Anulare act administrativ. Decizia nr. 202/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1997/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 202 /CA.
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C. E.
JUDECĂTOR: N. R. B.
JUDECĂTOR: E. G.
GREFIER: A. A.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal promovat de către recurenta – pârâtă ., cu sediul în localitatea O., ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 2263 din 08 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în București, .-20, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ Suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. A. R. pentru recurenta pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 24/17.02.2015 și avocat Adeli D. pentru intimata reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
Învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru .
Din oficiu, Curtea invocă nulitatea recursului pentru nemotivare și acordă cuvântul părților.
Avocat M. A. R. pentru recurenta pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea excepției, cu consecința admiterii recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat Adeli D. pentru intimata reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocată din oficiu cu consecința anulării recursului pentru nemotivare.
Pe fond, având cuvântul, solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii recurate, având în vedere și considerentele întâmpinării formulate în cauză, cheltuielile urmând a fi solicitate pe cale separată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2263 din 08 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ s-a admis contestația în cauza privind pe reclamant . SRL în contradictoriu cu pârât .-a dispus anularea Adresei nr.35/14.01.2014 și a Deciziei de impunere din oficiu nr.3086/02.12.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 3086/02.12.2013 (fila 30, vol.1), în temeiul dispozițiilor art. 83 al.4 din OG 92/2003 a fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 507.925 lei reprezentând impozit pe teren extravilan cu amenajări piscicole în suprafață de 1928,9 ha, respectiv 232,5375 ha și accesoriile aferente.
Împotriva acestei decizii a fost formulată contestație administrativă, care a fost soluționată în sensul respingerii prin Adresa nr. 35/14.01.2014, prin care se dispune în mod expres respingerea contestației nr. 279/30.12.2013 .
- Relativ la capătul de cerere având ca obiect suspendare act administrativ, instanța va reține incidența disp. art. 406 al.1 c.cproc.civ, urmând a da eficiență manifestării de voință a părții.
- Relativ la apărarea privind caracterul inadmisibil al cererii având ca obiect anularea Adresei nr. 35/14.01.2014 prin care contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din oficiu a fost respinsă, motivat de faptul că acest înscris nu reprezintă o dispoziție emisă de primar prin raportare la prevederile legii 215/2001, instanța apreciază că reclamanta a respectat dispozițiile art. 205 și urm din OG 92/2003, in sensul formulării contestației administrative anterior formulării acțiunii in instanța, iar faptul ca intimata nu a emis o decizie în ceea ce privește soluționarea contestației formulată de contribuabil împotriva deciziei de impunere, nu poate fi imputată reclamantei in sensul îngrădirii accesului la justiție.
Mai mult, astfel cum a fost reținut anterior prin adresa respectivă intimata dispune în sensul respingerii contestației.
- Asupra fondului instanța a reținut că actul administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere din oficiu, a fost emis de intimată în temeiul disp. art. 83 al.4 din OG 92/2003, stabilindu-se din oficiu, în mod global, obligații fiscale reprezentând impozit pentru teren și accesorii în cuantum de 450.348 lei pentru terenul extravilan cu amenajări piscicole în suprafață de 1928,9 ha, respectiv 57.577 lei impozit și accesorii pentru terenul cu amenajări piscicole în suprafață de 232,5375 ha.
Prin Adresa nr. 35/14.01.2014, intimata a dispus respingerea contestației formulată împotriva deciziei de impunere din oficiu reținând următoarele aspecte:
Decizia de impunere din oficiu nr. 3086/02.12.2013 a fost emisă conform prevederilor art. 83 alin. (4) din C.proc.fiscală, ca urmare a neîndeplinirii a obligativității de a depune declarație de impunere conform prevederilor art. 259 alin. (6) din Codul Fiscal, stabilirea bazei de impunere fiind făcută conform art. 67 din C.proc. fiscală pe baza Contractului de concesiune nr. 16/10.03.2008 și a planurilor de situație existente la Primăria Comunei O..
Referitor la susținerea în sensul că amenajarea piscicolă O. este inclusă în aria de protecție avifaunistică, prin aceasta beneficiind de scutire de la plata impozitului pe teren, apreciază intimata în sensul că impozitul pe teren se încasează în baza Codului Fiscal, art. 257 din Codul Fiscal precizând categoriile de terenuri pentru care nu se datorează impozit, terenurile incluse în aria de protecție avifaunistică nefiind scutite de la plata impozitului.
