Alte cereri. Sentința nr. 254/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 254/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 801/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 254/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. B. - judecător
Grefier: E.-M. O.
Pe rol, judecarea acțiunii formulate de reclamanta P. (S.) I. C. în contradictoriu cu pârâta U. „S. HARET” și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat O. M. în substituirea avocatului R. C. N. pentru reclamanta P. (S.) I. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că a fost depusă întâmpinare, cu exemplare pentru comunicare, la data de 10.06.2013 prin Serviciul Registratură, iar pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Avocat O. M. depune împuternicire avocațială, delegație de substituire nr. 13 din 14.06.2013 și o cerere formulată de reclamanta P. (S.) I. C. prin care aduce la cunoștința instanței că își alege domiciliu procesual la adresa din Drobeta Turnu Severin, .. 3, ., ..
Curtea invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel C., în raport de obiectul cauzei și acordă cuvântul părții prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii.
Avocat O. M., apărătorul reclamantei P. (S.) I. C., învederează că este competentă să judece prezenta cauza Curtea de Apel C..
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la data de 12.02.2013 pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta P.( S.) I. C. a chemat în judecată pe pârâta U. „S. Haret” București, solicitând obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii și chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând obligarea acestuia la tipizarea formularelor de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea prev.de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 și a unor daune cominatorii în cuantum de 2000 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate. De asemenea, a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin Ministru, cu obligarea chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea prev.de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 și a unor daune cominatorii în cuantum de 2000 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate, precum și obligarea chematului în garanție să recunoască diploma de licență și suplimentul de diplomă.
A mai solicitat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din București din cadrul Universității „S. Haret”, promoția 2009, a susținut și promovat Examenul de Licență în sesiunea din iulie 2009.
În urma promovării acestui examen U. pârâtă i-a eliberat adeverința cu nr. 964/08.07.2009, care atestă cele menționate anterior.
Întrucât adeverința menționată are ca termen de valabilitate 12 luni, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din învățământul superior, aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, după împlinirea termenului respectiv a solicitat prin cererea cu nr. 450 din 19.01.2011, Universității pârâte, în baza art. 20 din Regulamentul susmenționat, eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.
Reclamanta a susținut că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau potrivit contractului de studii încheiat cu U. și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele de an, inclusiv examenul de licență.
În aceste împrejurări, potrivit Metodologiei Organizatorii și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă sub numărul 1405/21.05.2009, precum și prevederile art. 20 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, pârâta este obligată să-i elibereze actele de studii solicitate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii învățământului nr. 1/2011, legii 84/1995 și dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
La data de 25.02.2013, pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularelor tipizate este o procedură ce implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și ROMDIDAC SA-Compania de material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele_/21.06.2010,_,12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010, deci și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, susținând că din adresele A.R.A.C.I.S reiese faptul că specializarea urmată de reclamantă, la forma de învățământ ID/FR nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată potrivit HG nr.676/2007.
Legea nr. 84/1995, la art. 103, alin. 2 prevede: „Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi.”
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea că aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ „zi”.
Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile O.U.G. 75/2005 și H.G. nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise, specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._ .
În cazul Universității „S. Haret” din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a O.U.G. nr. 75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
De altfel, nicio specializare a niciunei facultăți din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ ID nu a fost și nu este acreditată.
U. „S. Haret”din București avea dreptul să organizeze admitere doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern.
Pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
La data de 06.03.2013, pârâta U. „S. Haret” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să ia act că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite Adeverințele de studiu pentru reclamantă și a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare, în scopul livrării lor.
În susținerea apărărilor, pârâta a învederat ca, prin adresele nr. 385/06.04.2009, nr. 769/25.08.2009, nr. 31/21.06.2010, nr. 557/12.10.2010, nr.569/18.10.2010, 573/26.10.2010, nr. 1054/03.02.2011, nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010 a solicitat să-i fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac, fiind îndreptățită să primească oficial un răspuns în scris din partea autorității administrative, însă aceste adrese au fost urmate în parte de un răspuns pozitiv.
Pârâta a susținut că este în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studiu solicitate de reclamantă.
Adresele emise către Minister vizează actele de studii pentru 2009, însă ele au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și, pe cale de consecință, s-a aflat în imposibilitate să le elibereze tuturor absolvenților, din vina MECTS care se situează pe o poziție de trenare, prin refuzul de a da curs în totalitate solicitării Universității, înțelegând sa aprobe doar în parte aceste formulare.
Pârâta a precizat că adeverința de licențiat a reclamantei există, este în ființă și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat, în vreun mod, de către instanțele de judecată.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului trebuie să respecte principiile de drept care privesc drepturile câștigate, dreptul la instruire potrivit art. 2 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și drepturile constituționale care privesc dreptul la educație, actele de studii nefiind desființate în niciun mod de vreo instanță de judecată, deopotrivă cu principiul nediscriminării și ca atare, poziția exprimată de USH, izvorăște din prezumția de legalitate ce trebuie cunoscută actului administrativ intitulat adeverința de licență.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că este ținută în îndeplinirea obligațiilor nu doar de avizul MECTS, dar și de activitatea de tipărire a . urmare, eliberarea diplomei și a suplimentului solicitată de reclamantă poate trena din alte cauze independente de USH, care nu poate fi obligată la daune pentru acțiuni ce depind de alți factori decât voința sa.
