Anulare act administrativ. Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 2641/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 82 CA
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. P.
Judecător N. S.
Judecător R. M.
Grefier N. L.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202 împotriva sentinței civile nr. 2220/26.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D., cu domiciliul procesual ales în București, .. 90, ., apt.25, sector 3, având ca obiect anulare act administrativ /Legea 9/1998).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2015.
CURTEA
Asupra recursului de față:
1. Prin sentința civilă nr.2220/26.09.2014, Tribunalul C. a admis cererea formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a anulat Decizia nr.1245/19.02.2014 emisă de A.N.R.P. și a obligat pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești să valideze Hotărârea nr.4742/06.10.2009 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 C..
A obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
2. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 NCPC, susținând următoarele:
Dosarul în care a fost emisă Hotărârea nr.4742/06.10.2009 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 C. a fost analizat de către Direcția pentru Aplicarea Tratatelor Internaționale din cadrul A.N.R.P., care, în urma analizării documentelor din dosar, a apreciat că se impune invalidarea hotărârii, întrucât rezultă cu certitudine că autorul beneficiarilor nu este unul și același cu autorul din actele eliberate de către Arhivele Naționale.
Astfel, în declarațiunea numitului N. B., numele soției este E., în vârstă de 52 ani și este menționat un singur copil, G., în vârstă de 28 de ani, iar din certificatul de deces al lui B. G. rezultă că mama acestuia este M., iar în anul 1940, anul întocmirii declarațiunii, ar fi avut 35 de ani.
Potrivit recurentei, față de această situație, în conformitate cu prevederile art.6 alin.7 din OUG nr.25/2007, prin Decizia nr.1245/19.02.2014 a fost invalidată Hotărârea nr.4742/06.10.2009 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 C., dosarul fiind retransmis pentru reanalizarea, completarea documentației și adoptarea unei noi hotărâri.
Se susține, de asemenea, că din interpretarea prevederilor art.7 alin.1 din Legea nr.9/1998 și art.351 alin.1 lit.b și art.351 alin.3 din HG nr.753/1998 modificată și completată prin HG nr.1277/2007, rezultă că A.N.R.P. are atribuții de verificare și control cu privire la hotărârile comisiei județene, astfel că obligarea recurentei la validarea hotărârii înseamnă că instanța se substituie atribuțiilor autorității.
Arată recurenta pârâtă și faptul că în data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG nr.10/2014, iar potrivit dispozițiilor art.1 alin.1, începând cu data de 12.03.2014, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea hotărârilor prevăzute la art.7 alin.1 din Legea nr.9/1998.
Referitor la cheltuielile de judecată, recurenta susține că potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, iar partea care a pierdut este obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Prin notele scrise depuse la data de 09.01.2015, recurenta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților arată că la data de 15.12.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.164/2014, prin care a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietății, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și de plată a acestora.
3. Analizând legalitatea sentinței recurate din perspectiva motivului de casare invocat, Curtea de Apel constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele argumente:
Potrivit prevederilor art.6 alin.7 din OUG nr.25/2007, „ ( … ) Hotărârile emise de comisiile județene ( … ) pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, care nu întrunesc condițiile cerute de lege, vor fi invalidate, prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, și transmise comisiilor județene, (…), în vederea emiterii unor noi hotărâri”.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, „De prevederile alin. (1) beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari”.
Conform art.1 H.G. nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, „Beneficiază de măsurile reparatorii, prevăzute de Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, foștii proprietari ai bunurilor imobile, construcții și terenuri, pe care le-au avut în județele Durostor și Caliacra, ai recoltelor neculese de porumb, bumbac, floarea-soarelui, precum și ai plantațiilor de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți și care nu au primit anterior sau au primit parțial compensații ori despăgubiri pentru acestea, precum și moștenitorii acestora”.
Art.3 alin.2 din H.G. nr.753/1998 prevede că „Moștenitorii care nu posedă certificat de moștenitor pot face dovada vocației de moștenitor cu acte de stare civilă: certificatul de deces al proprietarului, certificatul de naștere și certificatul de căsătorie ale moștenitorului”.
