Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Sentința nr. 242/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 242/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1776/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 242/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Grefier M. B.
c.c.c.c.c.c.c.c.c.c.c.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul S. D. I., în contradictoriu cu pârâții C. L. MUȘETEȘTI DE FOND FUNCIAR, . și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pârâtul M. a solicitat judecarea în lipsă potrivit dispoz. art. 242 Cod pr. Civilă și reclamantul S. D. I. a înaintat instanței răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul M., după care,
Instanța, examinându-și din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod pr.civilă, introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, competența generală, materială și teritorială, constată că este competentă în soluționarea litigiului de față, în raport de disp. art. 8 și 10 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 3 C.p.civ., având în vedere obiectul cauzei deduse judecății (litigiu privind acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale), precum și domiciliul reclamantului.
Apoi, constatând că dosarul se află în stare de judecată, s-a trecut la soluționarea acestuia cu luarea în considerare a excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii, invocate prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._ reclamantul S. D I., a chemat în judecată C. Locala Mușetești de Fond Funciar solicitând obligarea acesteia la punerea în posesie și respectiv emiterea titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,2834 ha situat in punctul săliște de casă de pe raza comunei Mușetești.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că terenul din litigiu face parte dintr-o suprafață de 0,50 ha ce a aparținut socrului său I. Gh C., decedat in anul 1962, teren ce i-a fost luat in mod abuziv de fostul regim comunist și atribuit in parte fostei SMA Scoarța, județul Gorj.
A menționat reclamantul că soția sa S. M. a fost moștenitor a tatălui său și că in anul 1995 a fost pusă în posesia suprafeței de 0,2329 ha, fiind emis procesul verbal de punere in posesie nr.495 și ulterior titlul de proprietate nr._/27.06.2002.
A arătat reclamantul în esență că deși a formulat mai multe cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de teren de până la 0,50 ha, respectiv 0,2328 ha, a fost emis în mod cu totul nelegal certificat de atestare a dreptului de proprietate in favoarea SMA Scoarța, societate ce ulterior a înstrăinat terenul.
A precizat că dovada dreptului de proprietate asupra terenului o constituie actul de vânzare cumpărare din anul 1943, atașat in copie la dosar.
Au mai fost depuse in dovedirea cererii titlul de proprietate nr._/27.06.2002, procesul verbal de punere in posesie încheiat la data de 07.06.1995, cereri adresate CLFF Mușetești, Comisiei Județene Gorj, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0957/24.01.1994.
Prin precizări ulterioare, reclamantul a arătat că înțelege să conteste certificatul prin care s-a atestat proprietatea in favoarea SMA Scoarța ca titlu de proprietate eliberat acesteia pe terenul ce trebuia să revină soției sale S. M., decedată in luna octombrie 2010, și totodată obligarea CLFF la emiterea titlului de proprietate pentru același teren.
La solicitarea instanței, prin adresa nr. 641/17.05.2012, CLFF Mușetești a învederat că numitei S. I M. i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/27.06.2002 pentru suprafața totală de 1,0995 ha teren situat pe raza comunei Mușetești, din care suprafața de 0,2163 ha face parte din cei 0,50 ha solicitați de către aceasta conform legilor funciare în baza actului de vânzare cumpărare nr.1458/22.03.1943. Referitor la terenul din litigiu, s-a menționat că acesta a fost deținut de către . (lichidată in prezent) prin certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0957/24.01.1994.
Judecătoria Tg. J., prin sentința nr.9272 din 25.06.2012 a disjuns capătul de cerere privind obligarea de eliberare a titlu de proprietate pentru care se fixează termen la data de 03.09.2012.
A admis excepția necompetenței materiale a instanței pentru soluționarea cererii având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate, formulată de reclamantul S. D.I., domiciliat in Bumbești J., .,., Județul Gorj.
A declinat competența de soluționare a acestei cereri in favoarea Curții de Apel C. - Secția C. Administrativ si Fiscal.
În considerentele sentinței s-a reținut că a fost chemată să se pronunțe asupra nevalabilității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea ., dar și să dispună obligarea CLFF să elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru terenul ce a aparținut soției sale prin moștenire de la tatăl acesteia și care a fost inclus in certificatul mai sus arătat.
