Anulare act administrativ. Decizia nr. 5934/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5934/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 18108/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5934/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G.
Judecător G. D. C.
Judecător L. B.
Grefier I. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Motru, împotriva sentinței nr. 7304/2012 din 18 Decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D. M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat C. G. pentru intimatul reclamant B. D. M., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ., după care;
Constatând că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu mai sunt cereri din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. G. pentru intimatul reclamant B. D. M., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 29.11.2012, reclamantul B. D. M. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Motru și Administrația F. pentru Mediu solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 5367 lei, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, sumă plătită cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cu chitanța . nr._/09.08.2010, taxă pe care a considerat-o netemeinică, nelegală și discriminatorie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2012 a achiziționat un autoturism marca Audi Berlina nr. șasiu WAUZZZ8E12A028367 din Italia, iar pentru a putea înmatricula acest autoturism în România a fost obligat să plătească în contul bugetului de stat suma de 5367 lei.
Prin sentința nr. 7304/2012 din 18 Decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, a admis acțiunea, formulată de reclamantul B. D. M., cu domiciliul ales la Cabinet avocat B. M.-A., cu sediul în Tg.J., .. 57, ., ., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Motru (A.F.P), cu sediul în Motru, ., Județul G. și Administrația F. pentru Mediu (A.F.M.), cu sediul în București, .. 294, Corpul A, Sector 6.
A obligat pârâtele A.F.P. Motru și A.F.M. București să restituie reclamantului suma de 5367 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și la dobânda legală.
A obligat pârâtele la plata sumei de 504,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice G., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Motru, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Motru, a considerat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că organul fiscal are calitate procesuală pasivă. În acest sens, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Motru, în favoarea A.F.M. București.
A susținut că taxa de poluare a intrat în bugetului fondului pentru mediu și este gestionată de către Administrația F. pentru Mediu potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, apreciind că A.F.M. București are calitate procesuală pasivă. A susținut că organul fiscal doar a încasat taxa și a virat-o beneficiarului, respectiv A.F.M.
Recurenta a susținut că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei. Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte nu suntem în prezența unor „impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Totodată, recurenta pârâtă a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată, motivat de faptul că A.F.P Motru nu se află în culpă procesuală.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii față de A.F.P.Motru.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ..
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
În motivarea recursului Direcția Generală a Finanțelor Publice G., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Motru a învederat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă și nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, invocând art. 7 din Legea nr. 554/2004 .
Soluția instanței de fond este nefondată raportat la prevederile Ordinului nr.986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare la autovehicule, anexele 1 -3, unde este detailată procedura emiterii deciziei de calcul, obligând doar organul fiscal la restituirea sumei, însă fără a anula actul administrativ fiscal, decizia taxei de poluare emisă de organul fiscal.
Referitor la cheltuielile de judecată dispuse de instanța de fond, solicităm respingerea acesteia, motivat de faptul că AFM Tg. J. nu se află în culpă procesuală, refuzul de a restitui integral suma achitată la bugetul de stat a fost ca urmare a legislației fiscale puse în executare de către organul fiscal, entitate subordonată în cadrul Ministerul Finanțelor și D., cu motivarea că reclamantul a achitat voluntar taxa și nu reiese din probatorii cum că l-ar fi obligat organul fiscal, nefiind stabilită culpa procesuală a acestui organ fiscal de instanța de fond, organ fiscal subordonat ierarhic D. G., unde acesta nu a atacat actele administrativ fiscale emise potrivit art. 205 – 211 Cod pr. Fiscală.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar în subsidiar respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recursul va fi respins pentru considerentele ce succed:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Motru, Curtea reține că excepția este neîntemeiată, soluția de obligare a acesteia, alături de AFM București, fiind corectă.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din OMPF nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, organul fiscal competent în soluționarea cererilor de restituire este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare.
În speță, autoritatea fiscală competentă este pârâta A.F.P. Motru, care are calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Analizând pe fond criticile formulate de recurentă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerentele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 5367 lei cu titlu de taxă de poluare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei pe poluare, pârâta A.F.P. Tg.J. comunicându-i un răspuns negativ.
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul G. sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, în mod corect prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către reclamant a taxei de poluare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurentei referitoare la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.
Cât privește critica recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea acordării cheltuielilor de judecată, Curtea reține că este neîntemeiată. Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, astfel că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., înseamnă a pierde procesul.
În speță, reclamantului i-a fost admisă acțiunea, astfel că ambele pârâte se află culpă procesuală și în mod corect instanța de fond a obligat pârâtele A.F.P. și A.F.M. la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Faptul că sumele încasate de organul fiscal s-au virat în fondul administrat de AFM nu justifică obligarea numai a fondului la restituirea taxei de poluare și la plata cheltuielilor de judecată deoarece parte în raportul juridic este și AFP Tg.J., care a calculat și încasat taxa, astfel încât cele două autorități administrative răspund solidar.
Față de aceste considerente, Curtea, având în vedere dispozițiile art.312 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice G., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Motru.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta, partea în culpă procesuală, la plata sumei de 500 lei către intimatul reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Motru, împotriva sentinței nr. 7304/2012 din 18 Decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D. M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Obligă recurenta pârâtă la plată către intimatul reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013
Președinte, C. G. | Judecător, G. D. C. | Judecător, L. B. |
Grefier, I. C. |
Red. Jud. L.B.
Ex.2/IC/
Jud. fond R. I.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2266/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4347/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
