Pretentii. Decizia nr. 642/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 4638/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.642/CA
Ședința publică din data de 20 mai 2015
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal promovat de recurenta reclamantă B. E. A., domiciliată în municipiul C., ..105, ., ., împotriva Sentinței civile nr.2496/24.10.2014pronunțată de Tribunalul C. – Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual.
Învederează că recursul este motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 250 lei, conform chitanței depuse la dosar (fila 13). Mai arată că intimata pârâtă a depus întâmpinare, o copie a acesteia a fost comunicată recurentei care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și, luând act că părțile au solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului declarat în cauză.
CURTEA
_
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de ... și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._, reclamanta B. E. A. a solicitat obligarea pârâtei A. – DGRFP G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. la restituirea sumei de 11.918 lei reprezentând TVA în cotă de 24 % percepută nelegal, precum și la plata dobânzii aferente în valoare de 0,03 % pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 18.03.2014 și până la data plății.
În drept, a invocat art.8 alin.1 din Legea 554/2004, art.117 alin.1 lit.d), art.120 alin.7, art.124, art.205 și art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, art.141 alin.2 lit.f), art.140 alin.21 lit.c) Cod fiscal..
Prin Sentința civilă nr.2436/24.10.2014, Tribunalul C. – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. E. A., care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.488 alin.1 pct.5 și 8 NCPC.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
În motivarea recursului, recurenta reclamantă arată că prin «anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile» nr._/18.02.2014 emis de AJFP C. - Serviciul Colectare executare Silită Persoane Juridice în dosarul de executare nr.379, a fost adusă la cunoștința publică vânzarea la licitație publică a imobilului constând în garsonieră în suprafață utilă de 20,98 mp situată în C., ..99, Cămin nefamiliști G1, ., . cadastral 3620/1/22.
Prețul de pornire specificat în acest anunț era de 37.945 lei (exclusiv TVA), iar potrivit explicațiilor prezentate în anunț „cota de taxă pe valoarea adăugată pentru vânzarea bunurilor imobile este de 24% impozabilă în conformitate cu prevederile art.128 alin.3 lit.b din Legea nr.571/2003 cu modificările ulterioare, și pct.6 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, cu modificările ulterioare”.
Din cele două prevederi legale menționate în cadrul anunțului de vânzare a bunului rezultă că transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor scoase la vânzare în urma executării silite se consideră livrare de bunuri.
Pornind de la aceste premise aduse la cunoștința publică și având în vedere dispozițiile art.141 alin.2 lit.f) din Codul fiscal, potrivit cărora "Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă;... livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum si a oricăror altor terenuri", persoanele interesate de achiziționarea acestui imobil puteau concluziona că această operațiune, constituind o livrare de construcții și a terenului aferent acesteia, reprezintă o operațiune scutită de TVA.
De altfel, arată recurenta, valoarea taxei de participare reprezentând 10% din prețul de pornire a licitației a fost calculată prin raportare la valoarea fără TVA ce constituia prețul de pornire a licitației.
Învederează recurenta că la deschiderea ședinței de licitație președintele comisiei de licitație a prezentat informațiile cuprinse în anunțul de vânzare, fără a se face vreo referire la aspectul că la prețul de pornire fixat urmează a fi percepută și taxa pe valoare adăugată. Însă, după finalizarea licitării și declararea recurentei ca adjudecatară, aceasta a fost informată că suma totală de plată este de 61.578 lei, constituită din prețul de adjudecare de 49.660 lei, la care s-a calculat TVA în valoare de 11.918 lei.
D. urmare, precizează recurenta, a solicitat să se consemneze în procesul-verbal de licitație că potrivit prevederilor legale această operațiune este scutită de TVA, astfel încât nu-i incumbă obligația de achitare a acestei taxe și, în aceeași zi, 12.03.2014, a depus la registratura A.LF.P. C. cerere prin care solicita să se constate că vânzarea imobilului reprezenta o operațiune scutită de TVA, în temeiul art.141 alin.2 lit. f) din Legea nr.571/2003 și să se emită adresă către Trezoreria C. prin care să se dispună încasarea sumei de 45.865 lei reprezentând diferență preț adjudecare, fără perceperea TVA, cu consecința emiterii procesului-verbal de adjudecare după achitarea sumei de 45.865 lei.
Întrucât A.J.F.P. C. nu a dat curs acestei solicitări, refuzând să emită procesul-verbal de adjudecare în termenul prevăzut de lege, învederează recurenta că în data de 18.03.2014 a achitat și suma de 11.918 lei reprezentând TVA aferentă vânzării, cu OP nr._/_/18.03.2014.
Arată recurenta că după emiterea procesului-verbal de adjudecare a solicitat organului fiscal să constate că perceperea TVA în cotă de 24% a fost lipsită de temei legal și să dispună restituirea sumei de 11.918 lei și achitarea dobânzii aferente în valoare de 0,03% pe zi de întârziere.
