de reparat simplele afirmații ale acestuia în acest sens, fiind lipsite de relevanță. Astfel, în cazul admiterii acțiunii, reclamantul ar fi beneficiat oricum de sumele de care a fost lipsit pe toată perioada încetării raportului de serviciu, cu titlu de despăgubiri.
Faptul că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată a precizat că este înregistrat la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, nu demonstrează iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de reparat ci, dimpotrivă Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă are totodată și rolul de a pune la dispoziția persoanelor disponibilizate locuri de muncă vacante.
De asemenea, referirea pe care reclamantul o face la prevederile art.94 alin.2 din Legea 161/2003 privind prevenirea și sancționarea corupției este lipsită de relevanță, deoarece așa cum reiese atât din Fișa postului cât și din prevederile H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu cu modificările și completările ulterioare, reclamantul nu a desfășurat activități de monitorizare și control cu privire la societăți comerciale sau alte unități cu scop lucrativ, lucru care să-l fi împiedicat să exercite o altă activitate într-un alt loc de muncă, așa cum în mod eronat a susținut prin cererea de chemare în judecată.
Chiar în condițiile în care instanța de fond ar fi luat în considerare prevederile Legii nr.161/2003, invocate de reclamant în susținerea condiției privind existența unei pagube iminente, precizează recurenta că activitatea acestuia s-ar fi desfășurat oricum asupra unui număr limitat de societăți comerciale sau ale unități cu scop lucrativ, conform unei planificări elaborate de conducerea instituției și nu asupra tuturor societăților sau unităților existente pe raza întregului județ.
Prin urmare, suspendarea executării deciziei nr. 942/10.09.2013 nu se justifică dat fiind caracterul de excepție al unei astfel de măcuri, menite să fie luată doar în condițiile în care punerea în executare a actului administrativ contestat ar produce efecte ce nu mai pot fi înlăturate ulterior, după anularea actului.
În speță, prejudiciul invocat de reclamant ar putea fi recuperat integral după soluționarea definitivă a acțiunii care ar viza anularea deciziei contestate.
Critici privind anularea Deciziei nr. 942/10.09.2013.
Instanța de fond, în mod greșit, a dispus anularea Deciziei nr. 935/10.09.2013 pe considerentul emiterii deciziei Curții Constituționale nr. 55/05.02.2014, în sensul că potrivit art.VIII din decizie constatarea neconstituționalității unei legi de aprobare a unei ordonanțe a Guvernului implică și ordonanța în cauză.
Instanța a analizat în mod superficial această mențiune în loc să aprecieze că deciziile Curții Constituționale se aplică pentru viitor, iar nu pentru raporturile juridice care au luat naștere și s-au derulat sub imperiul unei Ordonanțe de Urgență care era în vigoare la data desfășurării acesteia, conform art.31 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în mai multe rânduri asupra aplicării în timp a actelor normative constatate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale, instanța a apreciat că art.31 din Legea 47/1992 presupune încetarea efectelor în situația nepunerii în acord cu Constituția a dispozițiilor contrare acesteia la expirarea termenului de 45 de zile, această încetare fiind similară din punct de vedere al efectelor cu abrogarea actului normativ, consecința cea mai importantă fiind aplicarea pentru viitor a deciziei în sensul de a nu mai fi puse în aplicare dispozițiile textului neconstituțional.
O altă interpretare ar fi contrară principiului activității legii, principiu consacrat prin art. 15 alin. 2 din Constituție interpretat per a contrario în sensul activității legii din momentul intrării în vigoare până la momentul încetării activității.
Acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 21.07.2014, astfel că raportat la momentul publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial prezenta cauză nu se afla încă pe rolul instanțelor judecătorești. În cauză nu poate fi solicitată aplicarea deciziei Curții Constituționale nr.55/2014, fiind în discuție un raport juridic epuizat, o interpretare contrară echivalând cu aplicarea retroactivă a deciziei Curții.
