Anulare act administrativ. Decizia nr. 692/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 27039/301/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 692/CA
Ședința publică din data de 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul reclamant C. I., cu domiciliul în, București, ., ., sector 3, împotriva Sentinței civile nr.136/27.01.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP), cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202 sector 1, având ca obiect anulare act administrativ Legea nr.9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Totodată, se învederează că, prin serviciul arhivă a fost depusă la dosar la data de 28.05.2015, cerere de suspendare a soluționării cauzei, formulată de C. E., în calitate de mandatar al recurentului reclamant C. I., motivat de împrejurarea că, pe rolul Judecătoriei sector 2 București se află înregistrat dosar nr._ , având ca obiect întoarcerea executării, unde s-a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr.1267/21.02.2014, emisă de Vicepreședintele ANRP, ce va fi judecată la data de 05.06.2014.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată, conform dispozițiilor art.394 NCPC și rămâne în pronunțare atât asupra cererii de suspendare a soluționării cauzei, cât și asupra recursului, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.223 NCPC.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Sectorului 3 București și înregistrată sub nr._ /15.04.2014 reclamantul C. I., a chemat în judecată pârâta ANRP, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei nr.1267/21.02.2014 emisă de pârâtă;
- obligarea pârâtei la emiterea deciziei de validare a Hotărârii nr.6487/08.09.2010 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Județului C., cu motivația expusă în cuprinsul acelei acțiuni.
Prin întâmpinare, pârâta ANRP a înțeles a invoca pe cale de excepție necompetența materială a instanței, în raport cu prevederile art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivația în esență că, hotărârea emisă de comisie a fost analizată de pârâtă care, a emis Decizia nr.1267/21.02.2014 prin care a invalidat această hotărâre.
Prin Sentința civilă nr.8150/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr._, s-a admis excepția de necompetentă materială, cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului C., astfel că, aceasta a fost înregistrată pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.09.2014, sub nr._ .
Prin Sentința civilă nr.136/27.01.2015 Tribunalul C. a respins acțiunea ca nefondată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, pentru considerentele expuse în cuprinsul acelei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - recurentul reclamant C. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 20 din Legea nr.554/2004 și art.485 NCPC cu următoarea motivație, în esență:
„Greșit instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată”, motivele pentru care s-a procedat de această manieră fiind apreciate de recurent în sensul că, exced motivelor pentru care a fost emis actul administrativ contestat.
Apreciază recurentul că, i-a fost încălcat dreptul la apărare odată ce, s-a conformat dispoziției intimatei de a fi depus documentele solicitate ori, pretinsa lipsă a semnăturilor Comisiei tehnice de evaluare din cadrul Prefecturii județului C., nu poate conduce la nulitatea hotărârii adoptate de Comisia județeană, instanța de fond nefăcând referire la aceste aspecte în cuprinsul motivării hotărârii.
Se mai susține că, din toate actele depuse în dosarul Comisiei, reiese fără nici un dubiu că, intimata îi încalcă drepturile legal recunoscute de Legea nr.9/1998, aceasta în condițiile în care, din Raportul Comisiei tehnice de evaluare rezultă fără putință de tăgadă că, sunt persoane îndreptățite conform Legii nr.9/1998.
Prin întâmpinare, ANRP BUCUREȘTI a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului, cu motivația în esență că, dosarul în care a fost emisă hotărârea de către Comisia de aplicare a Legii nr.9/1998 a fost analizat, apreciindu-se că, se impune invalidarea acestei hotărâri, față de faptul că, Raportul de evaluare nu este semnat de membrii Comisiei tehnice de evaluare și că, dosarul nu a fost completat cu contractul de vânzare cumpărare intervenit între autorul părții și Oficiul Național al Colonizării și nici cu documente referitoare la colonizare.
Examinând cauza sub aspectul și în limitele motivelor de casare arătate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor de drept material incidente speței și, având în vedere că, sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, apreciază că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care :„Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Reluând asupra motivului de recurs invocat, în referire la „Greșit instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată”, Curtea, reține în esență, următoarele:
Instanța a fost investită de reclamant C. I. cu soluționarea acțiunii având ca obiect:
- anularea Deciziei nr.1267/21.02.2014 emisă de pârâtă;
- obligarea pârâtei la emiterea deciziei de validare a Hotărârii nr.6487/08.09.2010 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Județului Constanta, cu motivația expusă în cuprinsul acelei hotărâri.