Apreciind că dezlegarea capătului de cerere privind eliberarea titlului de proprietate depinde de petitul constând în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pentru o bună înfăptuire a justiției, se va dispune disjungerea acestuia urmând a se pune în discuție suspendarea cauzei sub care va fi înregistrată, până la soluționarea cererii de anulare a certificatului în discuție.
Pe de altă parte este de precizat că primul capăt de cerere ce face obiectul cauzei de față, îl constituie anularea unui act emis de către o autoritate centrală, situație in care, potrivit art.3 al 1 c.pr.civ, competentă să judece o asemenea acțiune este Curtea de Apel, fiind vorba de un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, după semnificația termenilor definiți de art.2 lit b și c din L.554/2004, ce nu poate fi contestat pe calea acțiunii civile, ci pe calea contenciosului administrativ.
De altfel, în art.10 din L.554/2004 a contenciosului administrativ, se arată că „ litigiile privind actele emise sau încheiate de autoritățile centrale.... se soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curților de apel”.
Privitor la competența teritorială în litigiu, aceasta aparține Curții de Apel C. ca instanța de la domiciliul reclamantului, aleasă de cel din urmă implicit, prin promovarea acțiunii, sub reglementarea art.10 al 3 din lege.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ .
La data de 09.05.2013, pârâtul M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și excepția tardivității acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Examinând cu prioritate, în condițiile art. 137 alin. 1 C.p.civ., excepția de procedură a tardivității formulării acțiunii în contenciosul administrativ, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 54.119,76 m.p., având . și nr. 0957, emis la data de 24.01.1994 de către Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei ..
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Potrivit art. 11 alin. 2 din aceeași lege, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În raport de acest ultim text de lege, instanța constată că acțiunea de față este tardiv formulată.
Astfel, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în conformitate cu prevederile HG 834/1991 este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, iar reclamantul era în drept să promoveze prezenta acțiune în anulare în termenul de un an de la luarea la cunoștință a actului administrativ contestat, termen de decădere (potrivit art. 11 alin. 5 din Legea 554/2004), căruia, în consecință, nu îi sunt aplicabile instituțiile suspendării, întreruperii sau repunerii în termen.
Fiind în prezența unui act juridic ce atestă existența în patrimoniul pârâtei a unui drept real supus publicității imobiliare, momentul luării la cunoștință a existenței acestuia coincide cu momentul înscrierii certificatului în Registrul de transcripțiuni sau, respectiv, în Cartea funciară, când dreptul de proprietate al titularului certificatului a devenit opozabil erga omnes.
Ori, așa cum rezultă în speța de față, din copia certificatului, depusă la fila 19 (verso) în dosarul nr._, certificatul a fost trecut în registrul de transcripțiuni sub nr. 101 din 31.01.1994.
În raport de această dată, termenul de un an de promovare al acțiunii s-a împlinit la data de 31.01.1995, astfel că acțiunea formulată de reclamant la data de 28.05.2012 este formulată cu mult peste termenul stabilit imperativ de lege.
Aspectul invocat de reclamant, prin răspunsul la întâmpinare, că a cunoscut despre existența certificatului la data de 14.04.2011, nu are relevanță, întrucât de la data înscrierii certificatului în Registrul de transcripțiuni, dreptul de proprietate al titularului certificatului a devenit opozabil erga omnes și deci nimeni nu se poate prevala de necunoașterea lui.
Mai mult, chiar și în raport de această dată invocată de reclamant (14.04.2011), acțiunea formulată la data de 28.05.2012 este tardivă, fiind formulată peste termenul de 1 an stabilit de lege.
Raportat la considerentele mai sus prezentate, instanța urmează a admite excepția tardivității formulării acțiunii și, pe cale de consecință, a respinge acțiunea ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. D. I., domiciliat în loc. Bumbești J., ., ., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții C. L. MUȘETEȘTI DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., ., cu sediul în . și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în mun. București, .. 2-4, sector 3, ca tardivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iunie 2013.
Președinte, Ș. B. | ||
Grefier, M. B. |
Red. Jud. Șt. B.
6 ex./03.07.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2031/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 4332/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