Pronunțarea unei decizii prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, întrucât reclamantul ar viza astfel modificarea raporturilor juridice existente, cu consecința extinderii efectelor deciziei Curții pentru trecut, fapt ce contravine prevederilor art.147 alin.4 din Constituție.
Prin urmare solicită recurenta a se respinge critica referitoare la nulitatea deciziei nr. 942/10.09.2013, emisă de către Comisariatul General al Gărzii Naționale, motivat de faptul că OUG 77/2013 a fost declarată neconstituțională prin decizia 55/2014 a Curții Constituționale, deoarece această decizie produce efecte doar pentru viitor conform art.147 alin.4 din Constituție.
Referitor la solicitarea plății unor despăgubiri materiale, consideră recurenta că reclamantul nu demonstrează existența unui prejudiciu, a unei daune cauzate de pârâtă.
Capătul de cerere referitor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și recalculate nu este întemeiat, drept pentru care se impune a fi respins deoarece, în condițiile în care o restructurare de posturi ar implica o acțiune în justiție a celor eliberați din funcție, cu consecința achitării unor despăgubiri, ar ține instituțiile la efectuarea unor cheltuieli cu personalul ceea ce face ca presiunile suplimentare cu bugetul să persiste fără a se apăra interesul general public, cu atât mai mult cu cât bugetul instituției a fost deja aprobat și este limitat.
Or, prin adoptarea OUG 77/2013, s-a ținut cont de faptul că activitatea administrației publice trebuie să fie măsurabilă și eficientă, considerent care a dus la adoptarea cu celeritate a unor măsuri privind numărul de posturi aprobate al autorităților și instituțiilor publice, care a vizat ajustarea și reînființarea stricturilor funcționale de o manieră flexibilă, care să permită îndeplinirea cu eficiență a atribuțiilor instituționale.
A învederat recurenta că sunt în imposibilitate de a pune în aplicare o hotărâre privind obligarea instituțiile la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și la achitarea despăgubirilor, întrucât postul pe care reclamantul l-a ocupat nu mai există.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat în sensul anulării Deciziei nr. 942/10.09.2013, reținând aplicarea Deciziei nr.55 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial al României nr. 136 din 25.02.2014, dată ulterioară emiterii deciziei (10.09.2013), făcând decizia CCR inaplicabilă față de actul administrativ anterior acesteia, cum Decizia nr. 55 nu retroactivează conform art.147 din Constituția României.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 2.500 lei, solicită a se observa faptul că nu este aplicabil art.453 din Codul de procedură civilă, întrucât culpa procesuală prin pornirea acestui proces nu aparține instituției, în speță fiind vorba de o O.U.G. cu caracter general obligatoriu, emisă de Guvern.
Intimatul S. C. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că criticile de nelegalitate privind suspendarea deciziei nr.942/2013 nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art.488 pct. 8 NCPC.
În ceea ce privește critica referitoare la suspendarea deciziei contestate Curtea reține că instanța de fond a fost învestită cu o cerere de suspendare a efectelor unui act administrativ considerat nelegal și vătămător, cerere întemeiată pe situația prevăzută de art.15 din Legea nr.544/2004.
Textul de lege pe care reclamantul și-a întemeiat cererea instituie cerința îndeplinirii a două condiții, considerate cumulative pentru a putea fi dispusă suspendarea efectelor actelor administrative, anume: existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, imposibil de reparat ulterior.
Instituirea celor două condiții, necesitatea întrunirii lor în mod cumulativ are rolul de a limita eventualele abuzuri în valorificarea dreptului de a solicita suspendarea efectelor unui act administrativ (care se bucură de prezumția de legalitate) de către persoanele ce se pretind vătămate de efectele acestui act.
Doctrina dar și practica judecătorească au fost unanime în a recunoaște că elementele de care dispune judecătorul învestit cu o astfel de cerere, prin intermediul cărora apreciază asupra existenței sau inexistenței unui caz bine justificat sunt date de ansamblul circumstanțelor concrete ale cauzei, conturate de situația de fapt și de cea de drept, singurele ce pot induce o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actului administrativ emis.
