Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 684/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 2077/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr. 684/CA
Ședința publică din 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Judecător - N. C.
Grefier - C. G.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă B. D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, împotriva Sentinței civile nr.147/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..120, jud.Tulcea, având ca obiect – litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată conform dispozițiilor art.394 NCPC și rămâne în pronunțare, asupra recursului și a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.3 din OUG nr.103/2013, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 NCPC.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ și a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.3 din OUG nr.103/2013;
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 07.11.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta B. D. a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Dispoziției nr. 1072/ 01.09.2014 emisă de pârâtă;
- obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții privind încadrarea, începând cu data de 01.09.2014, în funcție publică de execuție de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa de ierarhizare 59, cu un salariu de bază de 2030 lei și un spor de condiții vătămătoare calculat la salariul de bază în sumă de 244 lei, raportat la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare din instituție;
- obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferența de salariu dintre salariul de bază care i s-ar fi cuvenit, respectiv 2030 lei și salariul de bază cu care am fost încadrată, respectiv 1559 lei, începând cu data promovării 01.09.2014, precum și plata diferenței de spor pentru condiții vătămătoare.
Prin Sentința civilă nr.147/29.01.2015 Tribunalul Tulcea a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a art. 5 alin. 3 din O.U.G. nr. 103/2013, respingând ca nefondată cererea având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) anulare decizie formulată de reclamanta B. D. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. D., criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Recurenta reclamantă solicită controlul judecătoresc al dispozițiilor art. 5 alin. (3) din OUG nr. 103/2013 aprobata prin Legea nr.28/2014 respectiv: „În cazul funcționarilor publici nou încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 Republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative „Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Prin art.41 din Legea nr.234/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 alin. (2) din Legea nr.188/1999 care reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care până la data abrogării erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional.
De asemenea, prin art.41 din Legea nr. 284/2010 se modifică și alte articole din Legea nr.188/1999 care fac referire la treptele de salarizare.
La articolul 77 alineatul (3), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins; ,,d) retrogradarea în funcția publică pe o perioada de până la un an. " Analizând articolele mai sus menționate se constată faptul că, sintagma „trepte de salarizare" a fost eliminată. Spre deosebire de aceste articole și contrar prevederilor art.41 din Legea nr. 284/2010 Ia art. 5 alin. (3) din OUG nr. 103/2013 este reiterată sintagma „corespunzător treptei 3 de salarizare" dându-se eficiență juridică unui text de lege abrogat expres printr-un act normativ, situație pe care o consider că este nelegală.
Art. 13 alin.2) din Legea nr. 284/2010 prevede următoarele: În cadrul fiecărei funcții, salariile de bază se diferențiază pe grade în cazul studiilor superioare și studiilor superioare de scurtă durată și pe trepte - profesionale în cazul studiilor medii, respectiv pe grade profesionale în cazul funcționarilor publici, astfel încât să se asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și cu experiența acesteia în muncă (...) ".Potrivit acestor prevederi sistemul de salarizare introdus prin Legea nr. 284/2010 instituie caracterul unui tur al salarizării pe grade profesionale nefăcând diferențierea pe trepte de salarizare. Prin interpretarea acestor prevederi se ajunge la concluzia că toate persoanele încadrate în același grad profesional dintr-o instituție/autoritate publică au dreptul de a fi remunerate în mod egal, fără nicio diferențiere bazată doar pe anul în care a avut șansa de a fi promovate. Legea organică în materia raporturilor de muncă nr.53/2003 republicată prin art.5 consacră același principiu constituțional al egalității de tratament față de toii salariații și angajatorii, între care dreptul la plată egală.
Astfel, odată cu . Legii nr. 284/2010 ceea ce urmează a se avea în vedere la stabilirea unui nou salariu pentru un funcționar public sunt doar: funcția, respectiv clasa de salarizare, art. 14 din Legea nr. 188/1999 cadru profesional care urmărește experiența profesională a acestuia în muncă, (art.15 din Legea nr. 188/1999), iar în cadrul fiecărui grad profesional vechimea în muncă ce conține 5 gradații art.11 alin. (3) din Legea nr. 284/2010.
Legea nr.284/2010 și OUG nr.103/2013 conține prevederi contrare, deoarece treptele de salarizare sunt abrogate prin art.41 din Legea nr. 284/2010, iar la art.5 alin.(3) din actul normativ tranzitoriu OUG nr.103/2013 este invocată treapta 3 de salarizare. Astfel, prin textul de lege criticat se naște un conflict, deoarece potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 „Dispozițiile tranzitorii trebuie sa asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementari, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să se evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive”.
Potrivit art.5 alin (1) din același act normativ pentru personalul promovat în funcții sau în grade salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare din instituție.
Prin cele două alineate legea a stabilit un tratament diferențiat privind stabilirea salariului pentru promovarea unui consilier juridic - contractual - și a unui consilier juridic - funcționar public. Practic, un consilier juridic –contractual - promovat în grad superior beneficiază de un salariu de 2030 lei, existent în plată la nivelul instituției pentru consilier juridic superior, iar un consilier juridic - funcționar public - promovat în grad superior beneficiază de un salariu de 1559 lei corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, fără posibilitatea promovării la treapta l de salarizare. Acest fapt reprezintă o discriminare în raporturile de muncă, deși dispozițiile constituționale ale art.16 statuează că „cetățenii sunt egali în fața legii fără privilegii și fără discriminări".
