Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 358/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 5864/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 358/CA
Ședința publică din 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C.
Judecător I. M. Ș.
Judecător E. C. G.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ promovat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. DE MANAGEMENT FISCAL ȘI CONTROL - SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE DIN C. PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI M., cu sediul în M., Șoseaua Constanței, nr.13, jud.C., împotriva Sentinței civile nr.2695/20.11.214 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul social în Voluntari, jud.Ilfov, . nr.82/15 și sediul procesual ales la Cabinet avocat Milcovici A., în București, ..35, ., sector1, având ca obiect – suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă av. Grimberg A. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/25.03.2015, pentru intimata reclamantă răspunde av. Milcovici A. conform împuternicirii avocațiale . nr._/2015 pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, menționându-se că cererea de recurs este scutită de taxa judiciară de timbru conform art.30 alin.1 din OUG 80/2013.
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar organigrama aparatului de specialitate al Primarului Municipiului M. și extras din sistemul informatic Ecris al Curții de Apel C., din care rezultă că, în spețe similare, recursul a fost admis, casată în tot hotărârea recurată și rejudecând, respingând acțiunea ca nefondată. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea comunică un exemplar al înscrisurilor depuse de apărătorul recurentei pârâte, părții adverse, prin apărător.
Apărătorul intimatei reclamante având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta pârâtă, av.Grimberg A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal, casarea hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii introductive ca fiind introdusă împotriva unei persoane de drept public fără capacitate procesuală de folosință și implicit fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că recurenta pârâtă se află în subordinea unității administrativ teritoriale din care face parte, și care nu are capacitate de folosință, aceasta neputând sta în judecată ca o persoană de drept public cu personalitate juridică. În subsidiar, solicită casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și în baza materialului probator administrat în prezenta cauză, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de intimată ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, solicită casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerii cererii de suspendare având în vedere că nu a fost dovedită condiția cazului bine justificat și că există o puternică îndoială cu privire la actele contestate, respingând apărările lor, apreciind soluția instanței de fond ca fiind greșită din această perspectivă.
Avocat Milcovici A. având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind în conformitate cu prevederile legale. Precizează că cererea a fost formulată în mod corect, în contradictoriu cu Primăria Municipiului M. – Direcția G. de Management Fiscal și Control Serviciul Impozite și Taxe în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004. Chiar recurenta și-a precizat poziția procesuală, în sensul că aceasta are personalitate juridică pentru a sta în judecată.
Întrebat fiind, apărătorul intimatei reclamante, precizează că a formulat cerere de suspendare, ce formează obiectul dosarului nr._ .
Apreciază că instanța de fond în mod justificat a apreciat asupra cazului bine justificat și a necesității eliminării unui eventual prejudiciu, fiind îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr.554/2004.
Curtea, rămâne în pronunțare în conformitate cu dispozițiile art.394 NCPC, constatând dezbaterile închise.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 04.08.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu Direcția G. de Management Fiscal și Control Serviciul Impozite și Taxe din cadrul Primăriei M., suspendarea executării deciziei de impunere nr._/2014 și a deciziei de impunere_/2014 conform art. 14 din Legea 554/2004.
Prin Sentința civilă nr.2695/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul C. – Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost admisă cererea de suspendare, dispunându-se suspendarea executării deciziei de impunere nr._/27.06.2014 până la pronunțarea instanței de fond, obligând pârâta către reclamantă la plata sumei de 2520 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția G. De Management Fiscal Și Control - Serviciul Impozite Și Taxe Din C. Primăriei Municipiului M., care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Motivând recursul, pârâtă învederează că, față de împrejurarea ca intimata reclamantă a înțeles să cheme în judecată DIRECȚIA GENERALA DE MANAGEMENT FISCAL și CONTROL- Serviciul impozite și taxe din cadrul Primăriei Municipiului M., înțelege să invoce excepția lipsei capacității procesuale a Direcției Generale de Management Fiscal și Control, având în vedere dispozițiile art.17 din OG 92/2003, în raport de care, subiectele raportului de drept fiscal sunt unitățile administrativ teritoriale care sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de catre autoritățile administrative.