Desigur că invocarea unor motive de nelegalitate a unui act administrativ de către partea ce se consideră vătămată prin emiterea acestui act administrativ este de natură de a induce judecătorului o îndoială asupra legalității acestui act.
În cauză, s-a invocat faptul că decizia de eliberare din funcție a fost emisă în temeiul unui act normativ care a fost declarat neconstituțional prin Decizia 55/2014 astfel încât această premisă justifică existența cazului bine justificat fără ca judecătorul fondului să procedeze la antamarea legalității deciziei.
În ceea ce privește paguba iminentă Curtea reține că, în măsura în care prin actul administrativ contestat s-a dispus eliberarea din funcție efectul acestei măsuri constă în lipsirea reclamantului de mijloacele materiale necesare asigurării nevoilor de trai iar aceste efecte pot fi temporizate prin suspendarea deciziei nr.942/10.09.2013.
Pe fondul criticilor Curtea reține că prin Decizia nr.942/10.12.2013 intimatul reclamant S. C. a fost eliberat din funcția publica de comisar clasa I. Actul contestat în prezenta cauza a fost motivat pe dispozițiile HG 1005/2012;OUG 77/2013; Ordinul Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice 2009/21.08.2013;Decizia 859/27.08.2013 privind reorganizarea Gărzii Naționale de Mediu; rezultatele examenului; Legea 554/2004; Legea 188/1999.
În răspunsul la plângerea prealabila formulate de către reclamant se arată ca decizia de eliberare din funcție a fost adoptata în baza Ordinului 2009/21.08.2013 care a fost dat în aplicarea OUG 77/2013, act normativ in vigoare astfel încât structura funcționala a Gărzii de Mediu astfel stabilită este legala.
Prin Decizia 55/05.02.2014 publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Legea privind aprobarea OUG 77/2013 pentru stabilirea unor masuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului.
În raport de dispozițiile art.147 alin.(1) și (4) din Constituție și ale art.31 alin.(1) și (3) din Legea nr.47/1992, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, opozabile ,,erga omnes”, inclusiv pentru instanțele judecătorești și au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, vor avea efecte asupra tuturor cauzelor în curs de judecată, în care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă de admitere a acțiunii.
Curte apreciază ca în mod corect instanța de fond a reținut incidenta art.9 alin.4 si 5 din Legea 554/2004; declararea neconstituționalității OUG 77/2013 fiind pronunțată într-o altă cauză reclamantul are la dispoziție termenul de un an prevăzut expres de alin.4 al art.9, ca să introducă acțiunea având ca obiect anularea deciziei emise în temeiul actului normativ declarat neconstituțional, astfel cum prevede alin.5 al art.9 Legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, nici această critică nu poate fi reținută prima instanță apreciind în mod corect nelegalitatea deciziei de eliberare din funcție.
De asemenea,critica referitoare la obligația de plata a cheltuielilor de judecată nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art.453 Cod proc.civilă potrivit cărora:” partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. ”La baza acestei obligații de plată stă culpa procesuală care, aparține pârâtului atunci când acesta nu și-a executat obligațiile astfel încât a fost admisă acțiunea reclamantului.
Este și cazul în speță, instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a admiterii acțiunii Curtea apreciind că, față de soluția pronunțată în acțiune, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.453 Cod proc.civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciind că nu sunt critici temeinice care să atragă casarea sentinței recurate, va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat în contencios administrativ de pârâta G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr.2679/CA/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul C., Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. C., cu domiciliul procesual ales în București, .. 42, tronson 3, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 4 mai 2015.
Pentru Președinte, A. G., semnează conf. art.426 alin. 4 NCPC, Președinte instanță, A. I. | Judecător, M. C. | Judecător, G. P. |
Grefier, L. B. |
L.B. 22 mai 2015
jud.fond.M.C.
red.dec.jud.M.C.
2ex/09.09.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 77/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
