Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1025/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6/CA
Ședința publică din data de 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare apelul – în contencios administrativ și fiscal,declarat de apelanta creditoare A. NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL (ANSPDCP), cu sediul în București, . nr.28-30, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.2124/19.09.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G., cu domiciliul în C., . nr.102, ., ., având ca obiect – plângere împotriva procesului verbal de contravenție nr._/22.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta creditoare ANSPDCP, consilier juridic S. N. Z., conform împuternicirii nr._/10.02.2015, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul reclamant G. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Consilier juridic S. N. Z. pentru apelanta creditoare având cuvântul învederează instanței că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile reprezentantului apelantei creditoare, în sensul că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind terminată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic S. N. Z. pentru apelanta creditoare având cuvântul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat apreciind că prin Sentința civilă nr.2124/19.09.2014 Tribunalul C. a constatat că ANSPDCP a reținut corect în sarcina intimatului G. G. săvârșirea contravenției prevăzută de art.34, coroborat cu art.35 din Legea nr.677/2001, raportat la art.5 din OG nr.2/2001.
Susține însă că, prin această sentință s-a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului și că, în accepțiunea apelantei creditoare „este necesară aplicarea unei sancțiuni mai aspre”, raportat la modalitatea de individualizare a sancțiunii, corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale.
În opinia sa, prin sentința apelată s-a reținut că intimatul a fost sancționat pentru refuzul de a furniza informații și că ar fi răspuns celorlalte cereri ale autorității și nu s-au putut constata în sarcina sa alte contravenții.
Curtea constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată, conform art.394 NCPC și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.223 NCPC.
CURTEA
Asupra apelului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ /14.01.2014 petentul G. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata A. N. DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRARII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, anularea procesului-verbal de contravenție nr._/22.11.2013 emis de intimată.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, întrucât acesta nu a efectuat prelucrarea datelor cu caracter personal a nici unei persoane, neîncălcând astfel drepturile și libertățile fundamentale ale nimănui.
Petentul a mai susținut că, în legătură cu desfășurarea verificărilor, a furnizat toate informațiile solicitate, a avut un limbaj respectuos și adecvat unei comunicări cu un funcționar public, singurul aspect pe care și-l poate reproșa fiind acela că după mai bine de o oră de discuții și verificări și-a cerut scuze și a plecat întrucât avea o întâlnire planificată, rămânând la birou pentru alte relații, consultantul IT L. D..
De asemenea, petentul a susținut că procesul-verbal este nul întrucât nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni, fiind încheiat în absența sa.
Petentul, a mai susținut, în raport de dispozițiile art. 7 din OG nr. 2/2001, în raport de gravitatea faptei săvârșite.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosar copie de pe procesul - verbal contestat( filele 9-12).
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând, în esență respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată întrucât procesul verbal este legal întocmit, iar fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, invocând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă, Legii nr. 102/2005, Legii nr. 677/2001, precum și cele ale OG nr. 2/2001 și OUG nr. 111/2011, în dovedire, a depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat( filele 25-106).
Prin Sentința civilă nr. 4198/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată de către intimată și a fost declinată judecarea plângerii în favoarea Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul nr._ a fost înaintat spre competentă soluționare Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2014.
Prin Sentința civile nr.2124/19.09.2014 s-a admis în parte plângerea dispunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 5000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție nr._/22.11.2013, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reținut faptul că,
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/22.11.2013, petentul G. G. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.34 din Legea nr.677/2001, cu amendă în cuantum de 5000 lei, conform art.35 din Legea nr.677/2001, raportat la art.5 și 7 din OG nr. 2/2001, reținându-se astfel în sarcina petentului refuzul de a furniza către intimată informațiile sau documentele solicitate de către aceasta în exercitarea atribuțiilor de investigare prevăzute la art.27 din Legea nr.677/2001, respectiv refuzul de a furniza informația solicitată de echipa de control pentru soluționarea petiției nr._/31.07.2013.
