Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4968/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4968/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 2218/54/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4968/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - M. F.
Judecător: - T. B.
Judecător: - L. C.
Grefier: - R. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul I. C. S. împotriva sentinței nr. 71 din data de 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte G. F.-COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI și G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele pârâte G. F.-COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI și G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D. reprezentate de consilier juridic D. Teotoașe D. lipsind recurentul reclamant I. C. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul intimatelor pârâte, arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic D. Teotoașe D. pentru intimatele pârâte G. F.-COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI și G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 71 din data de 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a admis excepția inadmisibilității.
A fost respinsă acțiunea precizată în anularea preavizului și listelor de examen formulată de reclamantul I. C. S. în contradictoriu cu pârâtele G. F.-COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI și G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D., ca inadmisibilă.
A fost respinsă acțiunea precizată în anularea deciziei nr.1251/28.07.2011 a Gărzii Financiare – Comisariatul General, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Cu privire la verificarea separata a legalității: preavizului nr.801.965/23.06.2011 emis de G. F. –Secția județeană D., Listei funcționarilor publici declarați admiși/respinși din data de 11.07.2011 emisă de G. F. –Secția județeană D., Listei funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba de interviu, din data de 17.07.2011 emisă de G. F. –Secția județeană D., instanța a menținut considerentele din încheierea din 16.12.2011,considerând că aceste acte nu au caracterul de acte administrative în înțelesul art. 2 lit. c din LCA. Prin urmare, verificarea nelegalității acestora pe cale separată în această acțiune a fost apreciată ca inadmisibilă.
Prin decizia nr.1251/2011 (f.45), raporturile de serviciu ale reclamantului cu pârâtele au încetat din data de 02.08.2011, prin eliberarea din funcție, ca urmare a reorganizării instituției.
Critica de nelegalitate din precizare, vizând nerespectarea obligației legale de publicare a actelor administrative (ordinele care au stat la baza emiterii deciziei contestate), în Monitorului Oficial al României –partea I nu a putut fi reținută.
Ordinele nr. 2253 si 2434/2011 emise de președintele ANAF sunt destinate unui subiect determinat de drept, respectiv G. F. și funcționarii direct vizați de restructurare, fără a cuprinde norme cu aplicabilitate erga omnes. În consecință este un act administrativ cu caracter individual, chiar dacă subiectul căruia i se adresează este colectiv, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 11 alin.2 lit. b din legea nr. 24/2000. Acest text exceptează de la publicarea în M. Of . actele normative cu caracter individual emise în aplicare legilor de către organele administrației publice de specialitate.
De asemenea, aceste ordine sunt publicate pe pagina internet a ANAF. Ca atare, nu s-a putut reține încălcarea principiilor de drept invocate de reclamant în precizare și nici sancțiunea inexistentei actului administrativ.
Referitor la susținerile reclamantului de la punctul I a, instanța nu a reținut o încălcare a dispozițiilor art. 99 alin.1 din legea nr.188/1999, deoarece la dosar reclamantul nu a depus dovada primirii acestei decizii după 15 zile de la emitere și nici nu a indicat în concret care este această dată. In plus, termenul de 5 zile lucrătoare nu este prevăzut sub sancțiunea nulității deciziei de eliberare din funcție, iar instanța a reținut că reclamantul nu a invocat în ce constă vătămarea drepturilor sale în eventualitatea depășirii acestui termen, în condițiile în care reclamantului i-au fost acordate drepturile salariale până la eliberarea din funcție, iar după afișarea rezultatelor finale ale examenului, emiterea acestei decizii era previzibilă.
