Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 4678/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 115/CA
Ședința publică din 02 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Judecător R. P.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NATIONALE – cu sediul în București, sector 1, ..28-30, în contradictoriu cu intimata-reclamantă IONIȚA M. P. – cu domiciliul ales în C., ., nr. 57, . și intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI – cu sediul în București, sector 3, ..13, împotriva sentinței civile nr. 2097/18 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru (conform chitanță .. BCIT_ (55)/27.11.2014); recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In baza art.394 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 2097/18 septembrie 2014, Tribunalul C. a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul M. Educației și Cercetării și a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului M. Educației și Cercetării; a admis acțiunea formulată de reclamanta Ionița M. P., împotriva pârâtei U. “S. Haret”, a obligat pârâta U. “S. Haret” către reclamantă la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării; a obligat chematul în garanție M. Educației și Cercetării să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă și a obligat chematul în garanție M. Educației și Cercetării către pârâta U. “S. Haret” la plata sumei de 670 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale, care a criticat soluția instanței de fond ca nelegală, solicitând admiterea recursului și casarea atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție, invocând următoarele aspecte:
Prin raportare la disp.art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului și a celui superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Sub un prim aspect, susține recurentul, prima instanță ar fi trebuit să respingă cererea de chemare in garanție formulată de către U. S. Haret in contradictoriu cu MEN, ca nefondată, având în vedere faptul că pârâta U. S. Haret, prin propria culpă-organizatoarea unor forme de învățământ neautorizate-chestiune de notorietate națională care nu mai trebuie dovedită in cauză, a eliberat din numărul de tipizate aprobat diplome pentru absolvenții formelor de învățământ neautorizate, licru ce nu poate fi imputat ministerului.
În acest sens, se arată că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
În toate hotărârile de guvern emise în perioada 2002 se precizează că autorizarea se va realiza pentru fiecare formă de învățământ, fiind menționată expres forma avută în vedere: ZI, FF, FR, ID.
Autorizarea/acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, cum rezultă din OUG nr.75/2005.
În vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare/autorizare, care la art.1.6 paragraful 3. teza a doua a hotărârii menționează că programele de studii (programe care sunt supuse acreditării/autorizării potrivit art.29 alin.3 din OUG nr.75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță, etc.
Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma zi va fi diferit de un program de studii la forma ID (respectiv FR), fiind programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
În concluzie, pârâta U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza forma de învățământ ID sau FR urmată de reclamant.
Reclamantul a încheiat un contract de studii cu universitatea, contract care generează drepturi și obligații reciproce, printre care și obligația universității de a elibera documentele de studii, iar un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, deci cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pe motiv că nici una din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia.
În concluzie, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi si obligații legitime si nici de protecție jurisdicțională in cazul nerespectării lor.
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, nu atesta decât o situație de fapt, fiind emise în vederea executării unei 3ligafîi contractuale a universității. Eventuala obligație a universității de a emite diplomele de studii si-ar avea izvorul direct in lege, insă numai in condițiile in care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este izul in speța.
Convingerea reclamantului în sensul că universitatea era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care ei le-au urmat, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate, a asemenea verificare impunându-se, întrucât U. S. Haret este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice, in ceea ce privește legalitatea actelor pe care le emit.
Astfel ca nu poate fi reținută eroarea comună si invincibilă in care se presupune că s-ar afla absolvenții USH de la formele de învățământ FR sau ID și chiar dacă s-ar accepta că eroarea ar fi fost comună nu s-ar putea accepta că eroarea a fost invincibilă.
Susține recurentul că motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților U. S. Haret nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Mai arată recurentul că instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de către instanța de fond.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale.
Învederează că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.2 din Legea nr.288/2004 „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării."
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/2005, iar modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr.88/1993 și ulterior prin OUG nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr.88/1993, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr.443/2002, U. S. Haret - constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. In art.3 din Legea nr.443/_ se statuează că in componența Universității S. Haret intră structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
In virtutea interpretării speculative a prevederilor art. 60 din Legea 84/1995, fără a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005, U. S. Haret a organizat formele de învățământ ID si FR. Organizarea formelor ID si FR la unele specializări, deși exista si forma ZI, nu exclude obligația de conformare in ceea ce privește îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru fiecare forma si locație de învățământ in mod distinct.
