Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 8679/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 8679/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 11021/95/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 8679/2013

Ședința publică de la 27 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: - L. C.

Judecător: - M. F.

Judecător: - T. B.

Grefier: - R. V.

x.x.x.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. C. C. împotriva sentinței nr.6867 din data de 14 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimații pârâți M.A.I. R. PRIN I. JUDETEAN DE POLITIE GORJ și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GORJ.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat recurentul reclamant P. C. C. și consilier juridic Î. N., pentru intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GORJ, lipsind intimatul pârât M.A.I. R. PRIN I. JUDETEAN DE POLITIE GORJ.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Recurentul reclamant P. C. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depunând la dosar adresa din data de 14.06.2013 către Directorul Spitalului Clinic de Urgențe M. C., răspunsurile M. – Direcția Medicală la adresele înaintate de către reclamant acestei instituții din 05.02.2013 și 19.11.2012 și copia facturii nr._/14.06.2013.

Consilier juridic Î. N. pentru intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GORJ, lasă la aprecierea instanței cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de recurentul reclamant.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul reclamant și procedează la comunicarea acestora către reprezentantul intimatului pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GORJ, care solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru observare.

La a doua strigare au răspuns recurentul reclamant P. C. C. și consilier juridic Î. N., pentru intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GORJ, lipsind intimatul pârât M.A.I. R. PRIN I. JUDETEAN DE POLITIE GORJ.

Recurentul reclamant P. C. C. depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mia are alte cereri de formulat.

Reprezentantul intimatului pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GORJ, consilier juridic Î. N. arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului de față.

Recurentul reclamant P. C. C. solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.

Consilier juridic Î. N. pentru intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GORJ pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat .

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 9 august 2012 reclamantul P. C. C. a chemat în judecată pârâtele M.A.I.- reprezentant al Inspectoratului județean de Poliție Gorj pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata a 12 salarii nete și nu brute; la plata sumei de 6000 euro cu titlu de despăgubiri de sănătate în echivalent lei la data plății și obligarea pârâtei la plata a 2 solde lunare nete/an până la îndeplinirea limitei de vârstă.

Prin sentința nr.6867 din data de 14 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. C. C. împotriva pârâților M.A.I. și IPJ Gorj .

Au fost obligați pârâții la suma ce reprezintă actualizarea sumei de 21.588 lei achitată la data de 28.09.2012 cu titlul de 12 solde lunare, conform indicelui de inflație pentru perioada 7.09._12.

S-au respins capetele de cerere privind plata sume de 6000 EUR cu titlu de despăgubiri de sănătate în echivalent lei la data plății și plata a două solde lunare nete pe an până la împlinirea limitei de vârstă.

S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 august 2012, reclamantul P. C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj pronunțarea unei hotărâri prin care să se recunoască dreptul său de a-i fi acordate despăgubiri în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 lit. "m" din Legea nr. 360/2002 și HG nr. 1083/10.09.2008, cu obligarea pârâtului la plata a 12 salarii nete și nu brute; la plata sumei de 6000 euro cu titlu de despăgubiri de sănătate în echivalent lei la data plății și obligarea pârâtei la plata a 2 solde lunare nete/an până la îndeplinirea limitei de vârstă.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței că a lucrat în calitate de comisar de poliție în cadrul I.P.J. Gorj până la data de 7 septembrie 2011, după care a fost trecut în rezervă din motive de sănătate, fiind declarat inapt pentru serviciul în poliție, după ce a activat peste 20 de ani. Pensionarea sa anticipată s-a datorat faptului că printr-o decizie medicală a fost declarat inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliție, susținându-se că boala de care suferă a apărut în timpul și din cauza serviciului în poliție, afecțiunea fiind încadrată în gradul III de invaliditate.

Având în vedere diagnosticul stabilit de către Comisia Centrală de expertiză medicală și Evaluare a Capacității de Muncă, reclamantul a apreciat că este îndreptățit în conformitate cu prevederile art.21 alin.1 lit.m din Legea nr.360/2002 și art.3 lit.c din HG nr.1083/2008 să primească despăgubiri conform actului normativ invocat, în cuantum de 6.000 Euro echivalent în lei la data plății, sens în care s-a adresat cu o plângere prealabilă către I.P.J. B..

Prin adresa nr._ din 10 aprilie 2012 i s-a comunicat că în conformitate cu Ordinul M. nr.II/3715 din 21.09.2012 a fost trecut în rezervă cu data de 7 septembrie 2011, ca urmare a pierderii capacității de muncă cu scoatere din evidență, fiind încadrat în gradul II de invaliditate. De asemenea, s-a aratat în conformitate cu dispozițiile art.20 din cap.II al anexei nr.7 din legea cadrul nr.284/2010, conform vechimii beneficiază de un ajutor egal cu 12 salarii ale funcției de bază, respectiv în sumă brută de 21.588 lei, baza de calcul a drepturilor fiind reprezentată de salariu de bază net avut corespunzător funcției similare la data de 31 decembrie 2009.

Din probatoriul administrat a rezultat că reclamantului i s-a plătit, la data de 28 septembrie 2012 pe cardul acestuia, ajutorul la trecerea în rezervă în sumă brută de 21.588 lei, iar după reținerea contribuțiilor de asigurări sociale individuale, de sănătate și a impozitului, cu ordinul de plată nr.1599/28.09.2012 i s-a virat suma nete de 16.245 lei.

