Anulare act administrativ. Decizia nr. 854/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 6392/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 854
Ședința publică din 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător E. G.
Grefier S. D.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul pârât M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE (MMFPS – PV) - AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ (AJPIS) C. cu sediul în C., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.251/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă I. M. I., cu domiciliul în M., ., ., ., județ C., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că, recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.223 NCPC.
Curtea, luând act că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.223 NCPC, constată dosarul în stare de judecată în baza art.394 NCPC și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanta și înregistrată sub nr. _ /01.09.2014, reclamanta I. M. I. a chemat în judecată pârâtul M. M., FAMILIEI, PROTECTIEI SOCIALE SI PERSOANELOR VÂRSTNICE (MMFPS – PV) - AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA (ANPIS) CONSTANTA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei nr._/24.02.2014, emisă de pârât privind recuperarea unor sume plătite cu titlu de stimulent creștere copil (OUG 111/2010 - Opțiunea II),
cu motivația în esență că, la data de 14.07.2014, a primit de la ANAF - Serviciul Fiscal M., adresa nr._/07.07.2014, prin care era notificată că figurează în evidentele fiscale cu obligații la bugetul de stat, reprezentând „Venituri din ajutoare de stat recuperate”, în suma de 1.500 lei, documentul prin care s-a individualizat suma de plată, fiind reprezentat de Decizia nr._/24.02.2014.
Prin Sentința civilă nr.251/11.02.2015 Tribunalul C. a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr._/24.02.2014, emisă de către pârât, luând act că, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, pentru considerentele expuse în hotărâre.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA (AJPIS) CONSTANTA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, OUG nr.111/2010 și Legea nr.544/2004, pentru următoarele considerente, în esență:
„Greșit instanța de fond a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr._/24.02.2014, emisă de către pârât”, deoarece AJPIS C. a emis această decizie în urma unor situații centralizatoare transmise de AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA CONSTANTA, cu veniturile realizate de persoanele din județul C., urmând procedura legală de comunicare a unei decizii de debit, prin urmărirea pașilor prevăzuți și de procedura operațională privind recuperarea debitelor, cu adresa nr._/20.05.2014, fiind transmis debitul către AJFP C..
Se arată că, intimata reclamantă a formulat contestație ce a fost înregistrată la AJPIS C., la data de 16.07.2014, după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicare și după ce debitul în sumă de 1.500 lei, necontestat în termen legal, a fost preluat de Serviciul Fiscal Municipal M..
Apreciază recurenta că, în mod corect AJPIS C. a respins contestația ca fiind tardivă, astfel că, în baza art.17 din OUG nr.111/2010 privind concediul și îndemnizația lunară pentru creșterea copiilor, a procedat la emiterea Deciziei nr._/24.02.2014 privind recuperarea unor sume încasate necuvenit, cu titlu de stimulent creștere copil opțiunea II.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, învederând că, fiind în concediul de creștere a copilului până la vârsta de 2 ani, a decis să se reîntoarcă în câmpul muncii, astfel că, de la momentul angajării 31.01.2013, și până în prezent, a desfășurat neîntrerupt activitate în cadrul Cabinetului medical C. M. A..
Consideră că, nu poate fi obligată la plata unei sume de bani pentru culpa unor funcționari sau din cauza unei erori a unui sistem informatic.
Examinând cauza sub aspectul și în limitele motivelor de casare arătate și având în vedere că, sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, Curtea apreciază că, în speță sunt incidente dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Așa fiind, și având în vedere probatoriul administrat, în considerarea dispozițiilor art.249 NCPC, potrivit cărora „Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, Curtea, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Instanța a fost investită la data de 01.09.2014 de reclamanta I. M. I. cu acțiune având ca obiect:
- anularea Deciziei nr._/24.02.2014, emisă de pârât privind recuperarea unor sume plătite cu titlu de stimulent creștere copil (OUG 111/2010 - Opțiunea II).
Prin Sentința civilă nr.251/11.02.2015 Tribunalul C. a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr._/24.02.2014, emisă de către pârât, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, pentru considerentele expuse în hotărâre.
Acestea sunt condițiile în care recurenta pârâtă formulează prezentul recurs, astfel că, reluând asupra motivului de recurs privind „Greșit instanța de fond a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr._/24.02.2014, emisă de către pârât”, Curtea reține:
Prin Decizia nr._/24.02.2014, (fila 18 dos.fond) emisă de recurentă, privind recuperarea unor sume plătite cu titlu de stimulent creștere copil - OUG 111/2010 - Opțiunea II, s-a hotărât constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând stimulent creștere copil - Opțiunea II, pentru reclamanta I. M. I., constatându-se că, suma totală plătită necuvenit cu acest titlu, pentru perioadele 01.03._13; 01.05._13, și 01.09._13, în cuantum de 1.500 lei, urmează să se recupereze, în condițiile legii în vigoare.
