Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 6277/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 84/CA
Ședința publică din 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. G.
Judecător N. C.
Judecător I. M. Ș.
Grefier C. G.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți P. C. D. N., domiciliat în Basarabi, ..3, ., ., B. C. C. I., domiciliat în com. M. K., ., jud. Constanta și R. N. V. domiciliat în com. Poarta A., ., jud. Constanta, toți cu domiciliul procesual ales în Constanta. ., ., la SCP Avocați „Calafus și Asociații”, împotriva Sentinței civile nr.2391/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în Constanta, ., nr.110, jud. Constanta, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată conform dispozițiilor art.394 NCPC și rămâne în pronunțare, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 NCPC.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26.08.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanții P. C. D. N., R. V. și B. C. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului C. să se dispună suspendarea executării Ordinelor Inspectorului Șef nr.136/14/I-CT/28.01.2014, nr.145/14/I-CT/28.01.2014 și nr.37/14/I-CT/28.01.2014 și reintegrarea reclamanților în funcțiile și posturile deținute anterior, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ * aflat pe rolul Tribunalului C..
Prin Sentința civilă nr.2391/21.10.2014 Tribunalul C. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. C. D. N., R. V. și B. C. I., criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală, cu indicarea temeiului de casare prevăzut de dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Astfel, recurenții și-au argumentat îndeplinirea condiției cazului bine justificat prin aceea că, deși prin actele administrative a căror suspendare au solicitat-o s-au reținut ca temei juridic dispozițiile art.85 alin.l lit. e din Legea nr.80/1995, în realitate la baza emiterii acestor acte administrative stă sentința penală, situație ce nu a fost reținută de legiuitor în cuprinsul întregului act normativ, în acesta nefăcându-se referire la o situație similară, cu excepția cazurilor de condamnare a cadrelor militare.
Mai arată recurenții că dispozițiile legale reținute în cuprinsul ordinului se referă la trecerea în rezervă ca urmare a reorganizării unor unități, ori anterior emiterii ordinului nu s-a dispus reorganizarea unității în cadrul căreia au activat astfel încât să se dispună emiterea ordinului de trecere în rezervă ca urmare a unei reorganizări.
Nici celelalte aspecte stabilite prin lit. e) a art.85 din Legea nr.80/1995 nu sunt îndeplinite, trecerea lor și a restului colegilor nominalizați în sentința penală nefiind consecința unor nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
În plus, arată recurenții că au funcționat în cadrul pârâtei, ce aparține în mod evident de Ministerul Administrației și Internelor și nicidecum de Ministerul Apărării Naționale, sens în care nici invocarea unor așa-zise nevoi ale MAPN nu pot fi reținute ca temei al emiterii ordinului ce le aparține.
În atare situație, în temeiul dispozițiilor legale care reglementează statutul cadrelor militare, trecerea în rezervă a cadrelor militare se realizează numai în baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din Legea nr. 80/1995, situație în care anularea unor acte care au stat la baza încadrării lor, în raport de dispozițiile art.170 raportat la art.348 cod penal, nu pot fi reținute ca temei al emiterii unor ordine de trecere în rezervă.
În cuprinsul sentinței penale, recurenții sunt nominalizați ca titulari ai foii de concurs considerate falsificate, însă Legea nr.80/1995 este lege specială care stabilește în mod imperativ modalitățile și cazurile de trecere în rezervă. Ori, anularea foilor de concurs și a documentelor întocmite cu ocazia încadrării la ISU Dobrogea a unui număr de 205 persoane nu reprezintă reorganizarea unităților în care erau încadrați și nici nu presupune reducerea numărului de funcții din statele de organizare.
Apreciază recurenții că sentința penală poate constitui cel mult temei al demarării unei proceduri de reorganizare la nivelul ISU Dobrogea, procedură care presupune adoptarea unor noi state de organizare ca urmare a reducerii numărului de posturi cu numărul posturilor considerate ocupate prin săvârșirea de infracțiuni.
Emiterea directă a unor ordine de trecere în rezervă, ca urmare a anulării documentelor de încadrare a unui număr de 205 persoane, anulare dispusa prin sentința penală, în lipsa unei proceduri de reorganizare, este o procedura nelegală, iar ordinele emise în acest sens sunt nule.
Astfel, la nivelul ISU Dobrogea sau al Ministerului Administrației și Internelor ar trebui să existe documentele care au stat la baza emiterii ordinelor de trecere în rezervă, emise pentru un număr de 205 persoane, iar aceste documente nu pot fi reprezentate doar de sentința penală nr.808/18.05.2012 rămasă irevocabilă prin decizia nr.12/2014, ci în mod funcțional, acestea trebuie să fie reprezentate de Regulamentele de „Reorganizare a unităților din cadrul IGSU”.
Măsura suspendării executării unui act administrării se poate dispune conform dispozițiilor legale menționate, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz justificat în sensul existenței unui caz bine justificat,prevenirea unei pagube iminente, existența unei sesizări, în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004.
Se mai arată că instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, reținând că paguba iminentă trebuie să vizeze un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau perturbarea previzibilă gravă a vieții.
Prima condiție este îndeplinită deoarece au făcut dovada că s-au adresat în prealabil autorității emitente solicitând anularea ordinului.