Urmare admiterii excepției de necompetență materială în soluționarea cauzei, de Judecătoria sectorului 3 București, prin Sentința civilă nr.8150 din 12.06.2014, cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului C., prin Sentința civilă nr.136/27.01.2015 Tribunalul C. a respins acțiunea ca nefondată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, pentru considerentele expuse în cuprinsul acelei hotărâri, acestea fiind condițiile în care, a fost dedus judecății prezentul recurs.
Probatoriul administrat în cauză în considerarea dispozițiilor art.249 NCPC, potrivit căruia :„ Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege„ face dovada incontestabilă că, prin cererile nr.1613/11.09.1998 și 533/2007, depuse de C. G., C. I., C. M., C. N. și C. T., toți în calitate de moștenitori ai defunctului R. E C. au solicitat acordarea compensațiilor cuvenite în temeiul Legii nr.9/1998, pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar, de către autorul lor.
Prin Hotărârea nr.6487/08.09.2010 (fila 63 dos.fond), emisă de către Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 C., a admis cererea acestora, fiind acordate despăgubiri în cuantum de 377.482,79 lei, din care: teren agricol 10,14 ha evaluat la 111.138,580 lei, locuință și dependințe evaluate la 215.922,489 lei, cu mențiunea că, valoarea compensațiilor pentru teren se circumscriu sumei totale de 341.280 lei.
Ulterior, prin Decizia nr.1267/21.02.2014 – filele 9-10 (dos.Jud.Sector 3 București), emisă de ANRP, s-a dispus invalidarea Hotărârii nr.6487/2010, reținându-se în esență că, măsura dispusă se datorează:
- nesemnării raportului de evaluare avut în vedere la emiterea hotărârii, în privința căreia s-a dispus invalidarea, de membrii Comisiei tehnice de evaluare din cadrul Instituției Prefectului Județului C.,
- neconformării comisiei județene în privința masurilor stabilite prin Decizia nr.2294/19.10.2009, filele 13-14 dos.Jud.Sector 3 București) în sensul completării dosarului de despăgubiri cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul părților cu Oficiul Național al Colonizării și nici cu documente referitoare la recolonizare sau extrasul din tabloul de coloniști și evacuații din Cadrilater, definitivați în ., privind pe moștenitorii lui C. R. sau soției acestuia - C. I.;
Același probatoriu administrat în cauză, observă Curtea a face dovada incontestabilă că, la data emiterii Hotărârii nr.6487/2010 Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998, nu a avut la dosar, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul reclamantului cu Oficiul Național al Colonizării și nici documente referitoare la recolonizare, sau extrasul din tabloul de coloniști și evacuații din Cadrilater, definitivați în ., privind pe moștenitorii lui C. E R. sau soției acestuia - C. I., (filele 51 – 132 dosar fond), iar raportul de evaluare (filele 75-80 dos.fond), avut în vedere la emiterea hotărârii, nu este semnat de membrii Comisiei tehnice de evaluare din cadrul Instituției Prefectului Județului C..
În raport cu constatările sus expuse, reține Curtea că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.9/1998 - „Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți”, iar potrivit art.3 din Legea nr.9/1998 - „În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2.”
Față de conținutul textelor de lege sus redate și având în vedere același probatoriu administrat în cauză, reține Curtea că, legal și temeinic instanța de fond a constatat a fi real că, reclamantul a făcut dovada (fila 50 dos.fond), că prin serviciul poștal, a înaintat Comisiei Județene C. pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, înscrisuri în referire la cererea de acordare de despăgubiri respectiv: tabel recolte neculese; 2 contracte de vânzare-cumpărare; procese verbale din anii 1932, 1942, însă aceste înscrisuri nu se regăsesc în cadrul documentației existente la filele 59-132 dos.fond, avute în considerare de către Comisia Județeană Constanta pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 în emiterea Hotărârii nr.6487/2010.
Pentru aceste considerente legal și temeinic a constatat instanța de fond că pârâta, a reținut motivele de invalidare a hotărârii comisiei județene în cadrul deciziei supusă analizei, în speță impunându-se reanalizarea cererii de acordare de despăgubiri, în raport de bunurile abandonate de autorul reclamantului pe teritoriul statului bulgar și de bunurile primite de autorul reclamantului - moștenitorii acestuia, cu ocazia recolonizării.