Art. 1 alin. (3) din Codul Fiscal prevede: "în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal"
Terenul aferent amenajării piscicole O. nu poate fi încadrat în prevederile art. 257, lit. (i), apreciază intimata, întrucât acesta are destinația de amenajare piscicola folosit pentru o activitate economică, așa cum reiese și din obiectul Contractului de concesiune nr. 16/10.03.2008, respectiv Contractul de asociere în participațiune nr. 174/16.08.2004. Terenul care face obiectul contractului de concesiune/asociere se încadrează în categoria "teren cu amenajare piscicolă""" în accepțiunea OUG nr. 23/2008, art. 2, pct. 2, lit a) și anume "unitate de bază a acvaculturii, reprezentată de un bazin piscicol înconjurat total ori parțial de diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare și perimetrale, dotat cu construcții hidrotehnice și instalații de alimentare, reținere și evacuare a apei"
Invocă în susținere disp. art. 258(6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, pct. 9.1, potrivit cu care terenurile cu amenajări piscicole sunt impozitate funcție de zona de amplasare a terenului, astfel încât apreciază că în Decizia de impunere nr. 3086/02.12.2013 nu există un dublaj deoarece suprafața de 1928,90 corespunde suprafeței exploatabile din contractul de concesiune nr. 16/10.03.2008 iar suprafața de 232,5375 ha corespunde planurilor de situație aferente Contractului de asociere în participațiune nr. 174/16.08.2004.
În perioada 18.09._13, Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi C. a efectuat auditul financiar al contului de execuție pentru anul 2012 la Unitatea Administrativ Teritorială ., evidențierea și încasarea veniturilor aferente bugetului local datorate de S.C. A. E. Distributions S.R.L. pentru amenajarea piscicolă O.. Referitor la aspectele privind audierea contribuabilului, invocă intimata Notificarea nr. 2709/05.11.2013.
Din analiza Referatului privind impunerea din oficiu instanța a constatat că determinarea cuantumului sumelor reținute cu titlu de impozit a avut în vedere Contractul de concesiune atribuire directă nr. 16/10.03.2008 pentru suprafața de 1928,9 ha, respectiv Contractul de asociere în participațiune nr. 166/23.07.2004 (232,5375 ha), stabilindu-se un cuantum al obligațiilor fiscale de 273.421 lei + majorări, respectiv_ lei + majorări .
Potrivit art. 87 din OG 92/2003 Decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art. 43 al.2 și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Sub un prim aspect instanța a constatat că decizia de impunere emisă de pârâtă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.87 din OG 92/2003, in sensul că in cuprinsul său
nu sunt identificate cuantumul sumelor determinate pentru fiecare perioadă impozabilă, stabilindu-se o sumă globală pentru perioada pentru care impozitul a fost stabilit.
Se poate observa din Referatul justificativ în temeiul căruia a fost emisă Decizia de impunere contestată, faptul că deși intimata a determinat sumele cu titlu de impozit pentru intervalul 2008-2013, relativ la suprafețele de teren menționate anterior, nu precizează modalitatea și zona de încadrare a terenurilor pentru a se oferi posibilitatea verificării modalității de determinare a impozitului pe teren.
De asemenea, pentru sumele reținute cu titlu de majorări nu a fost precizată modalitatea de calcul și nici nu a fost emisă o decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii. Aceste sume, determinabile ca diferență dintre sumele reținute cu titlu de impozit pe teren prin referatul justificativ privind impunerea din oficiu și sumele reținute în cuprinsul deciziei de impunere din oficiu, au fost incluse în mod global în actul administrativ fiscal contestat, însă cu titlu de obligație principală, respectiv de impozit pe teren (filele30,31) și nu cu titlu de obligații accesorii.
Pe de altă parte instanța a reținut că determinarea impozitului pe teren a avut ca temei Contractul de concesiune atribuire directă nr. 16/10.03.2008, având ca obiect concesionarea prin atribuire directă a suprafeței de 1937,99 ha, teren pe care sunt amplasate activele amenajării piscicole Crescătoria O. sau aferent acestor amenajări, conform anexei 07, aflate pe teritoriul administrativ al localității O., în schimbul unei redevențe în conformitate cu obiectivele contractului.