Așadar solicită a se aprecia că într-un litigiu precum cel prezent, generat de stabilirea unui raport de drept material fiscal capacitate procesuală pasivă are unitatea administrativ teritorială, compartimentul de specialitate aflat în subordinea acestuia, care, în limita atribuțiilor delegate a emis actul de impunere.
Din perspectiva dispozițiilor menționate, reiese că acestea reprezintă unitatea administrativ teritorială în raportul juridic fiscal, în considerarea faptului că emit acte fiscale, calitate care le conferă legitimitate procesuala pasivă față de dispozițiile Legii nr.554/2004 potrivit cu care plângerea împotriva actelor administrativ fiscale se judecă în contradictoriu cu emitentul actului.
Consideră că în cadrul Primăriei Municipiului M., este un aparat aflat în subordinea unității administrativ teritoriale din care face parte, și care, nu are capacitate de folosința, neputând sta în judecată ca o persoana de drept public cu personalitate juridica.
Prin urmare, fata de argumentele mai sus expuse, solicită admiterea excepției invocate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosința și implicit fără calitate procesuala pasivă.
Pe fond, solicită casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, având în vedere următoarele argumente de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecata, intimata . a solicitat instanței să dispună suspendarea actelor administrativ fiscale emise în sarcina acesteia, motivat de împrejurarea că se impune suspendarea pentru a prevenii o pagubă iminentă.
Împotriva actelor administrative, a căror suspendare s-a cerut în fata instanței de fond, intimata a formulat contestație, autoritatea emitenta din cadrul Primăriei Municipiului M. soluționând contestația formulata, a emis Dispoziția nr._/28.08.2014 prin care a respins în mod motivat contestația.
Anterior soluționării contestației formulate conform art.7 din Lg.554/2004, intimata a înțeles sa formuleze în fata instanței competente, cerere de suspendare a actelor administrative, care impun la plata suma totala de 37.834,88 lei.
Din expunerea de motive, enunțate de intimata în fata instanței de fond, aceasta susține că deciziile a căror suspendare se cere, sunt emise cu greșita interpretare a dispozițiilor privind reducerea impozitului motivat de împrejurarea ca imobilul ce face obiectul impozitării, este o unitate de cazare, care ar fi funcționat însă nu a avut clienți.
In motivarea celor mai sus enunțate de intimată, aceasta a înțeles să folosească o . înscrisuri, care nu dovedesc în concret desfășurarea unor activități în înțelesul disp. art. 285 alin.2 din Lg. 571/2003.
In realitate contractele de muncă, 1941/I/B/2008, 1942/I/B/2008 și 1/2011, privesc doar directorii societății comerciale și directorul adjunct, prin urmare nici unul dintre cei trei nu putea presta servicii turistice efective, în înțelesul legii.
In perioada în care intimata susține ca ar fi prestat servicii turistice și de alimentație publică, rezultă din înscrisurile depuse la dosar, faptul că nu a avut nici un angajat ce ar fi putut presta astfel de servicii (bucătari, ospătari, picoli, barmani, etc.)
Din analiza documentelor contabile puse la dispoziție de intimata, nu exista intrări/ieșiri de marfa, cel puțin în luna octombrie este menționat rulaj marfa 0. Intimata nu a depus declarația lunara (octombrie) pentru stabilirea taxei hoteliere în raport cu legislația în materie.
Prin urmare, condiția privind cazul bine justificat nu a fost dovedită de intimata, soluția instanței de fond fiind greșita din aceasta perspectivă.
Solicită recurenta a se reține aprecierea instanței privind îndeplinirea condiției "pagubei iminente”, ca fiind una greșită, raportat la argumentele prezentate de intimată, în sensul că actele administrative a căror suspendare se cere, prevestesc colapsul societății intimate, pe fondul datoriilor pe care aceasta le are în relația cu terți comercianți.
Obligația de plata a ratelor în sarcina intimatei este o obligație independenta raportat la obligațiile fiscale impuse de lege iar organul fiscal nu poate fi pus în imposibilitate de a emite acte administrativ fiscale cuprinzând obligații fiscale impuse de lege, doar pentru că, contribuabilul are datorii către terți.