Și a doua condiție este îndeplinită întrucât, potrivit art.2 alin.l lit.t din Legea 554/2004, cazul bine justificat presupune existența unei împrejurări de fapt sau de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, instanța neputând examina toate motivele de nelegalitate a actului administrativ, ci doar pe cele care sunt vădite, creând o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
Solicită a se aprecia cu privire la existența unei îndoieli serioase asupra legalității Ordinelor inspectorului sef amintite în petitul acțiunii, ce pot produce efecte erga omnes, precum și asupra condiției pagubei iminente, definită de art.2 alin.l lit s din Legea nr.554/2004 drept prejudiciu material viitor, care este îndeplinită.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce reclamanților un prejudiciu greu și imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, condiție care este îndeplinită în cauză.
Astfel, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși producătoare de pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamanți.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate.
Așadar, prin destituirea lor din funcție, recurenții reclamanți sunt lipsiți de singurul lor venit, care constituie principala sursă financiară pentru întreținerea familiilor lor, aceasta în condițiile în care, de cele mai multe ori, sunt singurii susținători ai acesteia.
În acest sens, legiuitorul a stabilit în mod clar și fără echivoc faptul că trecerea în rezervă se dispune în cazul cadrelor militare în activitate condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa închisorii cu executare a acesteia, trecerea în rezervă realizându-se în acest caz din oficiu (art.87 din legea nr.80/1995).
Mai mult, legiuitorul a stabilit că, și în cazul unei condamnări, cadrele militare pot fi menținute în activitate, în acest sens fiind citate dispozițiile art.87 alin.2 din Legea nr.80/1995.
În situația în care legiuitorul stabilește faptul că și în caz de condamnare cadrele militate pot fi menținute în funcție, rezultă că emiterea unor ordine de trecere în rezervă în temeiul unei sentințe penale la care recurenții nu au fost parte este excesivă și contrară legii de organizare a statutului cadrelor militare.
Totodată, învederează recurenții că au susținut în mod corect lucrarea de la proba scrisă, lucrare anulată ca fiind falsificată în cadrul dosarului penal. Mai arată recurenții că nu au fost parte a infracțiunii săvârșite și apreciază că nu se poate dispune în sensul trecerii în rezervă, având în vedere faptul că pentru a ocupa funcția scoasă la concurs în perioada 09.07._07 au susținut alte trei probe eliminatorii, pentru care a fost necesar să obțină o notă peste 7.
Arată că de la data numirii pe funcție și până în prezent au trecut 7 ani, perioadă în care au dovedit că sunt pregătiți pentru ocuparea acestor funcții, fiind menținuți pe post și după reorganizarea din 2011.
Față de toate aceste considerente, apreciază că au făcut dovada cazului bine justificat și a iminenței producerii unui prejudiciu, iar sentința instanței de fond este nelegală, caz în care solicită admiterea recursului cu consecința modificării sentinței instanței de fond și suspendării ordinelor contestate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Într-adevăr, suspendarea executării actului administrativ este o situație de excepție care paralizează pentru o perioadă limitată de timp efectele actului, fiind pusă la îndoială prezumția de legalitate de care se bucură un astfel de act.
Fiind vorba de o situație specială și derogatorie, destinatarul actului trebuie să dovedească cele două condiții cumulative impuse de disp. art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului și paguba iminentă, condiții ce nu au fost dovedite în cauză.
Astfel, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității el de publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În art.2 lit. ș și t sunt definite noțiunile depagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu publicși cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cele două condiții menționate trebuie să fie întrunite cumulativ deoarece numai în prezența unui caz bine justificat, adică doar atunci când există o îndoială serioasă referitor la legalitatea actului administrativ, se poate vorbi de iminența unui prejudiciu. În alte condiții, simplul fapt că executarea actului administrativ afectează într-o anumită măsură patrimoniul persoanei căreia i se adresează nu poate justifica suspendarea executării actului.
De asemenea, îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi constatată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere că măsurile luate în cadrul procedurii suspendării executării sunt măsuri provizorii, situație în care nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
În speță, motivele invocate de reclamanți au fost analizate de către o instanță de judecată pe fond, fiind pronunțată sentința civilă nr.2924/12.12.2014 a Tribunalului C., în dosarul nr._ *, prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților de anulare a actelor administrative a căror suspendare se solicită.
În aceste condiții nu se mai poate susține că motivele invocate sunt de natură a crea de plano o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
În egală măsură, se constată că reclamanții au justificat cea de-a doua condiție, a iminenței prejudiciului, doar prin faptul că sunt lipsiți de remunerația aferentă funcției îndeplinite. O astfel de situație nu poate fi considerată ca fiind determinantă pentru producerea unui prejudiciu grav și imposibil de recuperat de către reclamanți, în condițiile în care nu există și alte elemente de fapt care să demonstreze că actuala situație financiară a reclamanților și a familiilor lor ar putea genera consecințe grave și iremediabile.
Curtea constată astfel că soluția pronunțată de prima instanță este legală, nefiind susceptibilă de casare potrivit art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, motiv pentru care, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.496 alin.1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți P. C. D. N., domiciliat în Basarabi, ..3, ., ., B. C. C. I., domiciliat în com.M. K., ., jud.Constanta și R. N. V. domiciliat în com.Poarta A., ., jud.Constanta, toți cu domiciliul procesual ales în Constanta. ., ., ., la SCP Avocați „Calafus și Asociații”, împotriva Sentinței civile nr.2391/21.10.2014, pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în Constanta, ., nr.110, jud.Constanta, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Ianuarie 2015.
Președinte, E. C. G. | Judecător, N. C. | Judecător, I. M. Ș. |
Grefier, C. G. |
Jud.fond- D.R.C.
Red. dec.jud.E.C.G./05.02.2015
4 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 199/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