Se poate observa la art. 4.1 din contractul menționat relativ la modalitatea de determinare a redevenței, că aceasta este stabilită cu referire la suprafețele de 1928,9 ha teren exploatabil, arie protejată conform HG 2151/2004, respectiv suprafața de 9,09 ha, terenuri neagricole (căi de acces, diguri, construcții hidro, curți construcții)
Potrivit extrasului de carte funciară atașat la filele 78-79 vol.2 sub numărul cadastral_ a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român pentru suprafața de 1928,9 ha reprezentând Lacul O.. De asemenea, instanța observă relativ la acest imobil notarea în cartea funciară a Contractului de asociere în participațiune nr. 166/23.07.2004, a contractului de asociere în participațiune nr. 174/16.08.2004, respectiv contractul nr. 16/10.03.2008.
Potrivit HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone prevede la art 1 faptul că Se instituie regimul de arie naturală protejată și se aprobă încadrarea în categoriile de management corespunzătoare, pentru următoarele situri (…) IV 27 Lacul O. (…)
Relativ la al doilea imobil (teren extravilan cu amenajări piscicole – 232,5375 ha) în cuprinsul Referatului justificativ privind impunerea din oficiu este menționat ca bază pentru individualizarea acestui imobil, Contractul de asociere în participațiune nr. 166/23.07.2004, având ca obiect constituirea unei asocieri în vederea exploatării în comun a unei părți din amenajarea piscicolă O. și anume Crescătoria O., situată pe teritoriul Comunei O., în suprafață de 1896 ha teren ,din care 1810 ha teren luciu de apă destinat creșterii peștelui de consum, respectiv 86 ha suprafețe stufizate, diguri, drumuri, curți, construcții, canale de alimentare evacuare.
Activele aflate în administrarea utilizatorului conform contractului de asociere nr. 166/23.07.2004 au făcut obiectul Contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 12/10.03.2008, având ca obiect vânzarea cumpărarea în sistem leasing a activelor fixe corporale aferente amenajării piscicole O. Crescătorie situate pe teritoriul localității O.. De asemenea, astfel cum a fost reținut anterior contractul în discuție a fost notat în cartea funciară relativ la Lacul O..
Astfel fiind instanța a apreciat, sub aspectul analizat, că suprafața de teren de 232,537 ha, indicată drept activ impozabil potrivit Referatului justificativ respectiv Deciziei de impunere din oficiu nu poate fi identificată prin raportare la obiectul contractului menționat anterior.
Instanța a remarcat și prevederile HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România prin care se instituie regimul de arie naturală protejată, respectiv încadrarea în categoria de management ca arie de protecție specială avifaunistică pentru siturile prevăzute în anexa 1 la indicativul ROSPA0056 fiind prevăzut Lacul O.. De asemenea prin Ordinul nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România a fost instituit regimul de arie naturală protejată pentru situri de importanță comunitară, fiind menționată la poziția ROSCI0172 Pădurea și Valea Canaraua Fetii - IortmacJudețul C.: A. (8 %), Băneasa (23 %), D. (1 %), I. C. (17 %), Lipnița (21 %), O. (34 %)
Potrivit disp. art. 26 al.3 și 4 din OUG 57/2007, privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale a florei și faunei sălbatice sunt scutite de la plata impozitului terenurile extravilane situate în arii naturale protejate, supuse unor restricții de utilizare, iar scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei confirmări emise de administrația ariei naturale protejate sau de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor.
După cum rezultă din adresa nr._/AS/11.12.2013 emisă în temeiul art. 26 al.3 și 4 din actul normativ menționat anterior, de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice ( fila 109, vol.1) relativ la imobilele incluse în aria de protecție specială avifaunistică ROSPA0056 – Lacul O., respectiv situl de importanță comunitară Pădurea și Canaraua Fetii- Iortmac, aceasta a fost emisă în vederea scutirii de la plata impozitului pe terenul aferent lacului O..
Conform prevederilor art. 257 lit. i) din Codul Fiscal invocate de contestatoare în susținere „impozitul pe teren nu se datorează pentru [...] terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologle, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului;".
