Anulare act administrativ. Decizia nr. 539/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3476/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 539/CA
Ședința publică din data de 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul reclamant B. G. NICUȘOR, cu domiciliul procesual ales la SCA C. și Asociații în C., ..54, ., J. C. împotriva Sentinței civile nr.85 din 16.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., J. C., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxelor judiciare de timbru .
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Totodată, se învederează că prin serviciul arhivă la data de 29.04.2015 recurentul reclamant B. G. NICUȘOR, a depus la dosar notă de concluzii scrise.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată conform dispozițiilor art.394 NCPC și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 NCPC.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului C.-Secția C. Administrativ și Fiscal și înregistrată sub nr._ /07.05.2014 reclamantul B. G. N. a chemat în judecată pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. (numit în continuare I.P.J.C.), solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Dispoziției Șefului I.P.J. C. nr._/28.02.2014 din 28.09.2011, suspendarea actului administrativ contestat până la soluționarea definitivă a cauzei, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea s-a invocat de către reclamant excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin.7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului.
Prin Sentința civilă nr.85/16.01.2015 Tribunalul C. a respins acțiunea ca nefondată, respingând și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, pentru considerentele expuse în cuprinsul acelei hotărâri, acestea fiind condițiile în care a fost dedus judecății prezentul recurs.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 19.01.2015 reclamantul B. G. NICUȘOR împotriva Sentinței Civile nr.85/16.01.2015 pronunțate de Tribunalul Constanta în dosarul nr._ / 2014, în referire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.59 alin.7 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului în raport de prevederile art.24 din Constituția României, invocând în drept prevederile art.291 alin.5 din Legea nr.47/1992, art.483 și urm.Cod Proc.Civ.
Susține recurentul reclamant că, în conformitate cu prevederile art.59 alin 7 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului "In fața consiliilor de disciplină polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp "
Aceasta prevedere contravine prevederilor art.24 din Constituția României care dispune în mod expres asupra exercitării dreptului de apărare numai prin avocați.
Apărarea unei persoane acuzate de către un polițist, ales de persoana în cauză sau numit de către Corpul polițiștilor consideră recurentul reclamant că, este în contradicție în mod flagrant cu dispoziția cuprinsă în art.24 din Constituția României.
La data de 28.01.2015 reclamantul a formulat recurs împotriva Sentinței Civile nr.85/16.01.2015 pronunțate de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, invocând dispozițiile art.488 pct.8 Cod proc.civ., susținând că în conformitate cu Acordul privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special - polițiști din MAI - art.27 alin. (4), trupele S., beneficiază de pauză de masă totalizând o oră, inclusă în programul de lucru fără să afecteze desfășurarea normală a activității, că a efectuat pregătirea tactică cu grupa pe care o conduce, și anume tema „Semne și semnale tactice", temă pe care a efectuat-o în baza S., pregătirea terminându-se aproximativ în jurul orei 17 (de Ziua Națională a României).
După terminarea pregătirii, a luat pauza de masă, activitate la care avea dreptul întru-totul, în acest timp fiind însoțit de colegul său agent șef adjunct Cerneagă L..
Consideră recurentul reclamant că deplasarea în pauza de masă, distanța mică până la magazinul la care s-a deplasat, timpul scurt în care a lipsit, faptul că a fost disponibil pe telefon tot timpul, toate coroborate cu faptul că prin lipsa din incinta S. nu s-au adus prejudicii instituției, nefiind afectată în nici un fel activitatea S., nu justifică sancțiunea aplicată și gravitatea acesteia, și în mod nelegal, instanța de fond a respins aceste apărări.
Mai mult, susține recurentul reclamant că este ciudat modul în care dl. Cerneagă L. a solicitat să își schimbe cele două rapoarte inițiale în care susținea cele declarate de recurent și nu înțelege de unde a știut Cerneagă L. data și ora la care urma să se țină Consiliul de disciplină și locul desfășurării acestuia, mai ales că la data de 26.02.2014 ora 09:00 toți lucrătorii S. au fost prezenți în sala mare a IPJ C. unde a avut loc o ședință cu adjunctul IPJ C., comisar-șef A. R., iar Cerneagă L., fiind de serviciu ca tură operativă, a lipsit și de la muncă și de la ședință, acest lucru confirmându-i recurentului faptul că șeful S., comisar-șef D., a avut interes tot timpul pentru ca recurentul să fie pedepsit, în general, și în special să fie îndepărtat din trupele S..