S-a mai reținut că prin petiția înregistrată la Autorității Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub nr._/31.07.2013, doamna R. S. a sesizat o posibilă încălcare a dispozițiilor Legii nr.677/2001 și ale Legii nr.506/2004 de către deținătorul domeniului anunțuridemicapublicitate.ro, în sensul că a primit de la adresa de email noreply@newsletter.anunțuridemicapublicitate.ro, trei comunicări comerciale nesolicitate, pe adresa de email personală_, în 28.05.2013, 12.06.2013 și 23.06.2013, petenta precizând că nu a făcut cunoscută adresa de email operatorului reclamat, nu s-a abonat la newsletter și nu și-a dat acordul vreunui operator să facă transfer către terți cu datele sale personale.
S-a mai reținut că din demersurile efectuate la ANSPDCP la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Informatică și la . a reieșit faptul că deținătorul domeniului anunțuridemicapublicitate.ro este domnul G. G., fiindu-i transmisă acestuia o înștiințare privind efectuarea unei investigații.
În adresa de înștiințare nr._/14.11.2013, i s-a comunicat domnului G. G. că “refuzul de a furniza informațiile sau documentele solicitate în exercitarea atribuțiilor de investigare poate constitui contravenția prevăzută de art.34 din Legea nr.677/2001”, iar în urma primirii adresei, domnul G. a contactat telefonic ANSPDCP la numărul indicat, solicitând ca investigația să se desfășoare în altă locație, respective ., vila Athena, ., C., județul C., ulterior transmițând și o adresa în acest sens, înregistrată sub nr._/06.11.2013, în adresa respectivă, domnul G. G. menționând că la acea adresă se află website-ul de anunțuri pe care îl deține.
S-a mai reținut de asemenea, că echipa de control i-a comunicat telefonic data efectuării investigației și obiectul acesteia, iar în dimineața zilei de 22.11.2013, echipa de control s-a prezentat la locația indicate unde se aflau domnul G. G. și domnul D. L., consultant IT.
S-a mai reținut prin procesul verbal de contravenție, că, urmare a relațiilor solicitate de echipa de control, pentru clarificarea împrejurărilor în care au fost transmise comunicări comerciale doamnei S. R., deținătorul domeniului
anunțuridemicapublicitate.ro, domnul G. D. a avut un limbaj neadecvat și nu a furnizat informațiile solicitate, solicitând echipei de control să părăsească reședința respectivă.
Potrivit art.34 din Legea nr.677/2001, constituie contravenție „Refuzul de a furniza autorității de supraveghere informațiile sau documentele cerute de aceasta în exercitarea atribuțiilor de investigare prevăzute la art.27 constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la_ lei.”
Astfel, instanța de fond a constatat, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art.17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal instanța de fond a constatat că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de CEDO cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art.1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, instanța a apreciat că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act autentic întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției, așadar, în cauză, instanța a apreciat că petentul este cel care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că petentul nu a reușit să răstoarne această prezumție, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, în speță, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale, se rețin următoarele:
Este adevărat că amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității, principiu ce trebuie să fie însă corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art.21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
In speță, instanța a apreciat ca, raportat la persoana contravenientului, la modul si mijloacele de săvârșire a faptei, respectiv că în cauză este necontestat că existat o cooperare, cel puțin parțială, a contravenientului cu echipa de control, la faptul ca nu exista indicii din care să rezulte cu certitudine ca petentul ar fi urmărit un scop anume, precum și la faptul că nu au fost reținute și alte abateri în sarcina sa, fapta contravențională săvârșită denotă un pericol social concret redus.
Cum sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare la dispozițiile art.7 alin.(3), respectiv a art.21 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu „avertisment” era în raport de contextul circumstanțial dat, suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul a apreciat întemeiată în parte plângerea formulată, admițând-o în parte, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 5000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție nr._/22.11.2013, cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel organul constatator A. NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL (ANSPDCP), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 466 NCPC, OG nr.2/2001, Legea nr.102/2005 și Legea nr.677/2001, Directiva nr.95/46/CE, Directiva 2002/58/CE și art.6 din CEDO.