Potrivit punctului de vedere exprimat de autoritatea publică intimată imobilul în discuție nu poate fi încadrat în excepțiile stabilite prin dispozițiile anterior menționate întrucât acesta are destinația de amenajare piscicolă folosit pentru o activitate economică prin raportare la disp. art.258 al.6 din același act normativ potrivit cu care în cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în ha, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulțită cu coeficientul de corecție corespunzător prevăzut la art. 251 al.5 (....)
Instanța a mai constatat faptul că potrivit Certificatelor de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local emise la 07.05.2013, 31.03.2011, 02.12.2010, 01.06.2010 de autoritatea publică intimată, contestatoarea nu figurează cu impozite și taxe aferente bugetului local.(filele 148/151, vol.1)
Astfel, față de înscrisurile atașate la dosar, aspectele învederate de părți relativ la categoria de folosință a terenului, (respectiv teren aflat permanent sub apă/teren cu amenajare piscicolă folosit pentru o activitate economică), dar și cele privind insuficienta identificare a imobilelor în discuție, indicarea zonei de încadrare și a modalității de determinare a sumelor datorate cu titlu de impozit pe teren și majorări de întârziere pentru fiecare perioadă impozabilă, instanța apreciază,că sub aceste aspecte, actul administrativ fiscal contestat nu a fost motivat, obligația motivării actului administrativ reprezentând o cerință de legalitate a acestuia prin raportare și la dispozițiile art. 43, respectiv art. 46 din OG 92/2003.
Or, pentru ca instanța de contencios administrativ să aprecieze asupra legalității actului administrativ dedus judecății, ea trebuie să cunoască rațiunile de fapt și de drept care au stat la baza emiterii sau adoptării acestuia.
Motivarea actului administrativ constituie o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești și totodată, un principiu al procedurii de emitere a actelor administrative. Amploarea și detalierea motivării depinde de natura actului adoptat iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, jurisprudența comunitară echivalând o motivare insuficientă sau greșită cu lipsa motivării.
Astfel a reținut și CJCE în hotărârea pronunțată la 26 martie 1987 în cauza Comisia Europeană contra Consiliului CE, statuând că „actele comunitare trebuie să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării lor, astfel încât Curtea să-și poată exercita controlul și astfel încât statele membre și persoanele interesate să poată cunoaște condițiile în care instituțiile comunitare aplică dispozițiile tratatului”. S-a remarcat totodată că „în cadrul sistemului de competențe al comunității, alegerea temeiului juridic al unui act nu poate să depindă exclusiv de convingerea unei instituții în ce privește scopul urmărit, ci trebuie să se întemeieze pe factori obiectivi, care să poată fi supuși controlului judiciar”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, într-o decizie de speță (decizia nr. 482 din 26 ianuarie 2007) că „motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate”.
Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, instanța a apreciat asupra caracterului întemeiat al contestației formulate, urmând a dispune în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței de fond și rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă.
În motivare, învederează că la data de 02 decembrie 2013, a fost emisă de către recurentă decizia de impunere din oficiu nr. 3086 în temeiul disp. art. 83 alin 4 din OG 92/2003, prin intermediul acesteia fiind stabilită în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 507, 925 lei, reprezentând impozit pe teren extravilan cu amenajările piscicole în suprafață de 1928,9 ha, respectiv 232, 75 ha și accesoriile aferente.
Astfel, consideră că în mod corect si legal s-a procedat la emiterea deciziei de impunere din oficiu nr. 3086/2013, iar instanța de fond in mod nefondat a procedat la admiterea acțiunii reclamantei si pe cale de consecința la anularea deciziei nr. 3086/2014 si a adresei nr. 35/2014.
Consideră că în mod nefondat instanța de fond a apreciat faptul că actul administrativ emis nu a fost motivat, prin raportare la dispozițiile art. 43, respectiv art.46 din OG 92/2003 precum și faptul că actul administrativ emis a fost motivat conform cerințelor legale în materie iar întreaga procedură de recuperare a debitului, debutată in cauza ( care include inclusiv decizia de impunere ce se solicita a fi anulata) a fost efectuată cu respectarea tuturor prevederilor si procedurilor legale.
