Anulare act administrativ. Sentința nr. 94/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 94/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 2398/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 94/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul B. R. D. domiciliat în Orșova, ., ., M. în contradictoriu cu pârâtul I. M. cu sediul în Dr Tr S., M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul I. M. reprezentat de consilier juridic C. I. lipsind reclamantul B. R. D. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței nedepunerea la dosar de către reclamant a originalului chitanței prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru. Se învederează de asemenea întâmpinarea formulată de pârâtul I. M. precum și notele scrise depuse de reclamant, după care;
Consilier juridic C. I. pentru pârâtul I. M. depune la dosar întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părții prezente excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004.
Consilier juridic C. I. pentru pârâtul I. M., solicită admiterea excepției și declinarea cauzei la Tribunalul M..
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ la data de 17 decembrie 2012, reclamantul B. R. D. a chemat în judecată pe pârâtul I. M., arătând că la data de 19.11.2012 a primit de la I. M. o înștiințare prin care i s-a adus la cunoștință că i s-a anulat dreptul de deținere a unui pistol neletal pentru autoapărare. A precizat reclamantul că, în urma anulării acestui drept s-a făcut o greșeală sau un abuz în funcție. A arătat reclamantul totodată că, nu are studii în drept ci este licențiat în Protecția Mediului și că a fost testat pentru discernământ, ori acest lucru nu se impunea întrucât are cazierul curat.
A apreciat reclamantul că, motivul pentru care a fost dezarmat a fost pur și simplu pentru a i se face un rău.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 21 februarie 2013 pârâtul I. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
La același termen, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.proc.civ., față de natura actului contestat, emitentul acestuia și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. și a acordat cuvântul asupra excepției invocate.
Analizând cu precădere excepția lipsei competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță de Curtea de Apel C., excepție invocată din oficiu, se rețin următoarele aspecte:
Obiectul prezentei cauze îl constituie anularea adresei nr._/15.11.2012 emisă de I. M..
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 conform cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. d C.proc.civ., tribunalul judecă în primă instanță procese și cereri în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Legea stabilește o plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ în favoarea tribunalului, situațiile în care curțile de apel dobândesc o astfel de competență fiind arătate la art. 3 pct. 1 C.proc.civ., potrivit cu care „Curțile de apel judecă: în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”.
Competența materială se stabilește în raport cu rangul local și județean sau central al autorității emitente, litigiul urmând a fi soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale sau județene, respectiv instanței de contencios administrativ a curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.
Faptul că prin încheierea pe care o pronunță structura centrală a Curții de Conturi se respinge sau se admite în parte contestația formulata împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia Camerei județene care este o autoritate publica de nivel local.
Dispozițiile art.228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.130/04.11.2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competenta de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art.10 din Legea nr.554/2004, în acest sens fiind și decizia nr.4522/2011 a I.C.C.J. prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Cum nu este prevăzută în cauză o competență expresă a curții de apel, instanța va face aplicarea art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004 și va stabili competența materială de soluționare a cauzei, în fond, a tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantului, care este Tribunalul M. - secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. 3 din aceeași lege, nefiind relevanța valoarea obiectului litigiului.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscala a adoptat în ședința plenului judecătorilor secției din data de 20 februarie 2012, soluția de principiu pentru unificarea practicii în materie, stabilind că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având un astfel de obiect.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul art. 158, art. 159 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. și art. 1591 C.proc.civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. R. D. domiciliat în Orșova, ., ., M. în contradictoriu cu pârâtul I. M. cu sediul în Dr Tr S., M., în favoarea Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2013.
Președinte, L. C. | ||
Grefier, R. V. |
Red. LC 2ex/ 05 Martie 2013
| ← Pretentii. Hotărâre din 06-03-2013, Curtea de Apel CRAIOVA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
