Anulare act administrativ. Decizia nr. 5004/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5004/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 4300/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5004/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Judecător: C. N. G.
Judecător: A. R.
Grefier: M. F.
x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ, împotriva sentinței nr.6545 din 7 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. N.-C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant T. N.-C., lipsă fiind recurentul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant T. N.-C. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv practică judiciară.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de intimatul reclamant și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant T. N.-C. solicită respingerea recursului formulat de IPJ Gorj și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 6545 din 7 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. N. C., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj.
S-a anulat fișa de evaluare a petiționarului T. N. C. pentru perioada 01.12._11, emisă de IPJ Gorj.
A fost obligat IPJ Gorj să efectueze o nouă evaluare a petiționarului T. N. C. pentru perioada 01.12._11, cu respectarea procedurii legale.
S-a respins cererea petiționarului cu privire la daunele morale.
A fost obligat IPJ Gorj la 1000 lei cheltuieli de judecată către petiționar.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că instanțele au fost investite de reclamant cu soluționarea raportului juridic litigios ce a apărut între acesta și pârât, ca urmare a faptului că pârâtul în urma evaluării reclamantului privind activitatea desfășurata de acesta în perioada 01.12._11, în calitate de ofițer în cadrul serviciului de ordine publică al I.PJ. Gorj, i-a fost acordat calificativul „satisfăcător".
Starea de fapt.
Reclamantului, la data de 30.12.2010, i s-a prezentat fișa de evaluare de șeful nemijlocit în care era menționat calificativul de ,,satisfăcător".
Contestația reclamantului împotriva calificativului de ,,satisfăcător" a fost soluționată în lipsă, astfel că nu i-a fost permis să poată prezenta comisiei de soluționare a contestație un raport motivat al reclamantului, cu întreaga activitate desfășurată în perioada supusă evaluări.
La data de 25.01.2012 reclamantului i s-a adus la cunoștință de către Serviciul Resurse Umane că aprecierea sa profesională, a fost notată cu „satisfăcător", deși reclamantul aștepta să fie chemat de comisia de soluționare a contestației pentru a susține cauza sa.
Reclamantul a formulat procedura prealabilă la organul emitent al actului administrativ, respectiv I.P.J. Gorj, conform art. 7 din Legea nr.554/2004.
I.P.J. Gorj nu a răspuns reclamantului la procedura prealabilă .
Dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Ordinul M.A.I, nr.300/2004.
Art. 89 alin. 1 din OMAI nr. 300/2004: „ Fișele/rapoartele de evaluare se aduc la cunoștința celor evaluați, după aprobare, de către șefii care le-au întocmit. Evaluatorii au obligația să asculte opiniile celor evaluați cu privire la corectitudinea și obiectivitatea aprecierilor și să motiveze deciziile luate.”
Dispozițiile art. 78 alin. 1 din Ordinul M.A.I, nr.300/2004, prevăd că: „ În vederea realizării unei evaluări complete și corecte a personalului, șefii.... de la toate nivelurile au obligația de a să asigure continuitatea cunoașterii activității, conduitei și potențialului de dezvoltare a personalului din subordine.”
A.. 2 al aceluiași articol 78 se arată că „ în cadrul activităților de evaluare a personalului șefii/comandanții nemijlociți vor desfășura interviul de evaluare a performanțelor profesionale individuale și conduitei personalului din subordine.”
Instanța.
Analizând starea de fapt ce a determinat reclamantul să investească instanțele cu soluționarea raportului juridic litigios dedus judecății și actele normative aplicabile în cauza dedusă judecății instanțelor, tribunalul a reținut următoarele;
Prin acțiune reclamantul a solicitat anularea fișei de evaluare a activității profesionale pentru perioada 01.12.2010 – 30.11.2011, prin care i-a fost acordat calificativul „satisfăcător” obligarea IPJ Gorj să efectueze o nouă evaluare pentru perioada 01.12._11 cu respectarea procedurii legale.
Criticile reclamantului cu referire la actul administrativ (fișa de evaluare) prin care a fost evaluat cu calificativul ,,satisfăcător" vizează nelegalitatea acestui act în sensul că actul administrativ și implicit evaluarea s-a efectuat cu încălcarea gravă a procedurii prevăzute de lege, procedură imperativă și nu facultativă, nefiind respectate prevederile art.78 alin.2, art.89 alin. l, art.90 alin.5 din Ordinul M.A.I, nr.300/2004.