În raport cu constatările făcute prin decizia a cărei anulare se solicită, reține Curtea că, legal și temeinic instanța de fond a procedat la examinarea conținutului dispozițiilor cuprinse în art.7 din OUG nr.111/2010, potrivit cărora:
„Persoanele care in perioada in care sunt îndreptățite să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art.2 alin.1, obțin venituri supuse impozitului, prevăzute la art.3, au dreptul la un stimulent de inserție in cuantum lunar de 1 ISR” (500 lei),
precum și al dispozițiilor cuprinse în art.17 din OUG nr. 111/2010, conform cu care:
„Dreptul la stimulentul de inserție încetează cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului si nici nu se află în concediul pentru creșterea copilului”.
Astfel, reține Curtea că, emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită, are la bază, conform chiar susținerilor recurentei, situațiile centralizate transmise de ANPIS, pentru persoanele ce realizau venituri în județul C..
În egală măsură reține Curtea că, decizia contestată a fost comunicată intimatei reclamante prin poștă, cu confirmare de primire, însă plicul a fost returnat în data de 21.03.2014, după avizare la domiciliu, ulterior procedându-se la comunicarea prin afișare la sediul AJPIS C. și pe site-ul instituției, așa după cum rezultă din Procesul-verbal 179/15.04.2014 (filele 67-68 dos.fond).
Totodată, reține Curtea că, prin adresa de înaintare nr._ din 20.05.2014, debitul a fost transmis AJFP C., iar cu adresa nr._ din 07.07.2014, Serviciul Fiscal M., a confirmat primirea debitului respectiv.
Probatoriul administrat în cauză face dovada incontestabilă că, intimata reclamantă I. M. I. a formulat contestație - plângere prealabilă -, înregistrată sub nr._/16.07.2014 (fila 59 dos.fond), solicitând anularea deciziei de debit conform documentelor anexate, contestația fiind respinsă ca tardiv formulată, astfel cum rezultă din adresa nr._ din 11.08.2014, emisă de recurentă.
În aceste condiții, apreciază Curtea că, legal și temeinic instanța de fond a procedat la examinarea dispozițiilor cuprinse în art.7 din Legea nr.554/2004, reținând în raport cu textul de lege sus-citat că, susținerile recurentei făcute prin adresa amintită, întâmpinare și concluzii scrise, sunt nefondate.
Astfel, au fost avute în vedere, prin raportare la textul de lege, următoarele susțineri nelegale:
- contestația formulata de reclamantă a fost înregistrată la AJPIS Constanta în data de 16.07.2014, după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicare și după ce debitul în suma de 1.500 lei, necontestat, în termenul legal, a fost preluat de Serviciul Fiscal Municipal M.;
- decizia de debit a avut la bază situația comunicată electronic prin adresa nr._/09.01.2014, înregistrată la AJPIS Constanta, sub nr.584/10.01.2014, cuprinzând veniturile realizate în perioada ianuarie-noiembrie 2013;
- în baza de date de la CNPP pentru asigurați, reclamanta nu apare în cele trei luni ale anului 2013 – martie, mai, septembrie – cu venituri realizate,
ca urmare, AJPIS Constanta, având în vedere prevederile art.17 din OUG nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunara pentru crestarea copiilor, a procedat la emiterea Deciziei nr._/24.02.2014 privind recuperarea unor sume încasate necuvenit, cu titlu de stimulent creștere copil - opțiunea II, în raport de care, aplicând dispoziția legală citată, a concluzionat în sensul respingerii acțiunii.
Toate susținerile recurentei, făcute și prin motivele de recurs, apar ca fiind nefondate, apreciază Curtea, deoarece, probatoriul administrat în cauză în considerarea dispozițiilor art.249 NCPC, face dovada că:
- la data de 14.07.2014, intimata reclamantă a primit de la ANAF - Serviciul Fiscal M., adresa nr._/07.07.2014, prin care era notificata ca figurează în evidentele fiscale cu obligații la bugetul de stat, reprezentând „Venituri din ajutoare de stat recuperate”, în sumă totală de 1.500 lei, documentul prin care s-a individualizat suma de plată, fiind reprezentat de Decizia nr._/24.02.2014, privind recuperarea unor sume plătite cu titlu de stimulent creștere copil;
- la data de 16.07.2014, intimata reclamantă s-a prezentat la A.J.P.I.S. Constanta, unde i s-a adus la cunoștință că are obligația să restituie suma de 1.500 lei, întrucât în cursul anului 2013, nu a desfășurat activitate pentru o perioada de trei luni, respectiv martie, mai și septembrie.
