Anulare act administrativ. Sentința nr. 44/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 1042/36/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.44
Ședința publică din 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier S. D.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamant P. I. cu domiciliul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P.G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., ., nr.18, J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.03.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel C. - Secția II-a Civilă, C. Administrativ și Fiscal sub nr._ / 09.12.2013 reclamantul P. I. a solicitat ca pe cale de hotărâre judecătorească dată în contradictoriu cu D. G. - AJFP C. să se dispună anularea Deciziei de impunere nr.4109/29.07.2013 emisă de DGFP C., SAF-AIF, a Raportului de inspecție fiscală nr.6/26.07.2013, precum și a Deciziei de reverificare nr.192/20.06.2013.
Motivează cererea în sensul că, în calitate de persoană fizică a edificat și înstrăinat mai multe imobile, iar din această perspectivă a fost supus inspecției fiscale a consilierilor din cadrul DGFP C. în perioada 22-24.11.2010, scopul fiind stabilirea obligației înregistrării ca plătitor de TVA.
Controlul s-a finalizat cu întocmirea raportului de inspecție fiscală în care se impută reclamantului faptul că a desfășurat activitate economică în domeniul tranzacțiilor imobiliare, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Prin desfășurarea unei astfel de activități reclamantul a fost considerat persoană impozabilă, motiv pentru care acesta era obligat a se înregistra ca plătitor de TVA în raport de plafonul de 35.000 euro, începând cu data de 01.08.2007.
Pentru perioada 2007-2010 s-a reținut în sarcina reclamantului suma de 872.494 lei cu titlu de TVA asupra veniturilor obținute din tranzacțiile imobiliare, precum și majorări de întârziere până la data de 24.11.2010 în sumă de 455.121 lei și penalități în sumă de 126.853 lei.
În baza deciziei nr.192/20.06.2013 s-a dispus reverificarea obligațiilor fiscale pentru perioada 01.01._10, în condițiile în care a intervenit prescripția pentru anii 2005-2007.
Dreptul organului fiscal de a supune controlului fiscal și de a stabili obligații aferente perioadei 2005-2007 s-a prescris la data de 01.03.2013 astfel încât această perioadă nu mai putea face obiectul reverificării din luna iulie 2013, iar reclamantul nemaiputând să fie obligat la plata obligației fiscale (TVA).
Nu se explică în cuprinsul raportului de inspecție fiscală contestat ce reprezintă suma de 54.513 lei, putându-se presupune că se referă la TVA respins la rambursare conform raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 11.01.2011, raport ce a fost anulat prin dispunerea reverificării.
Dacă organul de inspecție fiscală stabilește ca TVA colectată suma de 872.494 lei, iar ca TVA pentru care poate fi exercitat dreptul de deducere suma de 575.959 lei, rezultă eventual un TVA de plată în sumă de 299.198 lei și în nici un caz suma de 353.661 lei.
Stabilirea eronată a TVA de plată în sumă de 353.661 lei are drept consecință stabilirea eronată și a dobânzilor și penalităților de întârziere.
Pârâta AJFP C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Din actele și lucrările administrate în cauză, instanța de fond constată următoarele,
Potrivit Raportului de inspecție fiscală din 26.07.2013 emis de SAF-Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP C., consilieri superiori au efectuat inspecția fiscală parțială cu privire la persoana fizică P. I..
Obiectul inspecției fiscale l-a constituit reverificarea modului de soluționare a adresei nr._/13.12.2013 transmisă la AFP Oraș Eforie și înregistrată la SAF-AIF C. sub nr._/17.12.2013, ca urmare a Dispoziției nr.47 emisă de Directorul executiv adj. Având în vedere fișa de identificare și analiză a problemei emisă de DGFP C.-Serviciul de audit Public Intern.
Art.1051 din OG 92/2003 în forma în vigoare la momentul controlului fiscal din iulie 2013,
(1) Prin excepție de la prevederile art. 105 alin. (3), conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.
(2) Prin reverificare se înțelege inspecția fiscală efectuată ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora.
(3) Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.
(4) La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod. Dispozițiile referitoare la conținutul și comunicarea avizului de inspecție sunt aplicabile în mod corespunzător și deciziei de reverificare.