În motivele de apel se indică faptul că, declanșarea răspunderii juridice pentru încălcarea prevederilor Legii nr.677/2001 și stabilirea formei concrete de răspundere a intimatului G. G., în calitatea acesteia de operator de date cu caracter personal, aparține Autorității naționale de supraveghere, singura autoritate cu atribuții de supraveghere și control în domeniul protecției datelor cu caracter personal, care în calitate de organ constatator, a analizat toate aspectele și circumstanțele speței, a constatat și a consemnat faptele săvârșite de intimat în procesul-verbal de constatare/sancționare nr._/22.11.2013, și, în același timp, a sancționat fapta săvârșită sub forma refuzului de a furniza informații.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 pct.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar art.21 pct.3 din același act normativ prevede că "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Așadar, pericolul social constituie o trăsătură esențială, comună tuturor faptelor prin care se aduce atingere ordinii de drept, totodată, acesta indică măsura în care fapta contravențională aduce atingere uneia dintre valorile sau relațiile sociale ocrotite printr-un act normativ (în speță, dreptul la o viață privată protejată atât prin art. 26 din Constituția României cât și prin Legea nr. 677/2001 si prin Legea nr. 506/2004.
În ceea ce privește gradul de pericol social al unei fapte contravenționale, susține apelanta, acesta este determinat de importanța și rolul valorii sau relației sociale care a fost prejudiciate prin fapta contravențională săvârșită, context în care, subliniază că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei contravenționale săvârșite de intimatul G. G., A. națională de supraveghere a luat în considerare limitele de sancțiune a contravenției, cât și atitudinea contravenientului care nu s-a conformat nici la momentul controlului nici ulterior, conform solicitării organului de control, reclamantul a împiedicat
clarificarea aspectelor de fond legate atât de legalitatea prelucrărilor de
date cu caracter personal cât și de legalitatea transmiterii de comunicări
comercialeprinintermediulsite-ului deținut, anunturidemicapublicitate.ro;
Intimatul reclamant G. G. nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră apelul fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente,
Prin procesul verbal de contravenție nr._/22.11.2013 organul constatator reprezentat de A. Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a dispus sancționarea contravențională a numitului G. G. cu amendă în sumă de 5.000 lei.
S-a reținut faptul că urmare a petiției înregistrată la autoritate de către doamna R. S. și a demersurilor efectuate de ANSPDCP la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică și la . a reieșit faptul că deținătorul domeniului anunțuridemicăpublicitate.ro este domnul G. G. cu adresa în ., nr.102, ., ., jud.C..
Ca urmare a informațiilor obținute organul constatator a transmis o adresă de înștiințare domnului G. G. privind efectuarea unei investigații.
În urma primirii adresei domnul Gheoghiu G. a contactat telefonic organul constatator solicitând ca investigația să se desfășoare la o altă locație: ., vila Athena, . transmițând și o adresă înregistrată sub nr._/06.11.2013 în care se menționează că la această adresă se află website-ul de anunțuri pe care îl deține. Echipa de control a comunicat și telefonic data efectuării investigației și obliectul acesteia.
La data de 22.11.2012 echipa de control s-a prezentat la locația indicată unde se aflau domnii G. G. și D. L., consultant IT.
Ca urmare a informațiilor solicitate de echipa de control, pentru clarificarea împrejurărilor în care au fost transmise comunicări comerciale doamnei S. R., deținătorul domeniului anunțuridemicapublicitate.ro, domnul G. G. a avut un limbaj neadecvat și nu a furnizat nici o informație din cele solicitate, solicitând echipei de control să părăsească reședința respectivă.
Având în vedere refuzul domnului G. G. de a furniza informațiile cu privire la plângerea nr._/31.07.2013 s-a pus în vedere acestuia ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării prezentului proces verbal să transmită următoarele informații:
- sursa de colectare a adresei de e-mail_;
- dovada obținerii consimțământului doamnei S. R. pentru a-i transmite comunicări comerciale prin e-mail;
- măsurile luate în urma exercitării dreptului de acces și opoziție de către doamna S. R. în data de 13.07.2013;
- destinația actuală a adresei de e-mail_ în sistemul de evidență al operatorului.
La data de 22.11.2013 organul constatator prin întocmirea prezentului proces verbal a constatat faptul că domnul Gheoghiu G. nu a furnizat Autorității de supraveghere informațiile sau documentele cerute de aceasta în exercitarea atribuțiilor de investigare prevăzute la art.27.