Face precizarea că Cerneagă L. și-a schimbat cele două rapoarte din motive subiective, și anume faptul că recurentul a luat atitudine față de fratele său sub-comisar Cerneagă A., ofițer specialist în cadrul S. C., care la data de 17.02.2014 1-a agresat fizic, fără nici un temei, pe colegul P. C., în timp ce ambii se aflau la serviciu în baza S., cu precizarea că P. C. este și acum în concediu medical din cauza vătămărilor suferite în urma atacului violent și surprinzător al lui Cerneagă A..
Având în vedere schimbarea raportului de către Cerneagă L., faptul că acesta nu a fost și nici nu este cercetat pentru abaterea de a fi părăsit incinta S., probabil necercetarea sa fiind o recompensă pentru faptul că a dat declarații împotriva recurentului reclamant, Consiliul de disciplină nesesizându-se despre „abaterea" lui Cerneagă L. deși avea datoria să analizeze și să stabilească toate încălcările și abaterile disciplinare comise de polițiști, aspect ce îi confirmă încă o dată faptul că șeful S. și Consiliul de disciplină nu au fost imparțiali în ceea ce privește cercetarea disciplinară, care s-a desfășurat cu numeroase încălcări ale dispozițiilor legale în vigoare. Mai precizează recurentul reclamant că pe 1 decembrie 2013 șeful S. a dispus cercetarea sa disciplinară nu și a lui Cerneagă L., lucru ce confirmă încă o dată subiectivismul său.
A învederat instanței de judecata faptul că programul de lucru stabilit de dl.D. și aprobat de inspectorul-sef D. a fost întocmit cu încălcarea art.8 alin.2 lit. a) din Dispoziția nr.37/2009 a inspectorului general al IGPR privind organizarea activității structurilor speciale de politie pentru intervenție rapidă. La nivel național, acest tip de planificare zilnica a activității este unicat, nefiind regăsit la nici o structura de intervenție, inclusiv la SIIAS structura de intervenție a IGPR. Ca dovada ca acest program zilnic de pregătire era creat doar ca un instrument de presiune, fără nici o legătură cu profesionalismul, a fost schimbat de mai multe ori, dovedindu-se nerealist și ineficient.
Astfel, dispoziția șefului S. nr._ din 13.06.2013 a fost modificată prin dispoziția șefului S. nr._ din 26.06.2013, dupa ce recurentul a invocat inaplicabilitatea acestui program în urma raportului pe care 1-a întocmit dl. D. la data de 02.12.2013, programul zilnic a fost iarăși modificat, de la data de 01.01.2014, printr-o noua dispoziție a șefului S..
Instanța de fond a constatat faptul că absenta recurentului de la program a fost de foarte mică durată dar cu toate acestea a respins acțiunea formulată, constatând cu ocazia audierii martorului că recurentul avea dreptul la o pauză de masă, dar nu a dat efect legal dreptului acestuia.
Prevederile Ordinului MAI 400/2004 legate de elementele ce trebuie luate în considerare la stabilirea unei sancțiuni sunt precizate la art.14, acest text normativ neprecizând faptul că dacă recurentul este sub efectul unei sancțiuni trebuie să fie pedepsit cu o sancțiune mai gravă, așa cum s-a întâmplat. Mai mult, prin aplicarea sancțiunii de ,,amânare a promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de doi ani în intervalul aprilie 2012 - aprilie 2014" se produce o dublă sancționare, în sensul că nu pot fi promovat în această perioadă dar, în cazul în care mai este cercetat disciplinar, din cauza acestei sancțiuni este pedepsit mai drastic, în aplicarea sancțiunii neținându-se cont de nici o prevedere a art.14 din OMAI 400/2004.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, respectiv admiterea acțiunii formulate și anularea în întregime a Dispoziției Șefului Inspectoratului nr._ din data de 28.02.2014.
Prin întâmpinare, intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente,
La data de 15.12.2014 reclamantul a invocat în fața instanței de fond excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.59 alin.7 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului în raport de prevederile art.24 din Constituția României (filele 160-161 dos.fond).
Prin sent.civ.nr.85/16.01.2015 instanța de fond s-a pronunțat atât asupra excepției de neconstituționalitate cât și asupra fondului, în sensul că a respins ambele pretenții.