În baza acestui raport de inspecție fiscală Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 1 din cadrul DGFP C. a emis Decizia de impunere nr.7109/30.07.2013, prin care s-a stabilit TVA suplimentar și rămas de plată în sumă de 1.448.939 lei, precum și accesorii de plată reprezentate de majorări de întârziere de 496.016 lei și penalități de 224.876 lei.
Împotriva acestei decizii P. I. a formulat contestație administrativă, înregistrată la organul fiscal sub nr.7802/26.08.2013 și soluționată prin Decizia nr.372/10.10.2013 în sensul respingerii ca neîntemeiate.
Organele de inspecție fiscală au reținut faptul că, în perioada 2005-2010 reclamantul P. I. persoană fizică a desfășurat activitate de edificare de construcții de imobile în regie proprie, pe care ulterior le valorifica în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la notarul public către terțe persoane.
Anterior dispunerii acestei reverificări, activitatea fiscală a reclamantului a făcut obiectul unor alte două inspecții fiscale finalizate cu rapoarte de inspecție și decizii de impunere astfel:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr._ din 24.11.2010 (fila 103, vol.I) s-a efectuat o inspecție parțială, perioada supusă verificării fiind 01.01._10.
S-a constatat faptul că, în anul 2007 reclamantul a efectuat 36 tranzacții imobiliare reprezentând vânzarea de construcții noi în valoare totală de 3.068.714 lei.
În anul 2008 reclamantul a efectuat 16 tranzacții imobiliare reprezentând vânzarea de construcții noi în valoare totală de 1.745.098 lei, care nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.
În anul 2009 reclamantul a efectuat 11 tranzacții imobiliare reprezentând vânzarea de construcții noi în valoare totală de 658.851 lei care nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.
În anul 2010 reclamantul a efectuat 18 tranzacții imobiliare reprezentând vânzare de construcții noi în valoare totală de 1.605.822 lei care nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.
Astfel reclamantul a obținut venituri din tranzacții imobiliare cu caracter de continuitate în valoare totală de 7.078.485 lei fără a solicita înregistrarea în scopuri de TVA la atingerea sau depășirea plafonului de scutire.
Potrivit art.152 din Legea nr.571/2003, în vigoare la momentul inspecției fiscale efectuată în perioada 22-24.11.2010,
(1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, operațiunile rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), operațiunile scutite cu drept de deducere și cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) și f), dacă acestea nu sunt accesorii activității principale, cu excepția următoarelor:
a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;
b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
3) Persoana impozabilă care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.
4) O persoană impozabilă nou-înființată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activității economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire și nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform alin.3.
(5) În sensul alin. (4), pentru persoana impozabilă care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) se determină proporțional cu perioada rămasă de la înființare și până la sfârșitul anului, fracțiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă.
(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă, conform art. 153.
Raportând situația de față la dispoziția legală organele fiscale au stabilit faptul că, data depășirii plafonului de către reclamant este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon, respectiv 30.06.2007, iar în termen de 10 zile de la data depășirii, 10.07.2007, acesta avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA, această modificare fiind valabilă începând cu data de 01.08.2007.
Întrucât reclamantul a încălcat această obligație organele de inspecție fiscală au procedat la calculul TVA asupra veniturilor obținute de acesta din tranzacțiile imobiliare, taxă pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze pe perioada cuprinsă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA (01.08.2007) și data constatării abaterii (22-24.11.2010).
A rezultat astfel o taxă pe valoarea adăugată ce trebuia colectată din cele 81 de tranzacții imobiliare în sumă de 872.494 lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere până la data de 24.11.2010 în valoare de 455.121 lei.
Acest raport de inspecție fiscală a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr._/24.11.2010 (fila 102, vol.1) care a rămas definitivă și irevocabilă prin neatacare atât la organul fiscal cu contestație, cât și la instanța de judecată cu acțiune în anulare.
Prin Raportul de inspecție fiscală nr.192/11.01.2011 (fila 85, vol.I) s-a efectuat la reclamant o inspecție parțială, perioada supusă verificării fiind 01.01._10.
