Anulare act administrativ. Sentința nr. 278/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 278/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 2042/54/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător C. G.
Judecător A. R.
Grefier V. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele H. M. M. și H. R. împotriva sentinței nr.278 din data de 02 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat recurenta reclamantă H. M. M. în nume propriu și în calitate de procurator pentru reclamanta H. R., lipsind intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata pârâtă a depus cerere de comunicare a motivelor de recurs.
Curtea respinge cererea de amânare, având în vedere că din dovada de îndeplinirea procedurii de citare rezultă că au fost comunicate motivele de recurs.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Recurenta reclamantă H. M. M. în nume propriu și în calitate de procurator pentru reclamanta H. R., solicită anularea deciziei din mai 2011 și obligarea Comisiei să emită o nouă decizie. Solicită admiterea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 278 din data de 02 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantele H. M. M. și H. R. în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin Decizia contestată, emisă de pârâta C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, nr. 9680 din data de 26.05.2011, s-au stabilit despăgubiri în favoarea reclamantelor în cuantum de 124.989,56 pentru reclamata H. M.-M. și de 66.704,98 pentru reclamanta H. R..
În esență, criticile reclamantelor vizează modul de calcul al despăgubirilor, în sensul în care cuantumul sumei cuvenite nu a fost actualizat la zi, în timp ce sumele primite deja și care au fost scăzute din cuantumul total al despagubirii au fost actualizate, ceea ce a condus la stabilirea unui cuantum de restituit diminuat în mod nelegal .
În raport de cele statuate prin Decizia ICCJ nr. 52/2007, de Decizia nr. 1651 din 13.08.2008 a Comisiei Centrale pronunțată în aplicarea Deciziei ÎCCJ nr. 52/2007 –RIL, dar și de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 431 din 26.03.2009, Curtea a constatat că modalitatea de calcul a despăgubirilor este corectă.
Astfel, prin Decizia nr. 52/2007 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că art. 16 și următ. din Legea nr. 247/2005 nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii. În temeiul celor stabilite prin acest recurs în interesul legii, C. Centrală a emis Decizia nr. 1651/2008 prin care a stabilit că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent a fost stabilit prin Hotărâre Judecătorească irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite pentru suma stabilită prin acea hotărâre judecătorească, nefiind practic posibilă reactualizarea.
Și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 431 din 26.03.2009 subliniază imposibilitatea repunerii în discuție a soluției irevocabile a unei instanțe, așa încât suma stabilită irevocabil prin hotarare nu poate fi modificată nici sub aspectul reactualizarii de către organul administrativ însărcinat cu aplicarea Legii nr. 247/2005, întrucât nu se aplică dispozițiile legii situatiilor transate anterior intrarii in vigoare .
Dispozitivul nu prevede obligația pârâtului de a acorda despăgubirile actualizate la data plății efective.
Critica vizand omisiunea indicarii instantei unde se ataca nu reprezinta cauza de nulitate cat timp reclamantii au uzat in conditiile legale de dreptul de a contesta si au avut posibilitatea sa –si formuleze apararile necesare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele H. M. M. și H. R..
În motivele de recurs susține că instanța de recurs a făcut o greșită aplicare a Deciziei nr.52/2007 pronunțate de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii și a deciziei Curții Constituționale nr.431/26.03.2009. Cele două hotărâri nu au reglementat această situație, actualizarea sumelor făcându-se în temeiul legii.
Apreciază că este total greșit cuantumul titlului de despăgubire la 124.989,56 ron pentru H. M. M. și 66.704,88 ron pentru H. R.. Fără să indice modul în care s-a ajuns la stabilirea acestor sume, intimata a dispus acordarea titlului de despăgubire la o valoare mai mică decât cea cuvenită, fără a lua în considerare valoarea actualizată a sumelor datorate.
Asupra calcului greșit instanța nu s-a pronunțat, deși demersurile efectuate au depășit 3 ani, iar dosarul nu a fost soluționat.
Arată recurentele că decizia este lovită de nulitate relativă în raport de art. 2 din acesta în care se arată că poate fi atacată la secția de contencios administrativ a curții de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, fără arătarea exactă a instanței și a termenului în care decizia se poate ataca.
Consideră că în mod greșit instanța a apreciat ca aceea cauză de nulitate nu subzistă câtă vreme a uzat de dreptul de contesta și au avut posibilitatea să formuleze apărările necesare.
M. susține că decizia este lovită de nulitate absolută, deoarece trebuia să cuprinsă arătarea exactă a instanței, precum și termenul în care se atacă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată c recursul nu este fondat.