In egală măsură, apreciază Curtea că, legal și temeinic instanța de fond, a reținut că, în conformitate cu situația de avere imobiliară încheiată pentru autorul reclamantului – C. E R. –(filele 126-127dos.fond), deținea în Bulgaria, în loc.Preselenti, Malitova, jud.Caliacra, o suprafață de teren agricol de 10 ha și o casă compusă din 1 cameră și 1 grajd și 2.400 mp teren, valoarea acestor bunuri regăsindu-se în totalitate, în cadrul despăgubirilor acordate prin hotărâre (filele 63-64 dos.fond).
De asemenea, autorul reclamanților a abandonat recolte neculese de porumb pe o suprafață de 5 ha –(fila 30 dos.fond), valoarea acestor bunuri neregăsindu-se în cadrul despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr.6487 din 08.09.2010 (filele 63-64 dos.fond) și nici în cadrul expertizei tehnice efectuate, cum de altfel, legal și temeinic s-a reținut că, în baza contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1947 (filele 18-20 dos.fond), moștenitorii numitului C. E. R., respectiv C. I. și C. V., au primit la recolonizare o suprafața de 10 ha teren agricol, o construcție și un teren intravilan de 1.580 mp, situate în extravilanul/intravilanul loc.Fântanele, jud.C., valoarea acestor bunuri neregăsindu-se în cadrul despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr.6487/08.09.2010 (filele 63-64 dos.fond) și nici în cadrul expertizei tehnice efectuate.
Față de considerentele expuse, apare ca fiind de necontestat că, Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin Hotărârea nr.6487/2010, în mod nefundamentat a procedat la soluționarea cererii formulate de către reclamant, nefiind respectate prevederile imperative cuprinse în conținutul dispozițiilor art.3 din Legea nr.9/1998, ce face referire la determinarea cuantumului compensațiilor prin diminuarea din valoarea bunurilor abandonate, a valorii bunurilor primite cu ocazia recolonizării, procedură care trebuia să se realizeze în cadrul dosarului de acordare de despăgubiri, prin masurile existente în cadrul Deciziei nr.1267/21.02.2014, emisă de intimată, solicitarea de validare a Hotărârii nr.6487/2010, formulată de reclamantul recurent, neputând fi primită.
În referire la cererea de suspendare a soluționării cauzei, depusă la dosar la data de 28.05.2015, de C. E., în calitate de mandatar al recurentului reclamant C. I., motivat de împrejurarea că, pe rolul Judecătoriei sector 2 București se află înregistrat dosar nr._ având ca obiect întoarcerea executării, unde a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr.1267/21.02.2014 emisă de Vicepreședintele ANRP, ce va fi judecată la data de 05.06.2014, Curtea apreciază în sensul respingerii acesteia ca nefondată, pentru următoarele considerente, în esență:
Potrivit dispozițiilor art. 413 alin.1 pct. 1 NCPC, „Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.
Norma juridică prevăzută de articolul mai sus menționat este facultativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerințele acestui text, instanța poate, sau nu, dispune suspendarea judecății cauzei.
Din interpretarea dispozițiilor textului de lege mai sus enunțat se poate observa că, pentru a se dispune suspendarea judecății sunt necesare a fi întrunite două condiții cumulative pentru admisibilitatea cererii, respectiv:
- soluția dintr-un proces să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar, și
- procesul care are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată, să nu fi fost el însuși suspendat.
Având în vedere că, în speța dedusă judecății, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă anulare act administrativ, Curtea, apreciază în sensul că acesta nu are legătură cu obiectul dosarului nr._ , înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 2 București, iar dezlegarea pricinii, nu depinde „în tot sau în parte”, de soluția ce se va pronunța în acel dosar, constatându-se că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.413 alin.1 pct.2 NCPC, fapt pentru care, dispune respingerea cererii de suspendarea judecății cauzei.
Pentru toate considerentele sus expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, Curtea respinge recursul ca nefondat, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul reclamant C. I., cu domiciliul în, București, ., ., sector 3, împotriva Sentinței civile nr.136/27.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP), cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202 sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Mai 2015.
Președinte, G. P. | Pt.Judecător, A. P., semnează cf.art.426(4)NCPC Președinte de complet, Judecător G. P. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Jud.Fond.D.R.C.
Red.dec.Jud.G.P., /15.07.2015
Tehnored. Gref.C.M./15.07.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 44/2015. Curtea de Apel... | Alte cereri. Sentința nr. 80/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