S-a reținut faptul că reclamantul estre persoană fizică și este înregistrat la DGFP C. ca plătitor de TVA din data de 16.11.2010 și are Cod de înregistrare fiscală RO_ cu Certificat de înregistrare în scopuri de TVA ..nr._ emis de ANAF.
Potrivit art.1473 alin.6 din Legea 571/2003, în forma în vigoare la momentul efectuării inspecției fiscale, 11.01.2011, persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.
Același drept al contribuabililor a fost reglementat și la nivel de hotărâre de guvern astfel că, la data de 01.01.2010 a intrat în vigoare HG nr.1620/2009.
Prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de TVA nr._ din 09.12.2010 reclamantul a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA de 1.149.791 lei pentru activitatea desfășurată în perioada 01.01._10.
Situația de TVA constatată de organele de inspecție fiscală, urmare a verificării documentelor (facturi fiscale) puse la dispoziție de reclamant, la data de 31.10.2010 este reprezentată de un TVA deductibil în sumă de 2.022.285 lei, reclamantul înregistrând un sold negativ a taxei pe valoarea adăugată de rambursat în sumă de 1.149.791 lei.
Deductibilitatea TVA-ului este determinată de achizițiile de bunuri și servicii efectuate pentru imobile noi construite și vândute de reclamant în perioada 01.01._10 în valoare de totală de 7.078.485 lei. Totodată, s-a reținut și achiziția de bunuri și servicii efectuate pentru imobile noi construite de reclamant și recepționate la data de 23.07.2010 și rămase în stoc la data de 30.11.2010 în valoare totală de 18.393.638 lei.
S-a refuzat la rambursare suma de 54.513 lei reprezentând TVA aferent bunurilor achiziționate de reclamant pentru facturile fiscale reprezentând TVA aferent achizițiilor de materiale și prestări servicii care nu cuprind date de identificare corecte ale cumpărătorului, nerespectându-se prevederile art.155 alin.5 din Legea nr.571/2003. Nu au fost considerate livrări de bunuri sau prestări servicii nici operațiunile din facturile care nu îndeplineau condiția prevăzută de art.146 alin.1 lit.a din Legea 571/2003, respectiv nu proveneau de la o persoană impozabilă.
Urmare a refuzării la rambursare a sumei de 54.513 lei reprezentând TVA, organul fiscal a procedat la deducerea acestei sume din cea totală solicitată la rambursare, respectiv 1.149.791 lei, obținându-se astfel un sold al sumei negative a TVA pentru care au fost considerate întrunite condițiile de rambursare de 1.095.278 lei.
Acest raport de inspecție fiscală a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr.192/11.01.2011 (fila 84, vol.1) care a rămas definitivă și irevocabilă prin neatacare atât la organul fiscal cu contestație, cât și la instanța de judecată cu acțiune în anulare.
Urmare a Deciziei de impunere nr.192/11.01.2011 organul fiscal a emis adresa nr._/11.04.2011 (fila 79, vol.1), prin care comunica reclamantului Decizia de rambursare nr._/10.03.2011 (fila 80, vol.1), Nota de compensare 457/08.04.2011 (fila 81) și Nota de restituire nr.458/08.04.2011 (fila 82).
Prin Raportul de inspecție fiscală nr.7109/29.07.2013 (fila 33, vol.I) s-a efectuat la reclamant o inspecție parțială în zilele de 12-15.07.2013 și 22-26.07.2013, perioada supusă verificării fiind 01.01._10.
În urma reverificării documentelor ce au făcut obiectul deciziei de reverificare nr.192/11.01.2011 din totalul sumei de TVA deductibilă de 2.022.285 lei din luna noiembrie 2010 înregistrat la AFP Eforie cu nr._/09.12.2010, suma de 1.448.939 lei nu are drept de deducere, având drept de deducere numai TVA deductibilă în sumă de 575.959 lei.
Dreptul reclamantului de a deduce TVA-ul este prevăzut de dispozițiile art.145 și 146 C.fiscal astfel cum erau reglementate la momentul depunerii decontului de TVA nr._/09.12.2010:
Art. 145
Sfera de aplicare a dreptului de deducere
(1) Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.