Astfel, decizia de impunere din oficiu nr. 3086/02.12.2013 a fost emisă conform prevederilor art. 83, alin. (4) din Codul de Procedură Fiscală ca urmare a neîndeplinirii de către contestatoare a obligativității de a depune declarație de impunere conform prevederilor art. 259, alin. (6) din Codul Fiscal, solicitând a se analiza faptul că in repetate rânduri a făcut cunoscut contestatoarei faptul că nu și-a "îndeplinit obligația de depunere a declarației de impunere.
Stabilirea bazei de impunere a fost făcută conform art. 67 din Codul de Procedură Fiscală pe baza Contractului de concesiune nr. 16/10.03.2008 și a planurilor de situație existente la Primăria comunei O..
Mai mult, solicită a se observa afirmația reclamantei în sensul că amenajarea piscicolă O. este inclusă în aria de protecție avifaunistică, prin aceasta beneficiind de scutire de la plata impozitului pe teren.
Pe cale de consecință, reclamanta se afla . privitoare la aceasta "scutire de la plata impozitului pe teren".
Arată faptul că impozitul pe teren se încasează în baza Codului Fiscal, iar art. 257 din Codul Fiscal precizează categoriile de terenuri pentru care nu se datorează impozit, terenurile incluse în aria de protecție avifaunistică nefiind scutite de la Plata impozitului.(supunem la analiza acest text de lege).
Art. 1 alin. (3) din Codul Fiscal prevede: "în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal".
Astfel, învederează instanței de recurs faptul că terenul aferent amenajării piscicole O. nu poate fi încadrat în prevederile art. 257, lit. (i), deoarece acesta are destinația de amenajare piscicolă folosit pentru o activitate economică, așa cum reiese și din obiectul Contractului de concesiune nr. 16/10.03.2008 și a Contractului de asociere în participațiune nr. 174/16.08.2004, implicit se datorează de către reclamantă taxe si impozite.
Terenul care face obiectul contractului de concesiune/asociere se încadrează în categoria "teren cu amenajare piscicolă" în accepțiunea OUG nr. 23/2008, art. 2, pct. 2, lit. a) și anume "unitate de bază a acvaculturii, reprezentată de un bazin piscicol înconjurat total ori parțial de diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare si perimetrale, dotat cu construcții hidrotehnice si instalații de alimentare, reținere si evacuare a apei".
Potrivit art. 258(6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, la pct. 9.1 din tabel, terenurile cu amenajări piscicole sunt impozitate funcție de zona de amplasare a terenului, implicit nu putem primi aprecierea reclamantei privitoare la așa zisă "scutire".
Solicită a se ține cont de faptul că în perioada 18.09._13, la sediul Primăriei Comunei O. s-a efectuat auditul financiar de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Constanta, in acest sens emițându-se procesul verbal de constatare si raportul de audit, documente ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 103 din 11.11.2013.{la dosarul de fond al cauzei exista înscrisuri in acest sens).
Totodată, solicită a se analiza Decizia nr. 103 din 11.11.2013 emisă de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Constanta, care la punctul 2 (pg 2 decizie) menționează clar că „se constată că nu s-a depus declarație de impunere de către concesionar/asociat si nu s-a procedat la impunerea din oficiu....".
In continuare, Curtea de Conturi decide la pct. 2 faptul că „ Ordonatorul de credite al UATC O. va dispune măsurile legale ce se impun pentru stabilirea, urmărire, evidențierea si încasarea veniturilor aferente bugetului local”, măsura cu termen de realizare 31.03.2014.
Astfel, învederează faptul că Ordonatorul Principal de Credite al UAT O. este obligat să dispună măsuri în vederea aducerii la îndeplinire a Deciziei Curții de Conturi, decizie care are un termen de realizare care trebuie dus la îndeplinire in mod obligatoriu, invocând dispozițiile art. 64 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi:
Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și neurmăririi de către conducere a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Ori, în atare situație având in vedere reglementarea imperativa a textului de lege ( art 64 din Legea 94/1992), rezulta fără echivoc faptul că dacă nu s-ar fi procedat la demararea procedurii de recuperare a prejudiciului cauzat de contestatoare ( prin neachitarea taxelor și impozitelor datorate) Primarul Comunei O. ar fi fost pasibil de săvârșirea unei infracțiuni prevăzute . ( Legea 94/1992).
