Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 3006/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 113/CA
Ședința publică din 02 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Judecător R. P.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NATIONALE – cu sediul în București, sector 1, ..28-30, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. (A.) ELVISAN – cu domiciliul în com.Cobadin, ., jud.Constanta si cu domiciliul procesual ales în Constanta, ..1, jud.Constanta și intimata-pârâtă U. S. HARET – cu sediul in Bucuresti, ..13, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2014/09.09.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, timbrat cu 200 lei taxă judiciară de timbru; recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In baza art.394 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 2014/09.09.2014, Tribunalul C. a admis acțiunea promovata de reclamanta G. (A.) Elvisan, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret; a admis cererea de chemare in garanție formulata de către parata U. S. Haret a M. Educației Naționale; a obligat pârâta U. S. Haret către reclamanta la eliberarea diplomei de licență, a suplimentelor de diplomă si a foii matricole; a obligat chematul în garanție M. Educației Naționale, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență, a suplimentelor la diploma si a foii matricole de pentru reclamant și a obligat chematul in garanție la plata către parata a sumei de 670 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxa timbru, onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art.488 pct.4 și pct.8 NCPC.
I. O primă critică adusă sentinței instanței de fond este aceea că instanța a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art.488 pct.8 NCPC.
Conform art.72 NCPC, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, astfel că este necesar pentru chemarea în garanție să existe un raport juridic.
Între Ministerului Educației Naționale și U. S. Haret nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea cererii.
Instanța de fond trebuia să analizeze care este procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare și să constate că fiecare dintre părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.
În conformitate cu prevederile art.2 din Legea nr.288/2004, „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”, astfel că obligarea MEN de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal.
Se învederează că M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. „S. Haret”, iar dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa ministerului.
Potrivit recurentei, U. „S. Haret” invocă drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, dar nu ține seama că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care universitatea ar fi trebuit să le respecte.
II. O a doua critică adusă soluției instanței de fond se referă la depășirea atribuțiilor sale, deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal, dând o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești, fiind incidente prevederile art.488 pct.4 NCPC.
Arată recurentul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual, iar în speță statul nu a recunoscut forma de învățământ aleasă de reclamantă.
Potrivit recurentului, nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă, potrivit prevederilor legale, formele de învățământ la distanță și fără frecvență fiind necesar să parcurgă procedura de evaluare academică.
În concluzie, încălcând principiul separației puterilor în stat, instanța a dispus peste atribuțiile trasate de legiuitor.
Prin obligarea MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență, instanța a ignorat cadrul legal în vigoare, respectiv Legea nr.288/2004, Legea nr.84/1995 și OMECT nr.2284/2007.
III. Cea de-a treia critică vizează obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată.
Susține recurentul că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât și-a îndeplinit obligația de a aviza achiziționarea unui număr de diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009 și numai pârâta se face vinovată de situația actuală a reclamantei.
Raportat la culpa exclusivă a pârâtului USH, se justifică obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta G. (A.) Elvisan a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții U. „S. Haret” și M. Educației Naționale, să se dispună obligarea pârâților la eliberarea diplomei de licența și a suplimentului de diplomă.
Pârâta U. „S. Haret” a formulat cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să fie obligată să aprobe tipizarea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M.E.N. având ca obiect obligația acestuia la a aproba tipărirea formularelor tipizate, diploma de licență și suplimentul de diplomă, Curtea constată că în mod corect a fost admisă de către instanța de fond în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației Naționale, în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.6 alin.1 din același act normativ, „Diploma acordată după finalizarea studiilor universitare de licență atestă că titularul acesteia a dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice profesiei.”, fiind eliberată, în condițiile art.15 din Ordinul MECTS nr.295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior, de către instituția organizatoare.
În executarea dispozițiilor Legii învățământului nr.84/1995, prin Ordinul MECT nr.2284/2007 a fost aprobat Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, care prevede la art.11 alin.1 că „Activitatea de completare a formularelor actelor de studii - referitoare la studii parțiale sau complete - se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea, prin ordin al ministrului, a titlului științific de doctor - în cazul diplomelor de doctor.”