Prin adresa nr._/26.05.2014 i-a fost respinsă solicitarea, justificarea prezentată de pârâtă pentru perceperea TVA fiind aceea că debitorul executat silit figurează înregistrat ca persoană impozabilă în scopuri de TVA, iar valorificarea bunului imobil s-a realizat ținând cont de prevederile art.128 alin.3 lit.b) Cod fiscal cu modificările și completările ulterioare și pct.6 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004.
În consecință, arată recurenta reclamantă a promovat prezenta acțiune care a fost soluționată prin sentința civilă împotriva căreia a formulat recursul.
Critică hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură și cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
În ceea ce privește încălcarea regulilor de procedură, învederează că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată fără să îi fi fost în prealabil (între cele două termene de judecată acordate) comunicată reclamantei recurente documentația aferentă actului contestat, depusă de pârâtă, aceasta fiind astfel lipsită de dreptul de a formula apărări corespunzătoare probelor înaintate de pârâtă.
Prin această modalitate de soluționare a cauzei, susține recurenta, au fost încălcate dispozițiile art.154 din Codul de procedură civilă, în temeiul cărora comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se face, din oficiu, de către instanță, dar și prevederile art.13 alin.3 și art.14 alin.5 din același cod, ce consacră dreptul la apărare prin asigurarea posibilității de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului și de a avea cunoștință de cuprinsul dosarului, de a propune probe și a formula apărări, precum și contradictorialitatea procesului, instanța fiind obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
Învederează recurenta că a intrat în posesia unui exemplar al înscrisurilor depuse de pârâtă ulterior pronunțării hotărârii, prin persoana pe care a împuternicit-o să aibă acces și să studieze dosarul, și a constat că printre documente se regăsește o «notificare privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art.141 alin.2 lit.f) din Codul fiscal», prin care administratorul debitoarei . ar fi solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice C. taxarea operațiunii de vânzare a imobilului și terenului aferent pe care l-a adjudecat.
Consideră că acest document a fost întocmit pro causa, neexistând în dosarul de executare la momentul organizării ședinței de licitație, aspect ce rezultă și din împrejurarea că nici în procesul-verbal de licitație, nici în adresa nr._/26.05.2014 AJ.F.P. C. nu se face referire la existența unei astfel de notificări.
De altfel, și în ipoteza în care numărul de înregistrare al acestei notificări,_/12.03.2014, ar fi fost corect atribuit, acesta este mai mare decât numărul de înregistrare al procesului-verbal de licitație,_/12.03.2014, rezultând că documentul a fost depus ulterior ședinței de licitație; având în vedere că nici «anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile» prin care erau aduse la cunoștința publică condițiile de participare și desfășurare a licitației nu cuprindea mențiuni privind depunerea unei notificări de către debitor pentru a fi suspus taxării pentru această operațiune scutită de lege, manifestarea de voință prin care persoanele interesate au solicitat participarea la licitație, concretizată în cererea de înscriere la licitație, s-a făcut în sensul acceptării condițiilor prezentate în anunțul de vânzare și a celor prevăzute de normele legale, astfel încât acordul de voință între cele două părți - participanți și instituția organizatoare a licitației - nu se poate circumscrie decât acestor limite.
Orice împrejurare apărută ulterior nu poate impune în sarcina participantului-adjudecatar alte obligații decât cele de care putea avea cunoștință și pe care și le-a asumat la momentul depunerii cererii de înscriere la licitație.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale, susține că instanța de fond a pornit de la premisa eronată conform căreia „dreptul de opțiune asupra scutirii de la aplicarea TVA aferente imobilului nu putea aparține organului de executare, ci numai debitorului și pentru care nu există date și indicii că acesta anterior ar fi solicitat conform art.153 alin.10 și urm. anularea înregistrării ca plătitor de TVA.
Este real că organul de executare nu avea un drept de opțiune asupra scutirii de la aplicarea taxei pe valoare adăugată aferente imobilului, dar aceasta pentru că dreptul de scutire de la plata taxei pe valoare adăugată izvora direct din lege, respectiv din prevederile art.141 alin.2 lit.f) din Legea nr. 571/2003, organul fiscal fiind obligat să respecte aceste dispoziții legale.
Dreptul de opțiune al debitorului este necesar a fi manifestat doar în situația în care acesta solicită taxarea operațiunii scutite, iar nu netaxarea acesteia, fiind stabilit de pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, astfel: „în sensul art.141 alin.(3) din Codul fiscal, orice persoană impozabila stabilită în România poate opta pentru taxarea operațiunilor scutite prevăzute la art.141 alin.(2) lit. f) din Codul fiscal în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia”.
În speță, această opțiune a și fost exercitată de debitor, însă aceasta nu poate crea obligația de plată a TVA în sarcina adjudecatarului întrucât a intervenit după data manifestării de voință prin care acesta a acceptat condițiile de participare la licitație prin înscrierea la licitație, nefiind asumată de acesta.