Potrivit art.29 alin.5 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
În cazul de față reclamantul deși a formulat două recursuri împotriva aceleași hotărâri judecătorești, instanța de recurs va analiza un sigur recurs în cuprinsul căruia va da dezlegare criticilor formulate, atât în ce privește excepția de neconstituționalitate cât și fondul cauzei; necesitatea formulării distincte a criticilor privind neconstituționalitatea este dată numai din perspectiva respectării termenului de 48 ore de la pronunțarea instanței de fond în ce privește posibilitatea criticării modalității de respingere a excepției de neconstituționalitate.
Soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate este criticată de reclamant în temeiul art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În cazul de față reclamantul nu a indicat nici o dispoziție legală ordinară, considerat de legiuitor drept material, a cărei încălcare sau aplicare greșită a dus la respingerea excepției de neconstituționalitate.
În critica sa reclamantul indică aceleași argumente ce fundamentează excepția de neconstituționalitate, în sensul că dispozițiile art.59 alin.7 din Legea 360/2002 care permit polițistului cercetat disciplinar să fie asistat în fața consiliilor de judecată de un alt polițist ales de acesta sau desemnat, aduc atingere principiului constituțional prevăzut de 24 din legea fundamentală potrivit căruia dreptul la apărare este garantat, iar în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
În condițiile în care reclamantul la momentul cercetării sale disciplinare a acceptat a fi apărat de inspector principal de poliție Z. V., așa cum rezultă din Încheierea nr._/13.02.2014 (fila 71 dos.fond), iar apoi prin cererea de chemare în judecată nu a indicat vătămarea care rezultă din emiterea actelor administrative atacate cu lipsa de apărare exercitată de avocat, instanța de fond în mod corect a apreciat faptul că o astfel de critică nu are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia (art.29 alin.1 din Legea 47/1992).
În critica privind fondul cauzei reclamantul a indicat ca motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate tot dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ, motiv ce atrage casarea hoitărârii.
Consiliul de Disciplină constituit la nivelul IPJ C. în conformitate cu prevederile Ordinului MAI nr.400/2004 în urma evaluării probelor administrate la dosar a constatat faptul că, agentul de poliție cercetat, B. G. Nicușor, se face vinovat de săvârșirea de abateri disciplinare având legătură cu serviciul, prevăzută de art.12 alin.1 lit.b din OMAI nr.400/2004 respectiv neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
În ziua de 01.12.2013 reclamantul a fost de serviciu în calitate de șef grupa 2 din cadrul S. pe o perioadă de 24 ore, începând cu ora 08:00 a aceleași zile. În intervalul orar 16-19:00 nu a îndeplinit prevederile dispoziției șefului S. nr._/26.06.2013 de a efectua pregătire tactică cu membrii grupei pe care o conducea, a părăsit fără aprobare și în mod nejustificat sala de antrenament din incinta IPJ C. și comanda grupei 2 S. deplasându-se în afara sediului.
În unanimitate membri consiliului de disciplină au hotărât propunerea spre sancționarea disciplinară a reclamantului cu sancțiunea trecerii într-o funcție inferioară până cel mult la nivelul de bază al gradului profesiaonl deținut.
Prin Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție Județean C. nr._/28.02.2013 (filele 32-33 dos.fond) cu data emiterii prezentei dispoziții reclamantul în calitate de șef al grupei 2, din cadrul Serviciului pentru Acțiuni Speciale al IPJ C. a fost sancționat disciplinar prin aplicarea sancțiunii prevăzută de art.58 lit.c1 din Legea 360/2002 respectiv trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut.
Împotriva acestei sancțiuni reclamantul a formulat contestație soluționată prin Decizia motivată a Inspectorului General al Poliției Române nr. 1744/ 31.03.2014 (filele 13-17 dos.fond) în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicate.
Sancțiunea astfel aplicată a fost adusă la cunoștința recurentului reclamant prin adresa nr._/28.02.2014 (filele 24-26 dos.fond) în care la par.19 se arată că la stabilirea sancțiunii pentru abaterea constatată s-a ținut seama de faptul că acesta se află încă sub efectul unei sancțiuni anterioare disciplinare prevăzută de art.17 lit.c) din OMAI nr.400/2004 respectiv, amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o durată de 2 ani în intervalul aprilie 2012-aprilie 2014.
Situația de fapt astfel reținută a fost confirmată de proba testimonială cu numitul Cerneagă L. fiind audiat atât cu ocazia cercetării disciplinare cât și de instanța de fond, deoarece acesta a participat în mod direct la săvârșirea faptei reținute în sarcina reclamantului.