H.G. nr.676/2007, in Anexa 3, referă la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizată structura legală pentru U. S. Haret la nivelul anilor 2007.
Cu rea-credință si cu vădita intenție de neconformare legală, U. S. Haret a atacat H.G. nr.676/2007 in fata instanței, fără succes. Astfel, conform Deciziei I.C.CJ. nr.4726/29.10._, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația in domeniu.
Se mai arată că, întrucât in perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/sau ciclul I de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenți, din care 170.760 au urmat specializări la forme nerecunoscute MECTS, solicitarea de eliberare de tipizate/formulare de diploma a U. S. Haret din anul 2009 avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizate/formulare de diploma pentru întreaga generație de absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior la nivel național, pentru anului 2009, motiv pentru care a solicitat suplimentarea diplomelor de licență cu peste 5000 bucăți, în virtutea atribuțiilor conferite de legiuitor, MECTS a organizat în anul 2009 o activitate de control având printre obiective verificarea situației școlarizării studenților la specializări autorizate provizoriu sau acreditate si a situației studenților școlarizați la specializări neautorizate.
În urma sesizărilor ARACIS, MEN a înaintat către Guvernul României propunerea de a emite o ordonanță care să reglementeze in mod legal posibilitatea studenților ce se aflau la formele nelegale de învățământ de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel a fost emisă O.G. nr.10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, in respectiva normă s-a reglementat posibilitatea ca aceștia să treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr.443/2002 a Universității S. Haret a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011.
Așadar, conchide recurentul, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Mai arată că, deși este un numărul mare de tipizate solicitate, și având în vedere nerespectarea creditelor acordate pe fiecare specializare, organizarea de forme de învățământ care aveau durata mult mai scurtă decât cea legal prevăzută, imposibilitatea evidențierii numărului de studenți ce au absolvit studiile, flexibilitatea structurii stabilite prin H.G.676/2007 in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășită, U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel cursuri fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți studenți.
În conformitate cu prevederile art.5 alin.1 din Ordinul nr.2284/28.09.2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Conform prevederilor aceluiași ordin, U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Față de aceste prevederi legale, se poate concluziona că reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
Mai susține recurentul că faptul că U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități.
Însă, prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care după minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, erau nule de drept.
Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au înțeles să dea eficiență unui document nul de drept, nu au făcut decât să-si asume riscuri ale căror efecte urmează să le suporte exclusiv. Prin obligarea Ministerului la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat în considerare tocmai opoziția sau reacția M.E.N. față de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverințe de studii nule de drept.
Referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 670 lei, recurentul susține că este nefondată, deoarece pârâta are o culpă exclusivă pentru promovarea acțiunii și, arătând și faptul că, potrivit art.451 alin.(2) din (N) Cod de procedură civilă, prima instanță putea diminua onorariul de avocat în raport de valoarea pricinii și prestația apărătorului.
Pentru motivele arătate, recurentul chemat în garanție solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii și a cererii de chemare in garanție.
În drept, a invocat art.488 pct.8 din Codul de procedură civilă, Legea nr.85/1995, H.G. nr.536/2011, Legea nr.1/2011, Legea nr.288/2004, Ordinul nr.2284/2007 și O.U.G. nr.75/2005.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta IONIȚA M. P. a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții U. „S. Haret” și M. Educației Naționale, să se dispună obligarea pârâților la eliberarea diplomei de licența și a suplimentului de diplomă.
Pârâta U. „S. Haret” a formulat cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să fie obligată să aprobe tipizarea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M.E.N. având ca obiect obligația acestuia la a aproba tipărirea formularelor tipizate, diploma de licență și suplimentul de diplomă, Curtea constată că în mod corect a fost admisă de către instanța de fond în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației Naționale, în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.6 alin.1 din același act normativ, „Diploma acordată după finalizarea studiilor universitare de licență atestă că titularul acesteia a dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice profesiei.”, fiind eliberată, în condițiile art.15 din Ordinul MECTS nr.295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior, de către instituția organizatoare.
În executarea dispozițiilor Legii învățământului nr.84/1995, prin Ordinul MECT nr.2284/2007 a fost aprobat Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, care prevede la art.11 alin.1 că „Activitatea de completare a formularelor actelor de studii - referitoare la studii parțiale sau complete - se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea, prin ordin al ministrului, a titlului științific de doctor - în cazul diplomelor de doctor.”