Chiar și așa, solicită a se observa că cererea intimatei de suspendare a actelor administrative s-a soluționat la 20.11.2014, deci cu mult peste termenul învederat de aceasta corespondent ratei II mai sus enunțate.
De asemenea, argumentele intimatei nu mai existau la momentul pronunțării, față de faptul că deși susține că plata ultimei rate a fost eșalonată, aceasta nu a depus nicio dovada în acest sens, motiv pentru care sunt în măsură a aprecia ca în fapt, organele statului sunt prejudiciate prin măsura dispusă de instanța de fond, față de împrejurarea că la acest moment, nu se pot încasa impozitele stabilite în sarcina intimatei, doar pentru faptul că o instanța de judecată a apreciat că este mai important ca un contribuabil să-și achite datoriile față de terți decât datoriile față de stat.
Organul fiscal competent să încaseze impozitele și taxele, poate intra în colaps funcțional în măsura în care taxele și impozitele nu sunt încasate de la contribuabili, față de faptul că întregul aparat fiscal, funcționează în mod normal din încasarea taxelor și impozitelor, acesta neavând finanțări externe .
Aprecierea instanței raportată la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu este justificată, față de argumentele pe care le-a învederat, în sensul că din întreaga documentație depusă la dosar de intimate nu se poate face dovada în mod clar ca aceasta a prestat servicii conform art. 285 alin.2 din Legea nr.571/2003 și evident nu poate beneficia de scutirea de impozit în procentul legal prevăzut de articolul antamat.
In alta ordine, criticile referitoare la soluția instanței de fond în ceea ce privește prezumția de legalitate a actelor administrative deduse judecații, sunt fondate în opinia sa.
In cauza, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ-fiscal va avea drept consecința diminuarea patrimoniului societății comerciale, dar atâta vreme cât acest lucru are la baza un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.
In alta ordine, intimata-reclamanta nu a administrat nici un fel de proba de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.
Mai mult, în cazul actelor administrative-fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedita și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că aceasta cerința este presupusa în majoritatea actelor administrative din aceasta categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.
In concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit ca sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 alin. (1) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisa cererea de suspendare formulata în cauza.
Jurisprudența invocata de intimata în mod repetitiv nu poate conduce către o alta soluție, întrucât potrivit sistemului de drept romanesc, hotărârile judecătorești nu sunt izvor de drept și pe de altă parte, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554./2004: este supusa analizei judecătorului în fiecare caz în parte.
Având în vedere toate considerentele expuse, solicită admiterea recursului în principal în sensul casării hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii introductive adresata instanței de judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane de drept public fără capacitate procesuala de folosința și implicit fără calitate procesuala pasivă, iar în subsidiar, solicită casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și în baza întreg materialului probator administrat în prezenta cauză, respingerea cererii de suspendare formulata de intimate ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate disp.art. 14 alin.4 din Legea nr.554/2004 și art. 488 lin.8 NCPC.
Intimata reclamantă . și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul sub aspectul motivului de casare invocat, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Invocarea dispozițiilor art.17 din Cod Proc. fiscală, care prevăd că „ subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr.215/2001, republicata, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport” nu are nici o relevanță în prezenta cauză din perspectiva excepției lipsei capacității procesuale a Direcției Generale de Management Fiscal și Control deoarece aceasta reprezintă unitatea administrativ teritorială în raportul juridic fiscal, în considerarea faptului că emite acte fiscale, calitate care îi conferă legitimitate procesuala pasivă față de dispozițiile Legii nr.554/2004 potrivit cu care plângerea împotriva actelor administrativ fiscale se judecă în contradictoriu cu emitentul actului.
În atare situație Direcția Generala de Management Fiscal și Control - Serviciul de Taxe și Impozite din cadrul Primăriei Municipiului M., este un aparat aflat în subordinea unității administrativ teritoriale, și care, deși nu are capacitate de folosința, poate sta în judecată având calitate procesuală pasivă în calitate de emitent al actului administrativ a cărei suspendare se solicită.
