Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 913/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
x.x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 05 noiembrie 2013, privind judecarea cererii de revizuire formulată de PIPIAȘI D. în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană A Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. Pentru Mediu împotriva deciziei nr. 7424 din data de 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/95/2011 .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 05 noiembrie 2013 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire ;
Prin sentința nr. 132 din 20 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr ._/95/2011, a fost admisă acțiunea, formulată de reclamantul Pipiași D. M., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Târgu-J. (AFP) și Administrația F. pentru Mediu (AFM).
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 7082 lei, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală aferentă la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Tg-J., iar prin decizia nr. nr. 7424 din data de 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/95/2011, s-a admis recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Tg-J. împotriva sentinței nr. 132 din 20 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011, în contradictoriu cu reclamantul PIPIAȘI D. M. și pârâta Administrația F. Pentru Mediu.
S-a modificat, în parte, sentința nr. 132 din 20 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011, în sensul că înlătură mențiunea privind acordarea dobânzii legale.
Au fost menținute restul dispozițiilor.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Pipiași D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de revizuire se arată că CJUE s-a pronunțat in cauza C-565/11, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, prin HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)18 aprilie 2013(1) astfel:„Restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii - Regim național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv - Dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei - Neconformitate cu dreptul Uniunii - Principiul efectivității"
Revuzuientul a arătat că prin acțiunea promovata a solicitat restituirea unei sume pe care a plătit-o obligatoriu și nelegal cu titlu de taxa de poluare in baza unei norme interne care s-a dovedit a fi nelegala in raport de dreptul comunitar. Acțiunea și-a întemeiat-o în drept pe normele comunitare, care au prioritate in fata dreptului intern.
Tribunalul Gorj, Secția Comerciala si C. Administrativ a admis cererea sa iar pârâtele au fost obligate la plata sumei actualizata cu dobânda legala.
Însă prin Decizia contestata instanța de recurs a admis recursul piritelor iar pe fond mi-a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei cu dobânda legala cu motivarea că nu a solicitat în cererea către pârâta AFP actualizarea sumei cu dobânda legala solicitând direct instanței de fond, dând preferabilitate dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc si nu obligației impuse la nivel constituțional de dispozițiile art. 148 precum ai ale art. I alin. l din Lg. 57/2003, precum și în raport de considerentele Hotărârii pronunțate de CJUE in cauza C. c Enel, C-/64, deci, instanța de judecata trebuie sa constate prioritatea legislației comunitare fata de dreptul intern, in ceea ce privește existenta dreptului la dobânzi. CJUE, prin Decizia enunțata mai sus conchide:
21. In plus, trebuie amintit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R..,p. 1-1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jiilich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).
22. In consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail și alții, punctul 26, precum și Hotărârea Zuckerfabrik Jiilich și alții, punctul 66).
23. În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).
Ca atare, fata de cele expuse, se impune reaprecierea regimului juridic aplicabil dobânzii, în sensul acordării dobânzii legale începând cu data la care taxa de poluare a fost achitata și până la data restituirii efective a acesteia către contribuabil.
Pentru aceste motive solicită admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei din recurs, rejudecarea recursului, respingerea recursului pârâtelor, iar pe fond menținerea . Gorj, Secția Comerciala si C. Administrativ ca fiind temeinica si legala, cu obligarea piritelor la cheltuielile de judecată din recurs și din revizuire.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, Curtea reține următoarele:
Cererea are ca obiect revizuirea deciziei nr. 7424 de la 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/95/2011 și este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 322 pct. 9 C.proc.civ.
Curtea reține că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Alături de motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1 - 10 C.proc.civ., în materia contenciosului administrativ, legiuitorul, în art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, a reglementat un alt motiv de revizuire.
Prin Legea nr. 262/2007 a fost introdus motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma anterioară abrogării intervenite prin Legea nr. 299/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 22 decembrie 2011.
Dispozițiile Legii nr. 299/2011 care au abrogat alin. 2 al art. 21 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.039/2012 publicată în M. Of. nr. 61 din 29 ianuarie 2013.
Anterior abrogării, prevederile alin. 2 al art. 21 erau următoarele: „(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. 3, la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.”
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1609/2010 prevederile alin. 2 teza a doua au fost declarate neconstituționale.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1039/2012 prevederile alin. 2 teza întâi au fost declarate neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.