Astfel, legea a creat o situație de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați, în situația în care consilierii juridici contractuali nu au o specializare în plus, deosebită de ceilalți consilieri juridici, iar activitatea lor presupune aceeași responsabilitate. Practic legiuitorul a instituit un regim juridic diferit de salarizare, prin intermediul unor norme tranzitorii, deci este vorba despre salariați din aceeași categorie profesională care au aceleași studii și care desfășoară aceeași activitate, atribuțiile din fișa postului fiind identice.
Mai arată recurenta că este consilier juridic - funcționar public în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea din anul 2005, începând cu data de 01.09.2014, în urma examenului de promovare în grad profesional superior celui deținut, desfășurat în luna august 2014, a fost promovată pe funcția publică de execuție de consilier juridic, grad profesional superior, gradația 5, clasa 59.
În baza Dispoziției nr.1072/01.09.2014 emisă de directorul general al D.G.A.S.P.C Tulcea a fost încadrată în funcția de consilier juridic, grad profesional superior, gradația 5, clasa 59, prin care a fost stabilit un salariu de bază însuma de 1559 lei și un spor de condiții vătămătoare calculat la salariul de bază în suma de 187 lei. Această încadrare s-a stabilit potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din OUG nr.103/2013 raportat la treapta 3 de salarizare utilizată în anul 2010.
Potrivit art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru o muncă egală, pe plan național acest principiu este consacrat prin O.G. nr.137/2000 care prevăd la art. 1 alin. (2) că „principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: ...dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Legea organica în materia raporturilor de muncă nr.53/2003 Republicată prin art.5, consacră același principiu constituțional al egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, între care dreptul la plată egală.
Ordonanța nr.137/2000 Republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare având la bază drepturile recunoscute cetățenilor prin Constituția României garantează excluderea privilegiilor și discriminării în cazul muncii egale, salariații având dreptul la un salariu egal, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. De asemenea, orice diferență de tratament săvârșită de stat între salariați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 14 din CEDO.
Față de cele menționate solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.(3) din OUG nr.103/2013 aprobată prin Legea nr.28/2014, cu consecința admiterii recursului și a anulării Dispoziției nr.1072/01.09.2014, emisă de către Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea; obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții privind încadrarea începând cu data de 01.09.2014 în funcția publică de execuție consilier juridic clasa 1, grad profesional superior, gradația 5, clasa 59, cu un salariu de baza de 2030 lei și un spor de condiții vătămătoare calculat la salariul de bază în suma de 244 lei, nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare din D.G.A.S.P.C; plata diferențelor de salariu dintre salariul de bază care mi s-ar fi cuvenit, respectiv 2030 lei și salariul de bază cu care am fost încadrată în cuantum de 1559 lei, începând cu data promovării 01.09.2014, precum și plata diferenței de spor pentru condiții vătămătoare, actualizate cu indicele de inflație.
Intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA, a depus întâmpinare prin care a arătat că încadrarea recurentei reclamante s-a stabilit în conformitate cu prevederile art.5 alin.3 din OUG nr.103/2013.
În situația în care se va aprecia că excepția invocată îndeplinește condițiile prevăzute de art.29 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții constituționale, republicată, solicită sesizarea Curții Constituționale și suspendarea soluționării cauzei pe fond.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul sesizării instanței, precum și la data pronunțării hotărârii, Curtea constată că fiind întemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.3 din OUG nr.103/2013, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța, analizând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate invocată de reclamantă reține următoarele:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992:
(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Față de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, enunțate mai sus Curtea reține că excepția de neconstituționalitate invocată în cursul judecății unei cereri cu care a fost învestită o instanță judecătorească trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative, de întrunirea cărora depinde admisibilitate excepției și implicit sesizarea Curții Constituționale.
- să privească dispozițiile care au legătură cu cauza dedusă judecății,
- să privească dispoziții legale lege aflate în vigoare,
- să privească dispoziții legale asupra cărora Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.
În cauză cele trei condiții enunțate sunt întrunite întrucât art.5 alin.3 din OUG nr.103/2013 a constituit temeiul juridic în baza căruia a fost emisă dispoziția contestată de reclamantă, ordonanța se află în vigoare și asupra constituționalității acesteia Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii excepției.
În ceea ce privește fondul recursului, Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Astfel, așa cum a reținut și tribunalul, reclamanta a solicitat anularea Dispoziției nr.1072/01.09.2014 emisă de pârâtă invocând ca singur argument, nelegalitatea dispozițiilor art.5 alin.3 din OUG nr.103/1013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014.
Ori, potrivit dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.554/2004, doar actele administrative pot face obiectul excepției de nelegalitate.
Instanțele de contencios administrativ sunt competente, potrivit art.126 alin.6 din Constituția României, să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivul invocat de recurentă este nefondat, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.496 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.3 din OUG nr.103/2013.
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă B. D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, împotriva Sentinței civile nr.147/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..120, jud.Tulcea ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 Mai 2015.
Președinte, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. | Judecător, N. C. |
Grefier, C. G. |
Jud.fond. S.G.
Jud.red.-I.M.Ș./ 10.07.2015
Emis 2 .>
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
.
DOSAR NR._
Către,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul supliment, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.3 din OUG nr.103/2013,invocate de recurenta reclamantă D. D.
Dosarul conține.file, reprezentând: decizia civilă nr.684/ 27.05.2015, excepția de neconstituționalitate invocată de D. D. prin recursul formulat și punctul de vedere exprimat de pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA prin întâmpinare.
Președinte de complet
I. M. ȘerbanGrefier
C. G.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 30/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 60/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