Pârâta U. „S. Haret” a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și a suplimentului la diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, precum și la obligarea chematului în garanție la plata tuturor sumelor solicitate, cu orice titlu, de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei cereri, pârâta U. „S. Haret” a arătat că s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS toate informațiile cerute prin adresa susmenționată, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare, să atașeze la cererile lor, „și situațiile centralizatoare (…) semnate și stampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generală de Învățămant Superior”.
A informat și Romdidac SA - compania de material didactic, aducându-i la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă, Romdidac, prin mai multe adrese, a comunicat că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Generală Juridică și Control.
Pârâta a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectivă de a emite diplomele de licență și a suplimentului la diplomă atâta vreme cât MECTS nu va aproba tipărirea formularelor potrivit art. 7 din Ordinul 2284/2007 a MECTS, fiind pusă astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea.
La data de 03.04.2013 reclamanta P. ( S.) I.C. a depus precizare de acțiune prin care a învederat faptul că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, M. Educației Naționale, prin Ministru, pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
La data de 12.04.2013 M. Educației Naționale, în calitate de chemat în garanție, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
În ședința publică din 24 aprilie 2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale cu soluționarea de către Tribunalul M. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a acestei cauze în raport de dispozițiile art.3 c.pr.civ. și art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, luând în pronunțare cauza pe excepție.
Prin sentința nr. 3607 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis excepția de necompetență materială cu soluționarea cauzei de către Tribunalul M. - Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal
S-a constatat că nu este competent material cu soluționarea Tribunalul M.- Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
S-a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta P. (S.) I. C. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului Și Sportului, în favoarea Curții de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta P. (S.) I. C. a chemat în judecată pe pârâta U. „S. Haret” București, solicitând obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii și pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând obligarea acestuia la tipizarea formularelor de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 2000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Conform art. 3 din codul de procedură civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice.
U. S. Haret din București este, conform Legii nr.443/2002, instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ superior care, poate fi asimilată autorității publice centrale, având în vedere faptul că are competență ce se exercită la nivel național, pe întreg teritoriul țării.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin decizia nr.604/31.01.2007, nepublicată, a reținut că dacă obiectul cauzei este contestarea unor acte emise de o instituție de învățământ superior, căreia, prin lege i-a fost acordată personalitate juridică de drept privat și a fost recunoscută utilitatea publică la nivel național, fiind asimilată potrivit art .2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004 unei autorități publice centrale, sunt aplicabile prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.1 c.pr.civ.
Având în vedere motivele expuse mai sus, Tribunalul a reținut că pârâta U. S. Haret București este asimilată autorității publice centrale, în raport de prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la art.3 alin.1 pct.1 din codul de procedură civilă și a apreciat că nu este competent Tribunalul M. cu soluționarea acestui litigiu, ci Curtea de Apel C. – Secția de C. Administrativ Fiscal, unde a declinat competența de soluționare a acestui litigiu.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 24 mai 2013 sub nr._ .
Chematul în garanție M. Educației Naționale a depus la data de 10 iunie 2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale, excepție care va fi analizată cu prioritate în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ.
Curtea apreciază că excepția necompetenței materiale este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. l din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă către reclamant, care a urmat în perioada 2006-2009 Facultatea de D. și Administrație Publică din București - specializarea D. din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ la distanță.
Pârâta U. „S. Haret” este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. l lit. b teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. „S. Haret” din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.
U. S. Haret nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.
În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
În speță, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U. S. Haret este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
În speța de față, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.
Potrivit art. 17 din Codul de procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
În litigiul de față, capătul de cerere opus de către reclamantă chematului în garanție MECTS este dependent de modul de soluționare al capătului principal de cerere. De asemenea, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală, care va fi soluționată de instanța competentă să soluționeze acțiunea principală.
Pentru aceste considerente, în raport de decizia nr. 3982 din 24.08.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ și, având în vedere art. 158 alin. 1 și 3 și art. 159 alin. 2 C.proc.civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M., Secția C. Administrativ si fiscal.
Având în vedere soluția de dezinvestire pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și fiscal, prin sentința rămasă irevocabilă nr. 3607/24.04.2013, în baza art. 22 C.p.civ, Curtea de Apel C. va constata intervenit conflictul negativ de competență și va sesiza instanța superioară comună pentru soluționarea acestui incident procedural. În baza art. 21 C.p.civ, va înainta dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de P. (S.) I. C., cu domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, .. 3, ., . în contradictoriu cu pârâta U. „S. HARET”, cu sediul în București, sector 3, .. 13 și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, sector 1, ., nr. 28-30, în favoarea Tribunalului M. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării conflictului.
Suspendă judecarea cauzei până la soluționarea conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 17 iunie 2013.
Președinte, L. B. | ||
Grefier, E. M. O. |
Red. jud. L. B.
2ex./ M.O./ 06.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