De asemenea, art.8 stabilește că formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, iar conform art.7, „Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
Față de procedura astfel reglementată, se constată că refuzul pârâtei de a elibera reclamantului diploma de licență este strâns legat de refuzul chematului în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare, refuz pe care instanța de fond l-a apreciat în mod corect ca fiind unul nejustificat.
Astfel, reclamanta a urmat cursurile Facultății de Management Fiananciar-Contabil, promotia 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința de studiu, prin care i-a atestat reclamantei titlul de licențiat.
U. S. Haret este o instituție de învățământ superior înființată prin Legea 443/2002, fiind prevăzut la art.3 că „După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”
Curtea reține că, în conformitate cu art.29 alin.3 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă.”
De asemenea, art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevedea că „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
În considerarea acestor dispoziții, universitatea pârâtă a organizat forme de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, fără ca recurentul, considerând că nu sunt respectate standardele de calitate, să ia măsurile prevăzute de art.34 din OUG nr.75/2005 pentru încetarea definitivă a școlarizării în cadrul programului respectiv de studii.
De altfel, instanța nu a fost învestită cu analiza existenței sau valabilității autorizării/acreditării programului de studiu urmat de reclamant, astfel că apărările recurentului în acest sens nu pot fi avute în vedere.
Mai mult, în mod constant Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa de litigii de asemenea natură, a statuat că M. Naționale are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate ce constă în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
În opinia recurentei, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, precum și Ministerului Educației Naționale, acordând o diplomă fără ca aceasta să aibă la bază studii universitare la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Se constată că în cauză nu se neagă în niciun fel atribuțiile și competența recurentului în ceea ce privește organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ, ci se solicită obligarea pârâtei, respectiv a chematului în garanție la îndeplinirea unor obligații legale, de natură administrativă, în scopul recunoașterii dreptului legitim al reclamantului.
Ori, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, cenzurarea refuzului nejustificat de eliberare a unui înscris sau de efectuare a unei operațiuni administrative este dată în competența instanței de contencios administrativ, astfel că pronunțarea instanței în sensul menționat nu poate fi apreciată ca o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Curtea consideră că aprecierea asupra condițiilor legale pe care pârâta trebuie să le îndeplinească pentru ca dreptul invocat de reclamant să fie unul legitim ține de legalitatea și temeinicia pe fond a soluției pronunțate, iar nu de încălcarea normelor de competență generală stabilite în favoarea instanțelor de judecată.
Acest drept recunoscut reclamantei-intimate nu poate fi afectat de eventualele divergențe apărute în decursul anilor între părți pe tema valabilității desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizat și cursuri de zi acreditate/autorizate.
Pentru aceste considerente, nu se poate considera că ne aflăm în situația depășirii atribuțiilor judecătorești.
Față de cele expuse, rezultă că toate criticile aduse soluției instanței de fond sunt neîntemeiate, soluția recurată fiind legală și temeinică.
Referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 670 lei, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.
Astfel, conform art.453 alin.1 și art.451 Cod procedură civilă, obligația părții care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecată, incluzând taxele de timbru și onorariile avocaților, are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia, culpă care există în cauză în condițiile în care cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă a fost admisă.
Pe cale de consecință, în baza art.496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimata-pârâtă U. S. Haret urmează a fi respinse, având în vedere că apărările efectuate de această parte în cadrul recursului sunt generale, apărări standard realizate în toate litigiile de acest gen, fără aprecieri juridice concrete raportat la prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NATIONALE – cu sediul în București, sector 1, ..28-30, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. (A.) ELVISAN – cu domiciliul în com.Cobadin, ., jud.Constanta si cu domiciliul procesual ales în Constanta, ..1, jud.Constanta și intimata-pârâtă U. S. HARET – cu sediul in Bucuresti, ..13, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2014/09.09.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Respinge cererea intimatei U. S. Haret de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 februarie 2015.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | Judecător, R. P. |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:D.R.C.
Red.-jud.N.S.
Tehnored.-gref.D.C.M.
2ex./26.02.2015
| ← Competenţa de soluţionare a conflictului negativ de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 12/2015.... → |
|---|
