Pretentii. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 4453/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 120/CA
Ședința publică din 02 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Judecător R. P.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de reclamantul P. G. – cu domiciliul în Eforie Nord, ., județ C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă D.G.R.F.P. GALATI-A. JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA- SERVICIUL FISCAL ORASENESC EFORIE NORD – cu sediul în C., ., nr. 18, județ C., și intimatul-chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU – cu sediul în București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2071/16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții - timbru de mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.153 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru (chitanță ..CT XWM_ PJ/17.11.2014); recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Potrivit art.394 Cod procedură civilă, constatând că nu sunt motive de amânare, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.223 pct.3 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 2071/16 septembrie 2014, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI-A. JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA- SERVICIUL FISCAL ORASENESC EFORIE NORD și a respins cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.
Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 NCPC, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”
Astfel, în opinia recurentului, instanța de fond a reținut o situație de drept greșită, aplicând greșit legea, hotărârile obligatorii ale Curții Europene de Justiție și efectele nelegale ale legii naționale în speța de față.
Arată că s-a reținut greșit legalitatea OUG nr. 9/2013, raportat la art. 110 (fost 90) din T.F.U.E., în contradicție cu reținerea C.E.J. (în cauze ca T., N.) cu privire la nelegalitatea tuturor versiunilor ulterioare de modificare a O.U.G. 50/2008.
Consideră că sunt în continuare actuale considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C263-10, cauza Nicipeană, fiind menținută discriminarea între vehicule de ocazie cumpărare din alte state membre și vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în versiunea consolidată, "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a stabilit condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
De asemenea, se constată că nu există nicio dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele, dacă sistemul de taxare este suficient de precis, astfel încât să se poată efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/98).
Curtea reține că aprecierile făcute de prima instanță în referire la compatibilitatea OUG nr.9/2013 cu art.110 din TFUE sunt corecte.
Astfel, din cuprinsul noului act normativ rezultă că timbrul de mediu se aplică autoturismelor indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al uniunii Europene sau de pe piața internă, fiind excluse din sfera de aplicare a timbrului autoturismele prev. la art.3 din OUG nr.9/2013, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația, iar nu proveniența.
În aceste condiții, nu se poate susține că disp. OUG nr.9/2013 contravin art.110 TFUE deoarece taxa aplicată produselor din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este determinată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective (emisii de CO2, capacitate cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului), fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale.
De asemenea, se observă că sistemul de taxare stabilit prin OUG nr.9/2013 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismelor care se înmatriculează pentru prima dată în România și prevede – prin art.9 – posibilitatea de a contesta deprecierea.
Față de cele arătate, nu se poate reține că OUG nr.9/2013 (ca de altfel și Legea nr.9/2012 după încetarea efectelor OUG nr.1/2012) ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza consecințelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constatată de CJUE prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României, precum și în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13.
În consecință, cum în cauză nu există o încălcare a dreptului uniunii, reclamanta datorează taxa instituită de OUG nr.9/2013, astfel că refuzul pârâtei de a proceda la înmatricularea autoturismului reclamantei fără plata taxei este un refuz justificat, neputând fi sancționat de instanța de contencios administrativ.
Pentru considerentele expuse, reținând că prima instanță a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile de drept material cuprinse în OUG nr.9/2013, urmează a respinge recursul ca nefondat, în baza art.496 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de reclamantul P. G. – cu domiciliul în Eforie Nord, ., județ C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă D.G.R.F.P. GALATI-A. JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA- SERVICIUL FISCAL ORASENESC EFORIE NORD – cu sediul în C., ., nr. 18, județ C., și intimatul-chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU – cu sediul în București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2071/16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 februarie 2015.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | Judecător, R. P. |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:A.J.N.
Red.-jud.N.S.
Tehnored.-gref.D.C.M.
2ex./26.02.2015
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