(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:
a) operațiuni taxabile;
…
Art. 146
Condiții de exercitare a dreptului de deducere
(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;
b) pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (6), să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 155^1 alin. (1);
…
Art.155
Facturarea
(1) Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) și (2), trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.
…
(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații:
a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă de data emiterii facturii;
d) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală, ale persoanei impozabile care emite factura;
…
j) indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei;
k) în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la dispozițiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;
…
Din textele astfel prezentate rezultă condiția esențială pentru deducere a livrării bunurilor și prestării serviciilor de către o persoană impozabilă, respectiv un furnizor de bunuri sau prestator de servicii cu regim de taxare, încasare a TVA-ului.
Reverificarea documentelor (facturi fiscale) puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală de către reclamant în calitatea sa de beneficiar al bunurilor sau serviciilor a relevant faptul că acestea au fost acceptate la plată fiind emise însă de furnizori care nu au fost înregistrați ca plătitori de TVA.
Au fost identificați următorii furnizori:
- în anii 2005-2006 - . C. C._, . Eforie Nord C._, . C._, . București C._, . București C._, . SRL Ilfov C._, . C._ persoane care nu au fost înregistrate ca plătitori de TVA în perioada emiterii facturilor fiscale;
- în anii 2007-2009 - . SRL București C._, . SRL București C. RO23903210, . București C. RO_, . București C. RO25455300 furnizori care nu au fost înregistrați ca plătitori de TVA în perioada emiterii facturilor fiscale;
Față de constatările astfel prezentate, suma solicitată la rambursare prin raportul de inspecție fiscală încheiat în data de 11.01.2011 și înregistrat la SAF-AIF C. sub nr.192/11.01.2011 înregistrat la AFP Eforie cu nr._/ 09.12.2010, respectiv soldul sumei negative a TVA în sumă de 1.149.791 lei nu îndeplinește condițiile de rambursare.
Situația de fapt ce a condus organul de inspecție fiscală la efectuarea reverificării, respectiv neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.145, 146 și 155 C.fiscal de către furnizorii reclamantului nu a fost înlăturată de acesta prin expertiza astfel efectuată.
În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat faptul că suma de 1.448.939 lei nu are drept de deducere.
În ce privește critica prescripției aceasta este nefondată deoarece în cauză termenul de 5 ani prevăzut de art.91 alin.1 din OG 92/2003, cu începere de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel (art.91 alin.2), începe a fi calculate de la momentul efectuării primei inspecții fiscale, concretizată în Raportul de inspecție fiscală nr._ din 24.11.2010 care a vizat perioada supusă verificării 01.01._10.
Deși perioada supusă verificării începe cu data de 01.01.2007, limita maximă a prescripției astfel prezentate este reprezentată de data de 01.01.2004 dată de la care organul de inspecție fiscală putea efectua cercetări.
La rândul său, Raportul de inspecție fiscală nr.192 din 11.01.2011 a vizat o inspecție parțială, perioada supusă verificării fiind 01.01._10.
În final, Raportul de inspecție fiscală nr.7109 din 29.07.2013 a vizat perioada supusă verificării fiind 01.01._10, dar ca urmare a posibilității recunoscută conducătorului inspecției fiscale de art.1051 din OG 92/2003 în privința reverificării unei anumite perioade.
Rezultă din cele prezentate mai sus faptul că toate inspecțiile fiscale astfel efectuate au avut în vedere perioade de timp aflate în interiorul termenului legal de prescripție.
Din cele prezentate mai sus, instanța de judecată consideră legale și temeinice actele administrative-fiscale reprezentate de Deciziile de impunere nr.7109/29.07.2013 și de verificare nr.192/20.06.2013 fapt pentru care vor fi menținute cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată cererea de chemare în judecată în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamant P. I. cu domiciliul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P.G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., ., nr.18, J. C..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19.03.2015.
PREȘEDINTE, Grefier,
C. R. D. S.
Jud.red.C.R./16.06.2015
4 ex/16.06.2015
Emis 2 .>
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 315/2015. Curtea... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 692/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