De asemenea, instanța a reținut că reclamantul nu poate să-și invoce propria culpă în ce privește nerespectarea de către pârâtă a termenului de 5 zile lucrătoare, deoarece din actele dosarului a rezultat că rezultatele finale ale examenului au fost afișate public la data de 20.07.2011 (f.42-43), iar din preambulul deciziei contestate a rezultat că, din ziua imediat următoare, respectiv 21.07.2011, reclamantul a intrat în concediu medical. Prin urmare, termenul de 5 zile a fost calculat pe zile lucrătoare, iar reclamantul în această perioadă de 5 zile, ulterioare finalizării examenului a avut raporturile de serviciu suspendate pe motive medicale.
Susținerea reclamantului că, în cauză au fost încălcate prevederile art. 99 alin. 3 din legea nr.188/1999 nu a putut fi reținută de prima instanță, deoarece autoritatea publică a respectat obligația sa legală de a acorda preaviz reclamantului în condițiile art. 99. alin.3, iar preavizul este o operațiune administrativă prealabilă emiterii deciziei de eliberare din funcție, nu ulterioară acesteia, cum greșit a susținut reclamantul. De asemenea, față de momentul eliberării din funcția publică, preavizul a respectat termenul de 30 de zile calendaristice. Având în vedere că reclamantul a atacat separat preavizul în prezenta cauză, instanța a considerat că această operațiune trebuie analizată odată cu actul administrativ în cadrul motivul 1b.
Referitor la afirmația reclamantului că în cauză au fost încălcate prevederile art.99 alin. 5 și 6 din legea nr.188/1999, instanța a reținut că în cauză a fost parțial incidentă ipoteza prevăzută de art. 99 alin.5, însă coroborat cu dispozițiile art. 100 alin.3. Cu alte cuvinte, în cadrul instituției publice pârâte existau funcții publice vacante corespunzătoare, însă obligația pârâtei de a pune direct la dispoziția reclamantului o astfel de funcție nu se menține în condițiile în care au existat mai mulți funcționari publici care au optat pentru funcția respectivă, situație în care se organizează examen. In acest sens se înscrie și adresa ANFP (f.107). Or, din actele depuse privind desfășurarea examenului a rezultat că pentru 11 funcții publice corespunzătoare vacante au candidat mai mulți funcționari publici (28).
Prin urmare, nu s-a putut reține încălcarea prevederilor art. 99 alin.5, deoarece în mod corect prin raportare la prevederile art. 100 alin. 3 din legea nr.188/1999 s-a organizat examen.
Faptul că posibilitatea opțiunii de participare la examen a fost introdusă în preaviz nu reprezintă o încălcare a drepturilor reclamantului, deoarece examenul a fost decis de autoritate în urma consultării cu sindicatele (f.104) și cu avizul ANFP (f.148) și în considerarea dispozițiilor art.100 alin.3 din legea nr.188/1999, de la care părțile nu puteau deroga. De altfel, opțiunea reclamantului era un drept al sau, iar nu o obligație, prin care preavizul să fi fost denaturat în conținutul și efectele sale juridice. Reclamantul a optat pentru funcția din noua structură organizatorică imediat după primirea preavizului (cererea din 29.06.2011 f.144) și nu era îndreptățit să cunoască la acel moment dacă mai există și alți candidați pe aceeași funcție, decât, evident, după și alți funcționari au exprimat propriile opțiuni. Prin urmare, în mod logic nici autoritatea pârâtă nu avea obligația să-l informeze chiar în data depunerii opțiunii (29.06.2011) de necesitatea organizării și participării reclamantului la un examen în condițiile art.100 al.3.
Prin interpretarea sistematică a prevederilor alin.5 si 6 din legea nr.188/1999, instanța a reținut că situația de fapt încadrată la alin.5 exclude încadrarea aceleiași situații de fapt în prevederile alin.6. In acest sens, în cadrul instituției publice au fost funcții publice similare vacante pentru ocuparea cărora, de altfel s-a și organizat un examen. Prin urmare, nu s-au putut considera incidente prevederile alin.6 ale art.99, deoarece doar în situația în care în instituția publică respectivă nu ar fi existat locuri vacante se ajungea la solicitarea listei funcțiilor vacante de la ANFP. În cazul reclamantului nu a intervenit astfel redistribuirea și deci nici transferul la cerere sau în interes de serviciu, deoarece acesta a optat pentru participarea la examenul pentru ocuparea funcțiilor vacante din interiorul aceleiași autorități publice. Cererea de redistribuire promovată după insuccesul la examen (f.86) nu obliga pârâta la efectuarea unei redistribuiri, deoarece ipoteza prevăzută de alin. 6, așa cum s-a arătat nu a fost incidentă direct în cauză.