Art.34 din Legea 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date reglementează situația refuzului de a furniza informații la cap.8 contravenții și sancțiuni.
Astfel fapta reținută este prevăzută drept contravenție având următorul conținut constitutiv, refuzul de a furniza autorității de supraveghere informațiile sau documentele cerute de aceasta în exercitarea atribuțiilor de investigare prevăzute la art. 27 constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 15.000 lei.
Din considerentele sentinței primei instanțe a rezultat că fapta există, constituie contravenție iar vinovat de săvârșirea acesteia se face intimatul petent G. G..
Cu privire însă la sancțiunea aplicată, instanța de fond a considerat că amenda contravențională în sumă de 5.000 lei aplicată de organul constatator nu reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite, fapt pentru care a dispus înlocuirea ei cu cea a avertismentului.
Potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Conduita intimatului petent atât cea din timpul cercetării cu ocazia efectuării controlului organului constatator la adresa indicată de acesta, cât și cea de pasivitate cu ocazia judecății plângerii contravenționale la instanța de fond, nu îl recomandă pe numitul G. G. de a beneficia de sancțiunea prevăzută de art.5 alin.2 lit.a din OG 2/2001, respectiv avertismentul.
Potrivit art.7 din aceeași ordonanță,
(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În cazul de față organul constatator a constat că fapta săvârșită de petentul G. G. nu este una de gravitate redusă, aceasta circumscriindu-se raporturilor sociale privind comunicarea virtuală prin internet, comunicare ce are un puternic impact asupra vieții intime a persoanei precum și a datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
Instanța învestită cu judecarea apelului reține ca aspect agravant în atitudinea personală a petentului faptul că la momentul sosirii organului constatator la adresa indicată pentru efectuarea controlului, acesta a manifestat un refuz categoric de cooperare cu oganul constatator, refuz însoțit de limbaj neadecvat, pentru ca în cele din urmă să solicite părăsirea incintei respective.
Lipsa de transparență în cooperarea cu organul constator în stabilirea situației de fapt, respectiv stabilirea veridicității afirmațiilor din petiția doamnei R. S., necomunicarea datelor furnizate de acesta, conduc atât la stabilirea vinovăției petentului, cât și a unui pericol social real al faptei săvârșite.
Ignorarea completă a dispozițiilor legale privind Legea 677/2001, precum și tratamentul necorespunzător aplicat organului constator nu îl recomandă pe petent a beneficia de atenționarea verbală sau scrisă, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Ulterior, prin plângerea contravențională intimatul petent indică o altă situație de fapt referitoare la comportamentul său din timpul controlului, respectiv limbaj respectuos, adecvat unei comunicări cu un funcționar public, singurul aspect ce I se poate reproșa este reprezentat de faptul că după o oră de discuții și verificări și-a cerut scuze și a plecat întrucât avea o întâlnire planificată, rămânând la birou cealaltă persoană consultantul IT L. D..
Din punct de vedere probator, această situație de fapt prezentată justifica înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, numai după administrarea probei testimoniale cu persoana prezentă la fața locului, L. D., care putea confirma această teză probatorie.
În condițiile în care intimatul petent nu a indicat nici o astfel de probă, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată nici la judecata pe fond și nici în apel, acesta nu s-a conformat regulii generale în materie de probațiune prevăzută de art.249 C.pr.civ, în sensul că cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Din cele prezentate mai sus, instanța învestită cu judecarea apelului consideră nelegală hotărârea primei instanțe din perspectiva sancțiunii aplicate, astfel încât rejudecând cauza pe fond, urmează a dispune respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În consecință, Curtea, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ, urmează a dispune admiterea apelului formulat de organul constatator, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul în contencios administrativ și fiscal,declarat de apelanta creditoare A. NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL (ANSPDCP), cu sediul în București, . nr.28-30, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.2124/19.09.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G., cu domiciliul în C., . nr.102, ., ..
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că respinge plângerea contravențională ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 26 Martie 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, C. R. | |
Grefier, C. M. |
Jud.fond.C.Moțârlichie
Red.Dec.Jud.C.R./26.06.2015
Tehnored. Gref.C.M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 642/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