Declarația acestuia dată prin Raportul din 27.02.2014 (filele 80-81 dos.fond) este considerată concludentă deoarece aceasta corespunde cu cea dată în fața instanței de judecată, retractându-le astfel pe cele date anterior.
Martorul confirmă părăsirea de către acesta împreună cu reclamantul a bazei S. din cadrul IPJ C. în jurul orelor 17:00, deplasându-se cu mașina primului la restaurantul Dolce Vita situat pe . la McDonald"s. Atât deplasarea cât și șederea în localuri a durat cel puțin 30 min. Reclamantul a fost sunat la telefonul mobil de către șeful S., fapt pentru care aceștia au luat hotărârea de a se întorce la bază. Odată ajunși în fața bazei de pregătire S., aceștia au intrat în cantina Eteks, aflată în imediata apropiere a bazei, pentru a-și justifica lipsa în vederea servirii mesei.
Prin Dispoziția Șefului Serviciului SA nr._/13.06.2013 (fila 98 dos.fond) s-a stabilit desfășurarea programului de lucru în sistem 24/72, iar în timpul activității vor fi respectate următoarele intervale orare:
…
16-18:30 pregătire fizică, sub coordonarea șefului de grupă (se execută la sediu). Vor fi executate numai exerciții de autoapărare.
…
Prin Dispoziția nr._/26.06.2013 a fost modificată în parte dispoziția nr._ în sensul că în intervalul orar 16-19:00 a fost reglementată pregătirea tactică, sub coordonarea sefului de serviciu sau a șefului de grupă (la sediu, baza nautică, jandarmi, poligon, alte locații etc.). În intervalul 19-20:00 sunt reglementate dușul și pauza de masă.
Ambele dispoziții au fost aduse la cunoștința tuturor lucrătorilor S. pe bază de semnături, iar nerespectarea acestora constituie abatere disciplinară, fiind sancționată conform OMAI nr.400/2004.
Prin Dispoziția Șefului S. nr._/13.06.2013 se reglementează organizarea și disciplina muncii în cadrul serviciului, iar la art.30 alin.2 (fila 101 dos.fond) este prevăzută ca obligație pentru personalul S., părăsirea locului de muncă (baza S.) în timpul programului, în situații temeinic justificate, numai cu acordul șefului serviciului, în condițiile prevăzute de actele normative în vigoare.
Potrivit art.10 alin.1 din OMAI nr.400/2004 constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în condiții în care, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte comise de polițist, cu vinovăție:
…
b) neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primate de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege;
Aceeași abatere cu caracter disciplinar este reglementată și la nivel normativ superior, respectiv art.57 lit.b din Legea nr.360/2002.
Raportând situația de fapt la dispozițiile legale prezentate mai sus rezultă faptul că pentru intervalul orar 16:19:00 reclamantul nu și-a respectat obligațiile asumate prin fișa postului și prin dispozițiile șefului ierarhic superior, și, totodată, a părăsit spațiul de lucru (baza S.) fără a justifica situația temeinică precum și acordul șefului.
Chiar dacă deplasarea din incinta spațiului de lucru s-a datorat servirii mesei, acest lucru trebuia anunțat șefului ierarhic superior, respectiv șeful S., deoarece deplasarea, așa cum a rezultat din probatoriul administrat, nu a avut loc în imediata vecinătate, cantina Eteks, ci cu mașina personală a martorului audiat în cauză, la alte două locații și pe o durată mai mare decât timpul alocat prin reglementările legale prezentate mai sus.
Urmare a acelor prezentate mai sus, se observă faptul că instanța de fond, în mod corect a stabilit situația de fapt, încadrarea legală a faptei săvârșite, gradul de pericol ce a determinat aplicarea sancțiunii trecerii într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, măsură imediat anterioară celei mai grave, destituirea din poliție, avându-se în vedere faptul că reclamantul nu este la prima abatere disciplinară.
Pentru toate considerentele prezentate mai sus, Curtea, în temeiul art.496 alin.1 C.pr.civ, urmează a dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul reclamant B. G. NICUȘOR, cu domiciliul procesual ales la SCA C. și Asociații în C., ..54, ., J. C. împotriva Sentinței civile nr.85 din 16.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., J. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 30 Aprilie 2015.
Președinte, G. P. | Pt.Judecător, A. P.,cf.art.426(4)NCPC semnează Președinte de complet, Judecător G. P. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond. A.B.S.
Red.Dec.Jud.C.R./13.07.2015
Tehnored. Gref.C.M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 140/2015. Curtea de... → |
|---|