Având în vedere ca reclamantul a atacat separat listele de examen în prezenta cauză, instanța a considerat că aceste operațiuni juridice sunt analizate odată cu actul administrativ, în cadrul motivul 1 lit. c, d și e.
In ceea ce privește suspendarea provizorie a ordinului nr.2253/2011 de către Curtea de Apel G. la momentul desfășurării celei de-a doua probe din examen, instanța a apreciat că această situație nu poate fi considerată un motiv de nelegalitate a deciziei nr.1251/2011, dată în baza acestui ordin. Suspendarea provizorie a efectelor Ordinului nr.2253/2011 nu antamează motive de fond, de nelegalitate a actului administrativ, iar acțiunea în anularea acestui ordin nu a fost finalizată anterior prezentului litigiu. Prin urmare, ținând cont de particularitățile de judecată din procedura prevăzută de art. 14-15 din legea nr.554/2004, instanța a considerat că această suspendare nu constituie un argument pentru nelegalitatea deciziei atacate în speță.
Nici jurisprudența celorlalte instanțe, depusă la dosar nu a putut fi reținută, în condițiile în care respectivele sentințe nu sunt irevocabile, iar practica judiciară a ICCJ, în mod constant, a statuat în ce privește suspendarea deciziilor individuale de încetare a raporturilor de serviciu față de G. F. că nu există o îndeplinire cumulativa a celor două condiții legale prevăzute de art.14-15 din legea nr.554/2004 (dosar nr._ ).
Față de aceste argumente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea precizată în anularea deciziei nr.1251/28.07.2011, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. C. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegală.
Prin încheierea nr. 862 din data de 15 februarie 2013 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ s-a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată de la data de 15 februarie 2013.
În temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 3 din Legea nr. 2/2013 a fost scoasă cauza de pe rol și s-a trimis dosarul Curții de Apel C. – Secția C. instanță devenită competentă să îl soluționeze.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub nr._/2011* primind termen de judecată la data de 7 martie 2013.
În motivarea recursului, reclamantul recurent a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin.1 lit.c) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 11 alin.2 lit.b) din Legea nr. 24/2000 atunci când a apreciat că Ordinele nr. 2253/2011 și nr. 2434/2011 emise de Președintele ANAF sunt destinate unui subiect determinat de drept și, pe cale de consecință, ar fi acte normative cu caracter cu caracter individual emise în aplicarea legilor de către organele administrației publice de specialitate, fără a cuprinde norme cu aplicabilitate generală.
De asemenea, instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 2 alin.1 lit.c) din Legea nr. 554/2004 atunci când a apreciat că Preavizul nr. 801.965/23.06.2011 emis de G. F. – Secția Județeană D., Lista funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba scrisă la examenul de testare profesională organizat în data de 11.07.2011 de G. F. – Secția Județeană D. și Lista funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba interviu la examenul de testare profesională organizat în perioada 15-16.07.2011 de G. F. – Secția Județeană D. nu sunt acte administrative.
O altă critică este aceea că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 99 alin.1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici atunci când a apreciat că Decizia nr. 1251/28.07.2011 a Gărzii Financiare – Comisariatul General București este legală, deși actul administrativ a fost comunicat funcționarului public într-un termen de 15 zile de la emitere, în condițiile în care autoritatea publică avea obligația de a comunica decizia de eliberare din funcție în termen de 5 zile de la emitere.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 99 alin.5 din Legea nr. 188/1999 atunci când a apreciat că în speță au fost respectate procedurile și măsurile specifice de urmat în cazul reducerii posturilor unor funcționari publici, menite să protejeze drepturile acestora.
