Anulare act administrativ. Sentința nr. 140/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.09.2015.

CURTEA

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:

Prin cererea adresată instanței la data de 13.05.2014 reclamanta . în insolvență, prin administrator statutar a formulat o acțiune împotriva deciziei de impunere nr. 510/28.01.2014 emisă de . care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale constând în creanțe datorate bugetului local, în urma inspecției fiscale din 9.01.2014, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei de impunere pentru sumele de 4.067.948,60 lei reprezentând taxa emitere autorizație conform art. 267 alin.8 din Codul fiscal, 2.610.951,81 lei reprezentând valoare cumulată majorării aferente taxelor de emitere autorizației de construire conform art. 124¹ alin.2 Cod procedură fiscală, 1.749.873,31 lei, reprezentând taxa de prelungire și 639.954,67 lei reprezentând valoare cumulată majorări aferente prelungirii conform art. 124¹ alin.2 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată, acestea fiind lovite de nulitate absolută.

Prin încheierea nr. 158/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea . și a fost numit ca administrator judiciar AQUA INSOLVENȚĂ IPURL, care (fila 156 dosar Tribunalul C.) a arătat că își însușește acțiunea reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 2685/20.11.2014 Tribunalul C. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. în a judeca acțiunea și a declinat cauza privind pe reclamanta . prin administrator judiciar Aqua Insolvență IPURL C. în contradictoriu cu pârâta . soluționare la Curtea de Apel C., reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea 554/2014, având în vedere și valoarea contestată, reprezentând impozit și accesorii care depășește duma de 1.000.000 lei.

La termenul din 12.02.2015 reclamanta arată că își modifică acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtei . unei decizii privind răspunsul la contestația sa.

C. & Partners și D. C. au formulat cerere de intervenție în interes alăturat reclamantei.

În scris (fila 44) reclamanta arată că prin acțiunea sa solicită obligarea pârâtei la soluționarea contestației nr. 1298/28.02.2014 formulată împotriva deciziei de impunere nr. 510/28.01.2014 și a raportului de inspecție fiscală din 9.01.2014 și emiterea deciziei privind soluționarea contestației care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1487/2.06.2015 a Tribunalului C. s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar al reclamantei Aqua Insolvență IPURL cu Cabinet Individual de Insolvență N. C..

Pârâta . excepția decăderii reclamantei contestatoare din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, raportat la data formulării modificării, respectiv 3.04.2015 și la art. 204 Cod procedură civilă și la termenul din 9.10.2014 când contestatoarea a formulat cerere de amânare a cauzei și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea cererii modificatoare (obligația de a face), cerere ce excede dispozițiilor art. 96 N.C.P.C. privind competența materială a Curții de Apel C..

Excepția decăderii reclamantei din dreptul de a-și modifica acțiunea e întemeiată și va fi admisă.

Potrivit art. 204 Cod procedură civilă „(1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

(…)

(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.”

Din aceste dispoziții legale rezultă că reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat, modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut de art. 204 alin. Cod procedură civilă putând avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.

Odată cu împlinirea termenului de procedură, se produce efectul specific (acesta constând ori în încetarea posibilității de a mai efectua actul pentru termenele imperative, ori nașterea dreptului de a îndeplini actele de procedură pentru termenele prohibitive).

Decăderea, ca sancțiune intervine când prin lege este stabilit un termen fix pentru îndeplinirea unui act de procedură, iar partea a lăsat să expire acel termen fără a beneficia de el sau când legea stabilește că îndeplinirea unui act de procedură trebuie realizată într-o anumită etapă sau moment procesual ori legea prevede o ordine în efectuarea unor anumite acte de procedură, iar partea nu respectă etapa, momentul sau ordinea instituită de legiuitor.

Formularea unei cereri modificate poate fi făcută de reclamant numai până la primul termen la care acesta a fost legal citat, și nu în fața instanței competente întrucât legiuitorul nu a prevăzut și această condiție, în cauză fiind aplicabil principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguare debemus”. Noua reglementare din codul de procedură civilă a procedat la înlocuirea noțiunii de „prima zi de înfățișare” care a fost eliminată de legiuitor, condiția fiind aceea ca reclamantul să fi fost legal citat pentru termenul de judecată până la care ar avea dreptul să-și modifice pretențiile inițiale, fiind fără relevanță juridică, dacă s-ar solicita amânarea cauzei pentru diverse motive.

Cererea de chemare în judecată este un act procedural unilateral de voința prin care autorul său îndrituiește instanța a se pronunța asupra pretenției formulate și prin temeiul căreia se declanșează procedura judiciară și mai trebuie subliniat că prin formularea sa, încă de la început, trebuie stabilite elementele ce țin de competența instanței, limitele investirii, obiectul cauzei, etc.

Ori, în cauză, (cererea adresată inițiale Tribunalului C.), la termenul din 9.04.2014, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, având în vedere dispozițiile art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală, așadar cererea formulată verbal în data de 12.03.2015 (cerere depusă scris la 3.04.2015) de reclamantă, că înțelege a-și modifica acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind răspunsul la contestația sa formulată la decizia de impunere emisă de pârâtă este tardivă, reclamanta, pentru considerentele mai sus expuse fiind decăzută conform art. 204 (1) Cod procedură civilă din dreptul a-și modifica cererea de chemare în judecată.

Având în vedere cele exprimate, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea cererii modificate a reclamantei va fi respinsă ca lipsită de interes.

Acțiunea reclamantei formulată împotriva deciziei de impunere nr. 510/28.01.2014 privind creanțele datorate bugetului emisă de . se solicită admiterea contestației, anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală din 9.01.2014 e inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit art. 218 (2) Cod procedură fiscală (OG 92/2003) „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”

Din aceste dispoziții legale rezultă că instanța de contencios, după îndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea 554/2004 (care constă tocmai în contestația formulată împotriva deciziei de impunere), este abilitată să judece conform art. 218 (2) Cod procedură fiscală actul emis în soluționarea contestației adresate organului fiscal.

Având în vedere aceste considerente, cererea de intervenție accesorie va avea aceeași dezlegare ca acțiunea reclamantei

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția decăderii reclamantei de a-și modifica cererea de chemare în judecată.

Constată decăzută reclamanta din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată.

Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea cererii modificate a reclamantei.

Respinge acțiunea reclamantei . cu sediul procesual ales în C., ., ., ., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență N. S., cu sediul în București, sector 3, .. 100, în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., ., județ C., ca inadmisibilă.