Nemulțumit de calificativul acordat, reclamantul a contestat evaluarea prin calificativul „satisfăcător” la data de 04.01.2012, contestație înregistrată la autoritatea pârâtă I.P.J. Gorj sub nr. 1056/04.01.2012, apreciind că a fost evaluat în mod greșit cu acest calificativ „satisfăcător”.
Contestația a fost soluționată la data de 13.01.2012 de către comisia constituită prin Dispoziția Inspectorului Șef al IPJ Gorj nr. 712 din 06.01.2012, care a respins-o, în lipsa petiționarului, menținând calificativul „satisfăcător”.
În urma cererii reclamantului nr. 2837 din 02.02.2012 autoritatea pârâtă IPJ Gorj i-a comunicat faptul că i s-a respins contestația formulată împotriva calificativului „satisfăcător”.
Potrivit art. 75 alin. 1 din OMAI nr. 300/2004, evaluarea activității profesionale, pregătirii și conduitei individuale la polițiști constituie activitatea în baza căreia se elaborează fișa/raportul de evaluare a personalului.
Prin dispozițiile art. 78 alin. 1 din același ordin se prevede: „ În vederea realizării unei evaluări complete și corecte a personalului, șefii.... de la toate nivelurile au obligația de a să asigure continuitatea cunoașterii activității, conduitei și potențialului de dezvoltare a personalului din subordine.”
La alin. 2 al aceluiași articol 78 se arată că „ în cadrul activităților de evaluare a personalului șefii/comandanții nemijlociți vor desfășura interviul de evaluare a performanțelor profesionale individuale și conduitei personalului din subordine.”
Referitor la criticile aduse de reclamant modului de soluționare a contestației de către comisia constituită în acest sens prin Dispoziția Inspectorului Șef al IPJ Gorj nr. 712 din 06.01.2012, instanța reține că este întemeiată critica cu privire la faptul că reclamantul nu a fost prezent să-și susțină punctul său de vedere cu referire la calificativul „satisfăcător” din fișa de evaluare .
Nerespectarea procedurii soluționării contestației de către autoritatea pârâtă, mai exact, cu privire la obligația de rezultat, în ce privește prezența petiționarului cu ocazia soluționării contestației sale de către comisia constituită în acest sens prin Dispoziția Inspectorului Șef al IPJ Gorj nr. 712 din 06.01.2012, atrage nelegalitatea fișei de evaluare vizată prin contestația petiționarului .
Interviul, reglementat de art. 78 alin. 2 din Ordinul MAI nr. 300/2004 este necesar să se regăsească în toată procedura evaluării petiționarului, inclusiv în faza contestației administrative, astfel să fie respectate etapele prevăzute de ordin sub acest aspect al evaluării.
Potrivit Anexei nr. 1 la Dispoziția Directorului Direcției Management resurse Umane nr. II/971 din 16.10,2006, procedura de evaluare a personalului se realizează în mai multe etape între care se regăsește desfășurarea de către șeful nemijlocit a interviului de evaluare și notarea concluziilor interviului , astfel să fie o motivare cu referire la fiecare etapă parcursă în procedura evaluării .
Această etapă a interviului de evaluare lipsește în cauza petiționarului, cu toate că interviul este strict necesar și succede celei de stabilire a indicatorilor de evaluare specifici postului , având rolul de a oferi persoanelor evaluate posibilitatea de a-și susține argumentat eventualele obiecțiuni privind modul de apreciere.
Din materialul prezentat instanței nu rezultă îndeplinirea acestei obligații, astfel că se poate trage concluzia că interviul cu petiționarul nu a fost ținut de către autoritatea pârâtă IPJ Gorj , iar la soluționarea contestației reclamantului autoritatea pârâtă IPJ Gorj nu a respectat obligația de rezultat, referitoare la prezența petiționarului, cu toate că a depus diligențele necesare în acest sens, dar obligația era de rezultat nu de mijloace .
Se consideră că prin atitudinea IPJ Gorj reclamantul a fost privat de dreptul conferit de lege de a lua cunoștință de la evaluator de consemnările făcute de acesta în fișa de evaluare și de a-și exprima diferențele de opinie asupra consemnărilor făcute, diferențe de opinie care să fie consemnate în fișa de evaluare, astfel ca la soluționarea contestației, în prezența petiționarului, să poată fi și efectiv argumentate de petiționar respectivele diferențe .
Potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 1 din OMAI nr. 300/2004: „ Fișele/rapoartele de evaluare se aduc la cunoștința celor evaluați, după aprobare, de către șefii care le-au întocmit. Evaluatorii au obligația să asculte opiniile celor evaluați cu privire la corectitudinea și obiectivitatea aprecierilor și să motiveze deciziile luate.”
Din materialul probator depus de către pârât la dosarul cauzei s-a constatat că nici această cerință legală nu a fost îndeplinită, referitoare la motivarea deciziilor luate de evaluatori .
S-a constatat că la întocmirea fișei de evaluare contestate nu au fost respectate prevederile legale în materie de evaluare, fiind astfel produsă reclamantului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia.
Instanța a constatat că nu a fost motivat în nici un fel punctajul acordat reclamantului și implicit calificativul final, știut fiind că procedura de acordare a calificativului este supusă controlului judiciar, puterea angajatorului neputând depăși limitele legalității.
Motivările concrete privind evaluarea reclamantului s-au formulat totuși ulterior în lipsa petiționarului, de către comisia de soluționare a contestației .
Inițial, la emiterea actului atacat de petiționar nu s-a procedat la descrierea constatărilor care au determinat calificativele pentru criteriile din fișa de evaluare .
Puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004.
Orice decizie de natură a produce efecte, privind drepturile și libertățile fundamentale, trebuie motivată, nu doar din perspectiva competenței autorității pârâte de a emite acel act administrativ, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii luate de autoritatea pârâtă, respectiv asupra respectării de autoritatea pârâtă a granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
Teza potrivit căreia angajatorul nu trebuie să-și motiveze deciziile, echivalează cu golirea de conținut a esenței statului de drept, ce este bazat pe principiul legalității.
Efectele actului administrativ contestat de reclamant privesc, în ultimă instanță, chiar dreptul la muncă, drept ce nu poate fi vătămat printr-un act nemotivat în sensul celor mai sus arătate.
Motivarea, reprezentând o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinește un dublu rol: acela de transparență în profitul beneficiarului actului care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat precum și acela de a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.
Cum în cauză autoritatea pârâtă I.P.J. Gorj nu a avut în vedere că sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate fi decât anularea acestuia tribunalul urmează să admită în parte acțiunea formulată de reclamant, să anuleze fișa de evaluare a petiționarului T. N. C. pentru perioada 01.12._11, emisă de IPJ Gorj și să oblige IPJ Gorj să efectueze o nouă evaluare a petiționarului T. N. C. pentru perioada 01.12._11, cu respectarea procedurii legale.
Cu privire la cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâtului I.P.J Gorj la plata daunelor morale, tribunalul reține că, într-adevăr, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ, soluționând cererea, privind anularea unui act administrativ nelegal, va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat.
În cauză s-a dovedit că raportul juridic litigios dedus judecății instanțelor de către reclamant a fost determinat de o acțiune vexatorie a autorității pârâte I.P.J Gorj, transpusă în actele administrative ale acesteia contestate de reclamant, în măsură să aducă atingere prestigiului profesional sau suferințe de ordin psihic reclamantului
Anularea de către instanță a actului administrativ vătămător reprezintă o reparație suficientă pentru daunele morale suferite de reclamant, astfel că a fost respinsă cererea reclamantului privind daunele morale .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ, considerând-o netemeinică și nelegală.
A susținut că în urma evaluării petentului privind activitatea desfășurată de acesta în perioada 01.12.2010 – 30.11.2011, în calitate de ofițer în cadrul serviciului de ordine publică al I.P.J Gorj, i-a fost acordat calificativul satisfăcător.
Ofițerul a luat cunoștință despre rezultatul evaluării la data de 30.12.2011, iar prin raportul înregistrat la nr.1056/04.01.2012 a contestat calificativul acordat.
În mod eronat instanța de fond a reținut că fișa de evaluare este nelegală, întrucât nu a fost respectată obligația ca la soluționarea contestației să fie prezent contestatorul și că în perioada stabilită pentru soluționarea contestației reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă.
Pentru acest motiv, la data de 06.01.2012, prin dispoziția rezolutivă a șefului IPJ Gorj s-a dispus întreruperea concediului de odihnă începând cu data de 11.01.2012, contestația având termen de soluționare la 13.01.2012, această măsură fiindu-i comunicată la domiciliul reclamantului cu adresa nr._/06.01.2012. Întrucât reclamantul nu s-a prezentat, începând cu data de 06.01.2012 și până la expirarea termenului de soluționare a contestației, acesta fost apelat telefonic și a fost și căutat la domiciliu, însă nu a fost găsit.