De asemenea, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 100 alin.3 din Legea nr. 188/1999 atunci când a apreciat că introducerea în cuprinsul preavizului a opțiunii de participare la examen nu ar reprezenta o încălcare a drepturilor reclamantului, examenul fiind decis de autoritatea publică n urma consultării cu sindicatele, în condițiile în care, la momentul emiterii preavizului, autoritatea publică nu putea ști dacă pentru un post similar cu al reclamantului sunt mai mulți subiecți care și-au exprimat aceeași opțiune.
O ultimă critică adusă de recurent este aceea că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 14 alin.4 și 7 din Legea nr. 554/2004 atunci când a apreciat că suspendarea provizorie a ordinului în baza căruia a fost luată decizia contestată nu antamează motivele de fond, de nelegalitate ale actului administrativ, în condițiile în care reclamantul a arătat că actele premergătoare privind examenul pentru numirea în funcții, organizat în baza Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare – Comisariatul General, secțiile județene și secția mun. București ale Gărzii Financiare, dar și noua structură organizatorică și numărul total de posturi pe aceste structuri, au fost emise, și respectiv aprobate, în baza unui ordin a cărui aplicare era suspendată, atât la data desfășurării concursului, cât și la data emiterii actului administrativ.
În cauză s-a depus întâmpinare de către intimata G. F. –Comisariatul General și de către G. F. Secția D., prin care s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la caracterul normativ sau individual al Ordinelor nr.2253/2011 și nr.2434/2011 emise de președintele ANAF, instanța de fond a reținut în mod corect caracterul individual al acestora.
Astfel, potrivit art. 11 din Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, „în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate”.
De asemenea, potrivit art. 55 alin. 3 din Anexa la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative precum și a altor documente în vederea adoptării/aprobării, „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale menționate, delimitând în două categorii actele emise de organele administrației publice centrale ori de conducătorii acestora, cum este cazul ordinelor din speța de față, după cum sunt supuse sau nu regimului publicării pentru a intra în vigoare, dispozițiile Legii nr. 24/2000 au în vedere ca și criteriu de demarcație natura actului administrativ, normativ sau individual. Este deci obligatorie publicarea în Monitorul Oficial numai în cazul actelor cu caracter normativ pe care un organ al administrației publice centrale ori conducătorul acesteia le emite, nefiind necesară îndeplinirea acestei formalități în cazul actelor cu caracter individual.
Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, cu caracter obligatoriu, formulate abstract în vederea aplicării unui număr nedeterminat de persoane, în timp ce actul individual este o manifestare de voință ce creează, modifică ori desființează drepturi ori obligații în beneficiul ori sarcina uneia sau mai multor persoane determinate.
În cauză, cele două ordine a căror anulare se solicită, respectiv Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011 prin care s-a aprobat noua structură a Gărzii financiare pe secții județene, divizii, servicii, compartimente, precum și numărul total de posturi și Ordinul Președintelui ANAF nr. 2434/2011 prin care s-a modificat art. 14 din Anexa nr. 8 a Ordinului Președintelui ANAF nr. 2253/2011 și Ordinul Președintelui ANAF nr. 2434/2011 prin care s-au constituit comisiile de examen și Regulamentul funcționare a acestora, adresându-se unui număr restrâns și bine definit de subiecți de drept (persoanele care ocupă funcții publice ori contractuale în structurile Gărzii Financiare), sunt în mod evident acte cu caracter individual, astfel că nepublicarea acestora în Monitorul Oficial nu produce nicio consecință în ce privește valabilitatea acestora.