- la data de 21.02.2013 intimata reclamantă a depus la Primăria M. cererea înregistrată sub nr._ pentru acordare indemnizație de creștere a copilului/stimulentului de inserție/îndemnizației lunare/sprijinului lunar și alocației de stat pentru copii (filele 85-96 dos.fond);
- din cererea formulată de intimata reclamantă, existentă la fila 48 dos.fond, rezultă că, la data de 14.07.2014, aceasta a primit adresa nr._ din 07.07.2014 prin care a fost notificată, înștiințând că, decizia i-a fost comunicată la o adresă la care nu mai locuia din 09.01.2013.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reține Curtea a rezulta fără putință de tăgadă că, la data de 28.11.2012, astfel cum rezultă din Certificatul de divorț nr._/28.11.2012, intimata reclamantă a divorțat de soțul său, fiind nevoită să-și schimbe adresa de domiciliu.
Totodată, același probatoriu administrat în cauză face dovada că, cererii privind acordarea stimulentului de inserție, i-au fost anexate mai multe înscrisuri obligatorii, ca urmare a întoarcerii in câmpul muncii, respectându-se dispozițiile imperative ale OUG nr.124/2011, printre care și cartea de identitate, rezultând că, din eroare decizia i-a fost comunicată la vechea adresă de domiciliu, astfel că, susținerile intimatei reclamante privind luarea la cunoștință despre decizia contestată la data de 16.08.2014, apar ca fiind legale și temeinice.
Că situația de fapt reținută de instanța de fond și însușită de Curte, este cea reală, rezultă din chiar împrejurarea că, la aceeași dată – 16.07.2014 – intimata a formulat contestație, la care a anexat în copie înscrisurile sus-precizate, precum și declarațiile angajatorului privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului și evidența nominală a persoanelor asigurate pentru cele trei luni.
Odată ce, intimata reclamantă a depus la dosar, atât la sediul recurentei, cât și la dosarul cauzei, cererea cu toate datele sale actualizate, în urma schimbării domiciliului, apreciază Curtea că, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, în speță, se conturează culpa unei terțe persoane – funcționar, în cadrul entității recurente – care, din eroare a procedat la comunicarea deciziei emisă de recurentă la vechea adresă de domiciliu a intimatei reclamante.
În atare situație, reține Curtea că, într-adevăr, intimata reclamantă nu poate fi sancționată, sub aspectul formulării tardive a contestației, urmare pierderii termenului de contestare a Deciziei nr._/24.02.2014 privind recuperarea unor sume plătite cu titlu de stimulent pentru creșterea copilului, astfel că, legal și temeinic instanța de fond a dispus repunerea sa în termenul de contestare a actului administrativ, prin raportare la dispozițiile art.186 NCPC, apreciind asupra „motivelor temeinic justificate”.
Așa fiind, concluzionează Curtea că, intimata reclamantă a contestat decizia atacată în termen și, mai mult, la data de 31.01.2013 aceasta se afla în perioada concediului de creștere a copilului până la vârsta de 2 ani, decizând să se întoarcă în câmpul muncii, astfel că, abia la această dată – 31.01.2013 - a fost angajata la Cabinet medical MG C. A., conform contractului individual de munca nr. 3, în funcția de asistent medical.
Mai reține instanța de control că, urmare angajării, intimata a solicitat, conform OUG nr.124/2011, să beneficieze de stimulentul de inserție, în suma de 500 lei lunar, la cerere anexând copie de pe cartea de identitate, din care rezulta că, la momentul solicitării, domiciliul său era ca și la data formulării plângerii prealabile în M., Șoseaua Constantei, nr. 41, ., ., județul Constanta.
Din întreg materialul probator administrat în cauză – înscrisuri – rezultă că, de la momentul angajării, 31.01.2013 și până în prezent, intimata reclamantă I. M. I. a desfășurat neîntrerupt activitate în cadrul Cabinetului medical C. M. A., astfel că, formularea din decizia contestată, în sensul că in perioada indicată, reclamanta „nu a realizat venituri”, nu corespunde adevărului.
Pentru toate considerentele sus-expuse cum nu sunt motive pentru a dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul pârât M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE (MMFPS – PV) - AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ (AJPIS) C. cu sediul în C., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.251/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă I. M. I., cu domiciliul în M., ., ., ., județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 03 Septembrie 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, A. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, S. D. |
Jud.fond: I-L O.-D.
Jud.red.G.P./21.09.2015
Dact.DS – 4 ex/21.09.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 521/2015. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 358/2015.... → |
|---|