A mai arătat recurentul pârât că nu este real faptul că în cadrul procedurii de evaluare nu s-a realizat etapa interviului.
Odată cu întâmpinarea a fost depus la dosar interviul privind evaluarea activității profesionale în anul 2011, purtând data de 14.12.2011 și semnat atât de reclamant, cât și ofițerul evaluator. Cu ocazia interviului, ofițerul evaluat a scos în evidență cele mai importante rezultate obținute în perioada evaluată, principalele deficiențe, precum și cauzele care au influențat pozitiv și negativ activitatea sa.
A susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a reținut că punctajul acordat inițial reclamantului, precum și calificativul final nu au fost motivate, întrucât acestea au fost motivate atât în cuprinsul fișei de evaluare, la rubrica „constatări și concluzii”, cât și prin raportul întocmit de șeful nemijlocit cu prilejul soluționării contestației formulate de petent.
Comisia desemnată prin dispoziția șefului I.P.J Gorj nr.712/06.01.2012 pentru soluționarea contestației, în urma analizării acesteia, a menținut calificativul inițial, iar cu ocazia soluționării contestației au fost avute în vedere motivele invocate de reclamant în raportul întocmit de acesta.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Evaluarea funcționarilor publici cu statut special reprezintă o activitate cu un caracter deosebit de important pentru evoluția și cariera acestora, motiv pentru care legiuitorul i-a acordat o atenție deosebită, reglementând prin art. 75-89 din Ordinul MAI nr. 300/2004, în mod exhaustiv desfășurarea acesteia, prin stabilirea unor proceduri etapizate, a unor criterii cu un grad cât mai înalt de obiectivitate, și care totodată sunt determinate și cuantificate, tocmai pentru a se asigura posibilitatea verificării respectării întregii proceduri de evaluare.
În absența acestora s-ar introduce arbitrariul în procedura evaluării, lăsând astfel la latitudinea evaluatorului, respectarea sau nerespectarea anumitor etape sau criterii, situație contrazisă de caracterul imperativ al normelor privind procedura evaluării.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține că acordarea calificativelor reprezintă o prerogativă a angajatorului, astfel că, instanța nu are competența de a acorda ea însăși vreun calificativ, însă procedura de acordare a calificativului este supusă controlului judiciar sub aspectul respectării legalității, puterea discreționară a angajatorului neputând depăși limitele legalității.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu au fost respectate, dispozițiilor art. 78 alin. 2 din Ordinul MAI nr. 300/2004 privind, procedura de evaluare și anume susținerea interviului reținând neîndeplinirea acestei obligații, deoarece interviul a fost susținut de către intimatul-reclamant la data de 14 decembrie 2011, iar evaluarea s-a făcut la data de 15 decembrie 2011.
În cauza dedusă judecății, evaluarea performanțelor profesionale ale reclamantului pentru perioada 01.12._11 a fost efectuată fără parcurgerea acestei etape, reclamantul luând cunoștință despre rezultatul evaluării la data de 30.12.2011, după ce fișa de evaluare fusese semnată și completată de către evaluator.
Din conținutul fișei de evaluare rezultă că la 2 din cele 16 obiective a fost acordat punctajul 1, la 6 obiective punctajul 2, iar la celelalte 8 obiective a fost acordată punctajul 3, note puțin peste minim, fără a exista o motivare totala a punctajului acordat, fiind facuta o motivare sumara numai cu privire la cateva dintre obiective.
Curtea reține că, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
A accepta teza potrivit căreia autoritatea publică emitentă a actului nu trebuie să-și motiveze actele echivalează cu golirea de conținuta esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalității.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.
De altfel, și în jurisprudența comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea să permită Curților Comunitare competența să efectueze revizuirea actului (cauza C367/1995).
Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-41/1969).
O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicțional (cauza C.509/1993).
Față de cele expuse, Curtea reține că actul administrativ atacat este nemotivat, motivarea reprezentând astfel cum s-a arătat o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, precum și acela de a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.
Sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate fi decât anularea acestuia.
D. fiind faptul că procedura de evaluare a activității profesionale a reclamantului a fost efectuată cu nerespectarea dispozițiilor art.75 alin. 2 din Ordinul MAI nr. 400/2004, iar notarea s-a realizat fără a exista o motivare, se reține că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă și că soluția pronunțată este temeinică și legală.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.Proc.Civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ, împotriva sentinței nr.6545 din 7 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. N.-C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Președinte, A. C. | Judecător, C. N. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. F. |
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7264/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