Astfel, așa cum rezultă din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin sentința nr.42/06.03.2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 49/23.01. 2004 a Curții de Apel C. s-a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri în temeiul legii 10/2001 în cuantum de 1._ lei pentru H. M. M. și de_ lei pentru H. R., sume în raport de care se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, cu deducerea sumelor primite la data exproprierii, reactualizate.
La data de 26.05.2011 C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 9680/2011 privind titlul de despăgubire pentru reclamante, in cuantum de_,56 lei pentru H. M. M. și 66.704,98 lei, pentru H. R..
Potrivit alin. 2 al deciziei menționate, sumele acordate reprezintă valoarea stabilită prin decizia nr. 49/23.01.2004 a Curții de Apel C. din care s-au dedus despăgubirile în cuantum de 38.143 lei și 33.600 lei, încasate în anul 1979, respectiv 484 lei, încasate în anul 1972, actualizate.
Solicitând primei instanțe anularea deciziei menționate, reclamantele critică actul administrativ, în principal sub aspectul modului de calcul a despăgubirilor, prin neluarea în considerare a valorii actualizate a despăgubirilor stabilite prin hotărârea judecătorească a Curții de Apel C., în raport cu deprecierea monedei naționale între data pronunțării acestei hotărâri și data emiterii deciziei.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, posibilitatea aplicării procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor cuprinse în art. 16 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 în cazul deciziilor emise anterior intrării în vigoare a legii, a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, reunită în Secțiile Unite pentru soluționarea recursului în interesul legii, a statuat prin Decizia nr. 52/2007 că aceste dispoziții nu se aplică dispozițiilor/deciziilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 247/2005.
Ori, cum în speță la data intrării în vigoare a Legii 247/2005 solicitarea reclamantelor era irevocabil soluționată prin decizia nr. 49/23.01.2004 a Curții de Apel C., prima instanță, dând o interpretare corectă deciziei în interesul legii menționate, a apreciat întemeiat că despăgubirile stabilite prin hotărâre judecătorească nu pot face obiectul unei noi evaluări.
De altfel, aceasta este interpretarea dată soluției Instanței Supreme chiar de Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 431/26.03.2009 a reținut că soluția legislativă de restrângere a sferei de aplicare a procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor reglementate prin titlul VII al Legii nr.247/2005 este una corectă.
În caz contrar, a reținut Curtea Constituțională, prevederile criticate ar contraveni principiului constituțional al neretroactivității legii, în măsura în care prin aplicarea noilor reglementări s-ar lipsi de orice efecte juridice, respectiv de puterea lucrului judecat, hotărâri judecătorești irevocabile prin care cuantumul despăgubirilor a fost stabilit ca urmare a contestării dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor anterior intrării în vigoare a legii. Astfel, legea nouă nu poate, fără a retroactiva, să se aplice și situațiilor litigioase rezolvate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
De altfel, reține Curtea, „ persoanele îndreptățite ale căror notificări au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005 prin emiterea de către entitatea învestită de lege a unei decizii sau dispoziții motivate prin care s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, contestate în instanță și soluționate, au beneficiat de toate garanțiile reglementate de legea specială în vigoare, instanța pronunțându-se asupra cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent prin hotărâre definitivă și irevocabilă. A recunoaște acestor persoane posibilitatea de reevaluare a cuantumului despăgubirilor înseamnă a recunoaște o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.129 din Constituție…”
Considerentele expuse sunt deplin aplicabile și în prezenta cauză în care cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantelor au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, iar faptul că în cuprinsul deciziei emise de intimata pârâtă s-a dispus actualizarea sumelor primite la data exproprierii cu titlu de compensație, nu reprezintă decât o executare întocmai a hotărârii în discuție în cuprinsul căreia se menționează expres că aceste sume vor fi reactualizate.
Nefondate sunt criticile recurentelor și în ce privește nulitatea deciziei contestate ca urmare a neindicării instanței competente în soluționarea contestației, instanța de fond reținând corect că lipsa acestei mențiuni nu a fost în măsură să creeze acestora o vătămare de neînlăturat, atât timp cât, în mod concret, recurentele și-au exercitat dreptul de a contesta în fața instanței de contencios competente.
În raport de considerentele anterior expuse, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge recursul declarat de reclamantele H. M. M. și H. R. împotriva sentinței nr.278 din data de 02 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, V. C. |
Red.G.D.C.
V.C./2EX/ 30 Septembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 2358/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 7541/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