Automat textul de lege este extrem de clar în ceea ce privește obligațiile Primarului UAT . procedură debutată in cauza este legală.
Având în vedere faptul că intimata este o instituție publică a Statului R., are in sarcina sa obligativitatea recuperării oricărui debit datorat de către persoane juridice sau persoane fizice, raportandu-ne la constatările unei instituții ( Curtea de Conturi a României) care are puterea legală de a verifica modul de ducere la îndeplinire de către primarii a măsurilor de recuperare de taxe și impozite datorate bugetului general consolidat al Statului R., rezultând fără putință de tăgadă faptul că reprezentanții Primăriei Comunei O. au întreprins demersuri în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Constanta prin decizia nr. 103 din 11.11.2013, respectiv recuperarea taxelor și impozitelor datorate de către contestatoare.
În continuare, supune spre analiza instanței de control judiciar decizia de impunere emisă de . instanța de fond a apreciat-o ca nefiind legală. Or, analizând conținutul deciziei de impunere se poate observa faptul că aceasta prezintă toate elementele de legalitate(prevăzute de lege ( art. 87 din OG 92/2003), creanța solicitată având caracter cert, lichid și exigibil. Totodată, în referire la calculul debitului datorat de către intimata, contestatoarea a analizat toate înscrisurile existente în evidenta scriptica a Primăriei privitoare la . SRL, înscrisuri în baza cărora s-a ajuns la debitul solicitat prin intermediul deciziei de impunere din oficiu.
Consideră că adresa nr._/AS/11.12.2013 emisă de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice nu poate împiedica . său legitim de a-și recupera debitele datorate de către persoanele juridice ce desfășoară activități economice pe raza UAT O., imobilul în discuție neputând fi încadrat in excepțiile stabilite privitoare la scutirea impozitării pe teren, datorită faptului că imobilul are destinația de amenajare piscicolă folosită pentru activitate economică desfășurată de către contestatoare.
Solicită a se analiza faptul că în mod nefondat instanța de fond a apreciat faptul că actul administrativ nu a fost motivat, implicit solicitând admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și motivat, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 10, alin 2, art. 20 din Legea 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 483 NCPC.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului promovat drept neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței recurate drept temeinică și legală.
Prin notele scrise depuse la dosar la 19.12.2014 recurenta a precizat că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin.1 pct. 6 C.pr.civ. și dispozițiile legii nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 06 februarie 2013, Curtea din oficiu a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Excepția este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 din Noul Cod de procedură civilă, „cererea de recurs va cuprinde, următoarele mențiuni :
d)motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.”
Conform art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă „ Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.”
Iar potrivit art. 489 NCPC”1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin.3.
2)Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
3)Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.”
Criticile din recurs sunt următoarele: greșita apreciere de către instanța de fond a nemotivării actului administrativ contestat, neîncadrarea terenului aferent amenajării piscicole O. în prevederile art. 257 lit. i C.fisc și obligația ordonatorului principal de credite al UAT O. de a dispune măsuri în vederea aducerii la îndeplinire a deciziei Curții de Conturi.
Or, niciuna dintre aceste critici nu se încadrează în motivul de nelegalitate expres indicat de recurentă, motiv care se referă la nemotivarea sentinței sau la existența unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei în cuprinsul hotărârii recurate..
Se constată astfel că recurenta, deși a indicat în drept dispozițiile art. art. 488 alin.1 pct. 6 NCPC, nu a dezvoltat nicio critică posibil a fi încadrată în acest motiv de recurs, în sensul că nu s-a referit la nemotivarea sentinței recurate și nici nu a indicat motivele contradictorii sau străine de natura cauzei cuprinse în această sentință.
Așa fiind, neexistând motive de ordine publică pe care instanța de recurs să le invoce din oficiu, în baza art. 486 alin.3 din Noul Cod procedură civilă, urmează să se constate nul recursul declarat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată în recursul promovat de către recurenta-pârâtă ., cu sediul în localitatea O., ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 2263 din 08 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul în București, .-20, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ.
Constată nul recursul pentru nemotivare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. E. N. R. B. E. G.
Grefier,
A. A.
Red.jud. RNB/10.03.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 68/2015. Curtea... → |
|---|
