Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 6160/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6160/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 10741/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 6160/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. A.
Judecător G. C.
Judecător C. M.
Grefier C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.J. împotriva sentinței nr.6812/2012 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. C. și intimata pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. C. pentru intimata reclamantă B. C., lipsind recurenta pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.J. și intimata pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat in termenul procedural, motivat, precum si cererea de judecare în lipsă, în temeiul art.242 C.pr.civilă, formulată de recurenta pârâtă prin motivele de recurs, după care;
Curtea apreciind cauza in stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. C. pentru intimata reclamantă B. C., solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 6812/2012 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Gorj a respins excepțiile invocate prin întâmpinare de pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg.J..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. C. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg-J. și Administrația F. pentru Mediu.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 3.565 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și la 504 lei cheltuieli de judecată
S-a respins cererea privind acordarea dobânzii legale.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.J..
În motivarea recursului, recurenta pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. J. , în ceea ce privește excepția tardivității a învederat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă și nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, invocând art. 7 din Legea nr. 554/2004 si art. 205 din O.G. nr. 92/2003, apreciind că acțiunea este inadmisibilă.
Referitor la fondul cauzei, a susținut că sentința este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a reținut ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, ca o soluție legislativă adoptată de Parlamentul României și nu a avut în vedere reglementările în materie ale UE, dând dreptul autorităților competente să aibă inițiative legislative în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr.24/2000.
A mai arătat recurenta că achitarea sumei reprezentând taxa de poluare si ulterior restituirea raportat la legislația fiscala naționala nu poate fi considerat un prejudiciu pe care organul fiscal l-a cauzat reclamantului, precum si obligarea AFP Tg-J. la plata dobânzilor dispuse de instanța raportat la prevederile codului de procedura fiscala.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 și urm. C.proc.civ., OG nr.92/2003 și Legea nr. 554/2004.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată în mod corect de către instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90, actual art. 110, din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N.(ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile referitoare la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.
Scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu nu se poate realiza decât în mod nedisriminatoriu, cu respectarea dispozițiilor art.110 din tratat.
Considerentele Curți din cauzele Nadasdi și N., Nunes Tadeu și Humblot nu înlătură concluzia că taxa de poluare astfel cum a fost reglementată de OUG 50/2008 este neconformă dreptului comunitar, cu atât mai mult cu cât acestea sunt anterioare cauzelor T. și N. expuse mai sus.
. dreptului comunitar prerogativa statului de a percepe și impune taxe și obligații fiscale dar obligația statului, cu ocazia reglementării, este să se asigure că aceste taxe nu favorizează produsele naționale în raport cu produse similare provenite din Uniune. Ori, așa cum s-a explicat anterior, prin aplicarea taxei de poluare astfel cum a fost reglementată de OUG 50/2008 se favorizează producția de pe piața internă, scopul protecției mediului realizându-se printr-un mijloc ce încalcă dreptul comunitar.
Cât privește critica recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea acordării cheltuielilor de judecată, instanța de recurs reține următoarele:
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., înseamnă a pierde procesul.
Din prevederile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., rezultă că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea dobânzii legale, instanța reține că este neîntemeiată, atâta timp cât prin sentința recurată nu s-a acordat plata vreunei dobânzi.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 274 C.p.c.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.J. împotriva sentinței nr.6812/2012 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. C. și intimata pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Obligă recurenta către intimata reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013.
Președinte, A. I. A. | Judecător, G. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. B. |
Red.jud.C.M.
C.B. 03 Iunie 2013/2 ex.
Jud.fond L.M.
| ← Obligare emitere act administrativ. Hotărâre din 09-10-2013,... | Pretentii. Decizia nr. 5899/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