În motivarea Deciziei nr. 1039/2012 Curtea Constituțională a reținut: „Aplicând cele reținute de Curtea Constituțională, rezultă că dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 vor continua să producă efecte juridice după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, cu excepția prevederilor cuprinse în teza a doua a textului, declarate ca neconstituționale prin Decizia nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011. Efectele juridice ale acestor din urmă norme au încetat în virtutea dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Constituție.
Cât privește dispozițiile art. 21 alin. 2 teza întâi și a treia, acestea urmează a continua să producă efecte juridice.
Este adevărat că în perioada cuprinsă între . legii de abrogare - Legea nr. 299/2011, respectiv 25 decembrie 2011, și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii de constatare a neconstituționalității normei abrogatoare, dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 erau abrogate și nu au produs efecte juridice, însă, după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, acestea reintră în fondul activ al legislației.”
Deci, în perioada cuprinsă între . legii de abrogare, Legea nr. 299/2011, respectiv 25.12.2011, și publicarea în M.Of. al României, Partea I a deciziei de constatare a neconstituționalității normei de abrogare, dispozițiile art. 21 alin.2 din Legea nr. 554/2004 erau abrogate și nu au produs efecte juridice, însă, după publicarea deciziei Curții Constituționale în M.Of. al României, Partea I, acestea au reintrat în fondul activ al legislației.
În consecință, între data intrării în vigoare a Legii de abrogare nr. 299/2011, 25.12.2011 și data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1039/2012, respectiv 29.01.2013, motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nu mai exista, astfel că, în această perioadă nu putea fi invocat ca motiv de revizuire, el neexistând.
Sub aspectul căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva unei hotărâri, indiferent că sunt ordinare sau extraordinare, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 725 alin. 3 C.proc.civ., hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Cum decizia nr. 7424 de la 27 septembrie 2012 a Curții de Apel C. și a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură Civilă, 15.02.2013, calea de atac ca și motivele de revizuire sunt cele prevăzute de dispozițiile legale la data pronunțării.
În raport de data pronunțării deciziei nr. 7424 de la 27 septembrie 2012 și a cărei revizuire se solicită și de data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1039/2012, M.Of. nr. 61 din 29.01.2013, motivul de revizuire invocat de revizuientă, art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nu există.
Sub aspectul motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C.proc.civ., Curtea reține că acesta nu este incident în cauză, întrucât constituie motiv de revizuire constatarea încălcării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Cum textul de lege se referă la o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și nu de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cea care a pronunțat hotărârea M. I. invocată de revizuientă, Curtea constată că nu este aplicabil în speță
Curtea reține incidența principiului de drept procesual civil ce guvernează materia căilor extraordinare de atac și anume acela potrivit căruia exercitarea revizuirii se justifică, este admisibilă, doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Ori, la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, nu exista temeiul de drept invocat în cerere de revizuientă.
Conform art. 326 alin. 3 C.proc.civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, iar potrivit art. 725 alin. 3 C.proc.civ., hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Orice hotărâre este supusă căilor de atac prevăzute de lege la data pronunțării hotărârii ce se atacă, întrucât calea de atac este un beneficiu al legii, nu un drept al părților din proces. În cazul căilor de atac extraordinare, a căror admisibilitate depinde de respectarea cazurilor și condițiilor strict enumerate și expres prevăzute de lege, nu se poate realiza o disociere a existenței căii de atac însăși de motivele enumerate.
Condițiile de admisibilitate la care se limitează cu prioritate dezbaterile vizează, pe lângă cele generale relative la capacitate, calitate, obiect, și cele particulare specifice fiecărui motiv de revizuire. În concluzie, inexistența motivului de revizuire implică formal faptul că partea nu are deschisă această cale de atac.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale arătate și a principiilor enunțate, rezultă că la data pronunțării deciziei nr. 7424 de la 27 septembrie 2012, calea de atac a revizuirii, în considerarea cazului particular al încălcării dreptului comunitar, nu era prevăzută de legislația în vigoare.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată cu revizuire nu îndeplinește condiția generală de admisibilitate prevăzută de dispozițiile legale arătate, Curtea urmează a respinge cererea de revizuire dedusă judecății în prezenta cauză, ca inadmisibilă.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, Curtea reține culpa procesuală a revizuientei în promovarea căii de atac, în sensul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., ca urmare a respingerii cererii de revizuire, astfel că aceasta va suporta cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de PIPIAȘI D. în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană A Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. Pentru Mediu împotriva deciziei nr. 7424 din data de 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/95/2011 .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2013.
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
RED.CI
Tehnored.M.P. 28.11 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