În considerarea aspectelor prezentate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și,în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În ipoteza rejudecării cauzei, solicită administrarea probelor cu înscrisuri, obligarea pârâtei la prezentarea registrului în care au fost înscrise data și numărul de înregistrare al notificării_/12.03.2014, a probei cu martorii A. D. (administrator al debitorului .) și funcționarii din cadrul A.N.A.F. - D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C. însărcinați cu înregistrarea acestei notificări și care s-au ocupat personal de acest dosar cunoscând conținutul acestuia.
În drept, a invocat dispozițiile art.8 alin.1, art.20 din Legea nr. 554/2004, art.117 alin.1 lit. d, art.120 alin.7, art.124, art.205, art.218 alin.2 din OUG. 92/2003, art.141 alin.2 lit.f), art.140 alin.21 lit.c din Legea nr.571/2003, art.293, art.304, art.305, art.483, art.488 alin.1 pct. 5 și 8 din Codul de procedură civilă.
La primirea cererii de recurs, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, procedând la verificarea cererii, conform dispozițiilor art.490 alin (2) din (N) Cod de procedură civilă, a dispus comunicarea unei copii a acestei cereri către intimata pârâtă, care a depus întâmpinare.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivelor de casare invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material”, se reține că problema pusă în discuție vizează aplicabilitatea normelor ce instituie obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește dobândirea de către reclamantă a unui imobil prin vânzare la licitație, operațiune considerată livrare de bunuri.
Într-adevăr, disp. art.141 alin.2 lit.f Cod fiscal includ în situațiile de excepție în care operațiunile sunt scutite de taxă livrarea de construcții /părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror alte terenuri, o astfel de scutire nefiind aplicabilă livrărilor de construcții noi, de părți de construcții noi sau de terenuri construibile exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării.
Cu toate acestea, alin.3 al aceluiași articol prevede posibilitatea ca orice persoană impozabilă să poată opta pentru taxarea operațiunilor prevazute la alin.2 lit.f, în condițiile stabilite de norme, respectiv în condițiile pct.39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, potrivit cu care „În sensul art.141 alin.3 Cod fiscal, orice persoană impozabilă stabilită în România poate opta pentru taxarea operațiunilor scutite prevăzute la art.141 alin.2 lit. f Cod fiscal, în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia.”
Ori, având în vedere că debitoarea executată silit, în calitate de persoană impozabilă (plătitoare de TVA), și-a exprimat opțiunea de taxare a operațiunii de vanzare a imobilului în cauză, recurenta reclamantă nu poate beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
Curtea apreciază că prezentarea în anunțul de vânzare nr._/18.02.2014 emis de AJFP C. - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice în dosarul de executare nr.379 a prețului de pornire fără TVA (exclusiv TVA) este corectă, nefiind de natură a induce confuzie cu privire la aplicarea TVA, în condițiile în care se specifică, totodată, cota de taxă pe valoarea adăugată pentru vânzarea bunurilor imobile, respectiv 24% prevăzută de art.128 alin.3 lit.b din Legea nr.571/2003 cu modificările ulterioare și pct.6 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, cu o minimă diligență recurenta reclamantă putea să cunoască împrejurarea că debitoarea executată silit era persoană impozabilă (societate comercială plătitoare de TVA), având astfel opțiunea de a renunța la beneficiul scutirii de TVA și de a proceda la taxarea operațiunii de vânzare a imobilului, posibilitatea taxării operațiunii de vânzare fiind menționată expres în anunțul de vânzare.
Împrejurarea că notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii a fost depusă ulterior adjudecării imobilului, nefiind cunoscută de participanții la licitație anterior ținerii licitației, nu poate justifica încălcarea dispozițiilor legale imperative, relative la aplicarea TVA.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art.488 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, respectiv „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”, recurenta invocă faptul că nu a avut cunoștință de înscrisul „Notificare privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute de art.141 alin.2 lit.f din Codul fiscal”, nefiindu-i comunicată documentația aferentă actului contestat depusă de pârâtă între cele două termene de judecată, situație în care a fost lipsită de dreptul de a formula apărări corespunzătoare probelor înaintate de pârâtă.
Se reține că în cauză au fost respectate drepturile procesuale ale părților, acestea având posibilitatea de a participa la judecată și de a lua cunoștință de probele administrate în cauză, precum și dreptul de a propune probele și de a formula apărările pe care le-au considerat necesare. Având în vedere că reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă, judecătorul fondului a făcut aplicarea disp. art.223 Cod procedură civilă, pronunțându-se în temeiul dovezilor administrate și examinând apărările părților lipsă.
Faptul că recurenta reclamantă nu a avut cunoștință de existența înscrisului menționat nu reprezintă o încălcare a normelor de procedură de natură a atrage sancțiunea nulității, atâta timp cât apărările formulate în recurs în raport de acest înscris au fost găsite de instanță neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.496 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de recurenta reclamantă B. E. A., domiciliată în municipiul C., ..105, ., ., împotriva Sentinței civile nr.2496/24.10.2014pronunțată de Tribunalul C. – Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr.18, județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 20 mai 2015.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, I. P. |
jud. fond: L.V.M.
red.dec.jud. E.C.G.
4 ex./19.06.2015
emis 2 .>
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 6/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 656/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