De asemenea, art.8 stabilește că formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, iar conform art.7, „Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
Față de procedura astfel reglementată, se constată că refuzul pârâtei de a elibera reclamantului diploma de licență este strâns legat de refuzul chematului în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare, refuz pe care instanța de fond l-a apreciat în mod corect ca fiind unul nejustificat.
Astfel, reclamanta a urmat cursurile Facultății de Psihologie Sociologie din București a Universității S. Haret, specializarea Psihologie, in perioada 2006 – 2009, a susținut si promovat Examenul de licența in sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 3383/09.09.2010 care atestă absolvirea facultății și promovarea examenului de licență.
U. S. Haret este o instituție de învățământ superior înființată prin Legea 443/2002, fiind prevăzut la art.3 că „După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”
Curtea reține că, în conformitate cu art.29 alin.3 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă.”
De asemenea, art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevedea că „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
În considerarea acestor dispoziții, universitatea pârâtă a organizat forme de învățământ cu frecvență redusă și la distanță pentru specializarea Psihologie din cadrul Facultății de Psihologie Sociologie din București a Universității S. Haret, fără ca recurentul, considerând că nu sunt respectate standardele de calitate, să ia măsurile prevăzute de art.34 din OUG nr.75/2005 pentru încetarea definitivă a școlarizării în cadrul programului respectiv de studii.
De altfel, instanța nu a fost învestită cu analiza existenței sau valabilității autorizării/acreditării programului de studiu urmat de reclamant, astfel că apărările recurentului în acest sens nu pot fi avute în vedere.
Mai mult, în mod constant Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa de litigii de asemenea natură, a statuat că M. Naționale are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate ce constă în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
În opinia recurentei, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, precum și Ministerului Educației Naționale, acordând o diplomă fără ca aceasta să aibă la bază studii universitare la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Se constată că în cauză nu se neagă în niciun fel atribuțiile și competența recurentului în ceea ce privește organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ, ci se solicită obligarea pârâtei, respectiv a chematului în garanție la îndeplinirea unor obligații legale, de natură administrativă, în scopul recunoașterii dreptului legitim al reclamantului.
Ori, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, cenzurarea refuzului nejustificat de eliberare a unui înscris sau de efectuare a unei operațiuni administrative este dată în competența instanței de contencios administrativ, astfel că pronunțarea instanței în sensul menționat nu poate fi apreciată ca o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Curtea consideră că aprecierea asupra condițiilor legale pe care pârâta trebuie să le îndeplinească pentru ca dreptul invocat de reclamant să fie unul legitim ține de legalitatea și temeinicia pe fond a soluției pronunțate, iar nu de încălcarea normelor de competență generală stabilite în favoarea instanțelor de judecată.
Acest drept recunoscut reclamantei-intimate nu poate fi afectat de eventualele divergențe apărute în decursul anilor între părți pe tema valabilității desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizat și cursuri de zi acreditate/autorizate.
Pentru aceste considerente, nu se poate considera că ne aflăm în situația depășirii atribuțiilor judecătorești.
Față de cele expuse, rezultă că toate criticile aduse soluției instanței de fond sunt neîntemeiate, soluția recurată fiind legală și temeinică.
Referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 670 lei, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.
Astfel, conform art.453 alin.1 și art.451 Cod procedură civilă, obligația părții care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecată, incluzând taxele de timbru și onorariile avocaților, are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia, culpă care există în cauză în condițiile în care cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă a fost admisă.
Pe cale de consecință, în baza art.496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimata-pârâtă U. S. Haret urmează a fi respinse, având în vedere că apărările efectuate de această parte în cadrul recursului sunt generale, apărări standard realizate în toate litigiile de acest gen, fără aprecieri juridice concrete raportat la prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NATIONALE – cu sediul în București, sector 1, ..28-30, în contradictoriu cu intimata-reclamantă IONIȚA M. P. – cu domiciliul ales în C., ., nr. 57, ., ., Județul C. și intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI – cu sediul în București, sector 3, ..13, împotriva sentinței civile nr. 2097/18 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă U. S. Haret.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 februarie 2015.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | Judecător, R. P. |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:C.Moțîrlichie
Red.jud.-R.M.
Tehnored.-gref.D.C.M.
5ex./20.02.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 68/2015. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