Ordinele sunt acte administrative cu caracter individual, chiar dacă subiectul căruia i se adresează este colectiv, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 11 alin. 2 lit. b din Legea nr. 24/2000, text care exclude de la publicarea în Monitorul Oficial actele administrative cu caracter individual emise în aplicarea legilor de către organele administrației publice de specialitate.
Cu privire la caracterul de acte administrative ale Preavizului nr. 801.965/23.06.2011 și respectiv a listelor funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba scrisă și proba interviu la examenul de testare profesională organizat de G. F. – Secția Județeană D., Curtea apreciază de asemenea că este nefondată critica adusă de recurent.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, actul administrativ susceptibil de atac în fața instanței de contencios administrativ, reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
O condiție esențială pe care trebuie să o întrunească actele emise de autoritățile publice pentru a fi calificate drept acte administrative este aceea de a produce efecte juridice, respectiv de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice.
În speță, preavizul, deși emis de o autoritate publică în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004, nu prezintă caracteristicile unui act administrativ, reprezentând un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuși efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i comunica reclamantului măsuri dispuse sau care urmează să fie dispuse în baza unor acte administrative distincte.
Preavizul nu dispune în sensul încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, ci se limitează la a-i comunica reclamantului reducerea postului ocupat în urma reorganizării activității instituției, posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice vacante, în cadrul unui termen de preaviz de 30 de zile, precum și faptul că dacă mai mulți funcționari vor opta pentru aceeași funcție publică urmează să se organizeze examen.
Preavizul emis de G. F. - Secția Județeană D. nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, ci pregătește numai emiterea actului eliberării din funcție, în speță, decizia a cărei anulare se solicită.
Preavizul nu produce efecte juridice nici în sensul vacantării funcției publice, dar nici în sensul condiționării implicite de participare la examen pentru ocuparea unei funcții publice similare.
Fiind în prezența unor măsuri dispuse anterior emiterii preavizului din speța de față, prin Ordinul Președintelui A.N.A.F., respectiv în prezența unor dispoziții legale care prevăd obligativitatea organizării, în anumite condiții, a unui examen pentru ocuparea funcțiilor publice vacante, este neîndoielnic că preavizul emis de autoritatea pârâtă nu produce efecte juridice în sensul invocat de reclamant, constituind un simplu act de informare premergător Deciziei nr. 1287/08.08.2011 de eliberare din funcție.
Prin preaviz i se comunică reclamantului un drept legal și anume acela de a beneficia de preaviz, precum și dreptul de a opta pentru o altă funcție publică în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Nici listele funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba scrisă și la proba interviu la examenul de testare profesională nu sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, întrucât prin ele însele nu duc la efecte juridice de naștere, modificare sau stingere a unor raportui juridice de drept admisnitrativ, iar verificarea separată a acestora este inadmisibilă, motiv pentru care în mod corect instanța a analizat legalitatea acestora împreună cu decizia constată.
În raport de aceste motive, având în vedere că una din condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ și implicit ale unei cereri de anulare vizează contestarea unui act administrativ și întrucât preavizul și listele funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba scrisă și la proba interviu la examenul de testare profesională nu întrunesc condițiile pentru a fi astfel calificate, Curtea constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004.
Cu privire la interpretarea art. 99 alin.1 din Legea nr. 188/1999, susținerea recurentului este nefondată, întrucât nu constituie cauză de nulitate a deciziei necomunicarea acesteia în termenul de 5 zile de emitere. Cu alte cuvinte, comunicarea tardivă a deciziei de eliberare din funcție nu afectează legalitatea actului, neexistând sancțiune pentru comunicarea tardivă decât în condițiile în care aceasta ar fi produs o vătămare. Or, așa cum a reținut instanța de fond, reclamantul nu a precizat în ce constă vătămarea drepturilor sale ca urmare a depășirii termenului prevăzut de art. 99 alin.1, în condițiile în care acestuia i s-au acordat toate drepturile salariale până la eliberarea din funcție. Mai mult, față de împrejurarea că raporturile de serviciu ale reclamantului au fost suspendate pe motive medicale în perioada imediat următoare finalizării examenului, în mod corect a reținut prima instanță că acesta nu poate invoca nerespectarea de către pârâtă a termenului de comunicare a deciziei.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 99 alin.5 și art. 100 alin.3 din Legea nr. 188/1999, critica adusă de recurent este de asemenea nefondată.