În ceea ce privește fondul litigiului Curtea reține ca fiind întemeiate criticile aduse prin prezentul recurs .
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Însă principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente
În interpretarea dispozițiilor legale menționate, constant doctrina administrativă a statuat că îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ trebuie realizată de judecător „ fără o interpretare restrictivă a temeiurilor de fapt care justifică suspendarea, pentru că altfel scopul măsurii nu mai poate fi atins”, stabilind însă, în egală măsură și faptul că, pornind de la „ prezumția de legalitate care domină întregul drept administrativ, instanțele trebuie să aprecieze cu obiectivitate aparența de ilegalitate și să hotărască suspendarea actului, cu mare atenție, și numai în acele cazuri în care ea se impune cu evidență”.
În speță, Curtea constată că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de legea contenciosului administrativ, iar suspendarea actului nu se impune cu evidență.
Cererea reclamantei s-a întemeiat pe art.14 alin. (1) din Legea nr.554/2004 care prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Cazul bine justificat – în accepțiunea disp.art.2 lit.”t” din Legea nr.554/2004 se configurează atunci când împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care sunt invocate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului.
Îndoiala serioasa asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi distinsă cu ușurința, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării actelor administrative, pe calea căreia pot fi dispuse numai masuri provizorii, nu este permisa o prejudecare a fondului litigiului.
În mod constant a statuat literatura de specialitate, în acord cu care s-a conturat și practica jurisprudențială a instanței supreme, „ cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare”.
Curtea apreciază că instanța de fond, pe baza înscrisurilor depuse la dosar și, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art.14 din Legea nr.554/2004, a stabilit greșit că în cauză este îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit în art.2 alin.(1) lit. t) deoarece motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă la o examinare sumară, nu sunt apte să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziilor a căror suspendare se solicită.
Astfel, fără a analiza legalitatea deciziilor contestate Curtea apreciază că împrejurările concrete de fapt invocate în care acestea au fost emise nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității acesteia.
Aprecierile reclamantei asupra nelegalității actelor administrative reclamă administrarea de probe pentru dovedirea susținerilor sale, constituind probleme de substanță ce implică o analiză complexă a tuturor elementelor probatorii, neputându-se concluziona, după o examinare sumară a cauzei, că se creează sau nu o îndoială serioasă în privința actului administrativ contestat, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004.
A considera altfel înseamnă a prejudeca fondul, o astfel de examinare nefiind posibilă prin raportare la obiectul prezentei cereri.
În ceea ce privește paguba iminentă Curtea reține, din perspectiva dispozițiilor art. 2 lit.ș din Legea nr.554/2004, că paguba iminentă nu se prezumă, ea trebuia a fi dovedită de către persoana lezată, prin probe concludente, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat, apărările reclamantei rămânând la stadiul de simple afirmații.
Chiar și în situația în care reclamanta ar fi demonstrat acest fapt se reține că cererea de suspendare nu putea fi admisă deoarece pentru a beneficia de incidența dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 trebuiau dovedite cumulativ ambele condiții.
Cum în speță, față de argumentele prezentate rezultă că nu s-a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute prin textul de lege invocat, Curtea apreciază că hotărârea tribunalului este nelegală motiv pentru care în temeiul art.20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art.496 din Codul de procedură civilă recursul va fi admis, urmând a fi casată hotărârea recurată și, rejudecând, cererea de suspendare va fi respinsă ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. DE MANAGEMENT FISCAL ȘI CONTROL - SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE DIN C. PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI M., cu sediul în M., Șoseaua Constanței, nr.13, jud.C., împotriva Sentinței civile nr.2695/20.11.214 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul social în Voluntari, jud.Ilfov, . nr.82/15 și sediul procesual ales la Cabinet avocat Milcovici A., în București, ..35, ., sector1.
Casează hotărârea recurată și, rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astazi 25 Martie 2015.
Președinte, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. | Judecător, N. C. |
Grefier, C. G. |
Red.hot.jud. C.Moțîrlichie
Red.dec.jud.N.C./15.05.2015
Tehnored.gref.C.G./
Ex4/01.04.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 854/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 366/2015. Curtea... → |
|---|