Procedând la analizarea documentelor din dosar, respectiv a actelor de stare civilă depuse de moștenitorii numitului B. G., A.N.R.P. a apreciat că nu se face dovada că B. G. este fiul, respectiv moștenitorul legal al persoanei care a fost proprietar al bunurilor trecute în proprietatea statului bulgar, numitul N. D.B. și a procedat la invalidarea hotărârii comisiei județene și la retrimiterea dosarului, în vederea reanalizării și emiterii unei noi hotărâri.
Astfel, N. D.B., născut în . anul 1880, potrivit declarațiunii date la data de 08 septembrie 1940, avea o soție, E., în vârstă de 52 de ani și un fiu, G., în vârstă de 28 de ani.
Așadar, fiul G. era născut în anul 1912, iar mama sa, E., în anul 1888, rezultând că l-a născut pe fiul G. la 24 de ani.
Conform certificatului de naștere . nr._ al lui B. G., acesta s-a născut în anul 1905, 20 mai, părinții săi fiind N. și M.. În consecință, G. B. avea 35 de ani în anul 1940, și nu 28 de ani, iar pe mama sa o chema M., și nu E..
Aceleași date de stare civilă rezultă și din certificatul de deces . nr._.
Cei trei moștenitori care au formulat cererea în temeiul Legii nr.9/1998, respectiv reclamantul B. D., G. (născută B.) D. și U. (născută B.) E. au depus la dosar certificate de naștere, certificate de căsătorie și acte de identitate, din care rezultă că tatăl lor, G., era născut fie în anul 1910, fie în anul 1913, fie în anul 1907, astfel că dovada datei de naștere a autorului lor, în vederea stabilirii identității cu moștenitorul lui N. D.B., nu a putut fi realizată nici prin aceste acte.
Datele de identitate pentru B. N. G., menționate în mandatul de executare a pedepsei nr.1367/54/12.05.1954, arată, la fel ca și certificatele de naștere și de deces ale acestuia, că s-a născut în anul 1905, 19 mai, și a fost fiul lui N. și E..
Coroborând toate aceste date, constatăm că nu rezultă cu certitudine că tatăl petenților, respectiv B. G. a fost fiul lui N. D.B., față de familia căruia s-au aplicat prevederile Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940 și pentru care sunt incidente dispozițiile Legii nr.9/1998.
Existența numeroaselor inadvertențe în datele de identitate ale lui B. G., inadvertențe care rezultă din actele de stare civilă, actele de identitate și mandatul de executare a pedepsei, nu pot fi înlăturate prin declarația de notorietate autentificată nr.840/26.03.2014 dată de persoane născute în anii 1942 și 1943, deci mult mai târziu decât B. G., ci numai prin coroborare cu alte înscrisuri justificative cu putere probatorie, respectiv acte de stare civilă, chiar supuse procedurii rectificării actelor de stare civilă, potrivit Legii nr.119/1996 astfel cum a fost modificată și completată.
În consecință, prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv cele incluse în Legea nr.9/1998 și H.G. nr.753/1998, prezumția simplă stabilită de instanță, privind legătura de rudenie dintre N. B., evacuat din .. Caliacra, Bulgaria și B. G., autorul reclamantului, nefiind dedusă dintr-un fapt cert cunoscut, astfel cum eronat se apreciază.
Față de toate aceste argumente, Curtea de Apel constată că Decizia nr.1245/19.02.2014 emisă de A.N.R.P. este legală, fiind necesare reverificări ale cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că acțiunea reclamantului nu este fondată.
D. fiind cele constatate, nu se va mai proceda la analizarea incidenței OUG nr.10/2014 și a Legii nr.164/2014, invocate de recurenta pârâtă.
În temeiul art.488 pct.8, art.496 și art.498 alin.1 NCPC, Curtea de Apel va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202 împotriva sentinței civile nr. 2220/26.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D., cu domiciliul procesual ales în București, .. 90, ., apt.25, sector 3.
Casează în tot sentința recurată și rejudecând, respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015.
Președinte, R. P. | Judecător, N. S. | Judecător, R. M. |
Grefier, N. L. |
Jud.fond.A.B.S.
Red.dec.jud.R.P.
4 ex./03.02.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 84/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