Astfel, dispozițiile art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, prevăd că „În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b, c și e, în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici”.
Eliberarea reclamantului din funcția publică deținută s-a dispus în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar comunicarea preavizului și a listei funcțiilor publice vacante s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 3.
Autoritatea publică a respectat obligația sa legală de a acorda preaviz reclamantului în condițiile art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 și, față de momentul eliberării din funcția publică, preavizul a respectat termenul de 30 de zile calendaristice.
Reclamantul a optat pentru funcția din noua structură organizatorică imediat după primirea preavizului și nu era îndreptățit să cunoască la acel moment dacă mai există și alți candidați pe aceeași funcție, decât, evident, după ce și alți funcționari au exprimat propriile opțiuni. Prin urmare, în mod logic nici autoritatea pârâtă nu avea obligația să-l informeze chiar în data depunerii opțiunii de necesitatea organizării și participării reclamantului la un examen în condițiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
Lista funcțiilor publice de execuție vacante pentru care putea opta reclamantul, potrivit noii structurii organizatorice aprobate, a fost publicată pe site-ul Gărzii Financiare și A.N.A.F. și afișată la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.
În cadrul instituției publice pârâte existau funcții publice vacante corespunzătoare, însă obligația pârâtei de a pune direct la dispoziția reclamantului o astfel de funcție nu se menține în condițiile în care au existat mai mulți funcționari publici care au optat pentru funcția respectivă, situație în care se organizează examen.
În speță, reclamantul și-a exprimat opțiunea pentru ocuparea uneia dintre funcțiile publice vacante, respectiv a optat pentru funcția publică din noua structură organizatorică și a participat la examenul organizat în acest sens, așa cum a menționat și în cererea de chemare în judecată. În aceste condiții, și ținând seama de faptul că examenul a fost organizat de autoritatea pârâtă după consultarea cu sindicatele și cu avizul ANFP și conform dispozițiilor art. 100 alin.3, în mod corect a reținut prima instanță că includerea în cuprinsul preavizului a posibilității opțiunii de participare la examen nu constituie o încălcare a drepturilor reclamantului, cu atât mai mult cu cât această mențiune nu denaturează conținutul actului atacat și nu modifică efectele juridice ale acestuia.
În ceea ce privește interpretarea instanței de fond a dispozițiilor art. 14, alin. 4 și 7 din Legea nr. 554/2004, atunci când a apreciat că suspendarea provizorie a ordinului în baza căruia a fost luată decizia contestată nu antamează motivele de fond, de nelegalitate ale actului administrativ, Curtea reține că suspendarea provizorie a ordinului nr.2253/2011 de către Curtea de Apel G. la momentul desfășurării celei de-a doua probe din examen nu poate fi considerată un motiv de nelegalitate a deciziei nr.56/2011. Deși a fost emisă în executarea ordinului suspendat, instanța a considerat în mod corect că această suspendare nu constituie un argument pentru nelegalitatea deciziei atacate în speță, procedura suspendării executării actului administrativ fiind o procedură sumară în care se verifică numai aparența dreptului. În acest context, devreme ce instanța nu s-a pronunțat asupra legalității Ordinului nr.2253/2011, suspendarea provizorie a efectelor acestuia nu afectează legalitatea actului administrativ atacat.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 al 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul I. C. S. împotriva sentinței nr. 71 din data de 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte G. F.-COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI și G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2013.
Președinte, M. F. | Judecător, T. B. | Judecător, L. C. |
Grefier, R. V. |
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4347/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Sentința nr. 495/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