Conform dispozițiilor art.20 din cap.II al anexei VII din legea nr.284/2010: „(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:

Vechime efectivă:

- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;

- între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;

- între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;

- între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;

- între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;

- între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;

- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.

(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care beneficiază de plăți compensatorii.

(4) În caz de deces al beneficiarului înainte de data plății ajutorului, acesta se acordă soției sau soțului supraviețuitor ori copiilor, iar în lipsa acestora, părinților, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor alin. (1) și (2).”:

În consecință, tribunalul a admis în parte acest prim capăt de cerere doar cu privire la actualizarea sumei de 21.588 lei achitată la data de 28.09.2012 cu titlul de 12 solde lunare conform indicelui de inflație pentru perioada 7.09._12, perioadă ce reprezintă data trecerii reclamantului în rezervă cu drept la pensie pentru incapacitate de muncă, dată la care au încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie, dată la care s-a născut dreptul acestuia de a i se acorda un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate și data achitării efective a acestui ajutor. Actualizarea creanței cu data inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs prin erodarea acesteia și are caracter compensatoriu, întrucât principiul indexării este un principiu al sistemului de salarizare, având ca scop prevenirea eroziunii puterii de cumpărare și atenuarea efectelor inflației, pe cale de consecință acoperirea integrală a prejudiciului presupune și acordarea actualizării creanței.

Actualizarea unei creanțe nu constituie o despăgubire în sensul art.1532 NCC, ci se subscrie obligației principale întrucât are menirea de a asigura îndeplinirea exactă a acesteia. Astfel, prin întârzierea plății unui debit se ajunge ca la data achitării, suma inițială să nu aibă aceeași putere de cumpărare ca cea de la data scadenței, iar acest fapt face ca creditorul să fie păgubit prin neexecutarea exactă a obligației.

Într-adevăr, potrivit art.1531 NCC, „creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării”. Actualizarea creanței constituie o reparare a pagubei determinată de întârzierea plății debitului în scopul asigurării îndeplinirii exacte a obligației.

Prin adresa nr._ din 12.06.2012 pârâtul IPJ Gorj îi comunică reclamantului că în ceea ce privește achitarea sumei de 6000 de euro, cu titlu de despăgubiri de sănătate, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestora, așa cum s-a precizat și prin adresa nr._ din 18 aprilie 2012, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.8 alin.1 lit.b din OMAI nr.24/2009, iar încadrarea într-un grad de invaliditate conform deciziei medicale nr.A 1962/2 din 25.08.2011 privind evaluarea capacității de muncă a reclamantului a fost stabilită prin raportarea la dispozițiile art.68 lit.c din legea nr.263/2010.

Conform dispozițiilor de art.8 din OMAI nr.24/2009: „(1) Acordarea despăgubirilor prevăzute la art.4 alin.2 din hotărâre se face în baza unei cereri depuse la structura de resurse umane a unității din care face/a făcut parte polițistul, la care se anexează: a) actul de identitate al solicitantului, în copie;

b) certificatul-decizie medicală emis de comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din spitalele Ministerului Administrației și Internelor sau comisiile medico-militare din spitalele militare ale Ministerului Apărării Naționale, avizat de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în copie legalizată, din care să rezulte că încadrarea într-un grad de invaliditate și, implicit, clasarea ca inapt pentru serviciul polițienesc este urmarea faptului că polițistul a fost supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, acestea afectându-i integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului.

(2) Acordarea despăgubirilor prevăzute la art. 4 alin. (3) din hotărâre se face în baza unei cereri depuse la structura de resurse umane a unității în care a fost încadrat polițistul, la care se anexează: a) actul de identitate al persoanei îndreptățite din familia polițistului, în copie;

c) certificatul de deces al polițistului, în copie legalizată;

d) după caz: certificatul de căsătorie, în copie legalizată, certificatul de naștere al copiilor polițistului, în copie legalizată, sau declarație notarială din partea părinților din care să rezulte că: 1. aceștia se aflau în întreținerea legală a polițistului decedat;

2. polițistul decedat nu era căsătorit și nu avea copii.

(3) Cererea prevăzută la alin. (2) poate fi depusă, în ordine, după caz, de către soțul/soția supraviețuitor/supraviețuitoare, copiii polițistului decedat sau părinții polițistului decedat.

(4) Dacă persoana îndreptățită la acordarea despăgubirii este lipsită de capacitatea de exercițiu sau are capacitatea de exercițiu restrânsă, cererea este depusă de reprezentantul legal al acesteia sau, după caz, de persoana în cauză, cu acordul reprezentantului legal.”.

Conform dispozițiilor art.68 din legea nr.263/2010: „(1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: a) accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii;

b) neoplaziilor, schizofreniei și S.;

c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.

(2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condițiile prevăzute la alin. (1), și persoanele care se află în situațiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c) și g).

(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a), și elevii, ucenicii și studenții care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale.

(4) Persoanele care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.”.

În raport de interpretarea teologică a acestor dispoziții rezultă că reclamantul prin probele administrate în cauză nu a putut face dovada legăturii cauzale a bolilor acumulate, care au stat la baza acordării gradului de invaliditate III, cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu, chiar dacă prin procesul verbal de incapacitatea temporară de muncă nr._ din 21.01.2011 întocmit de comisia din cadrul serviciului resurse umane din cadrul IPJ Gorj menționează faptul că afecțiunile prezentate au apărut în timpul și din cauza serviciului în poliție, întrucât prin decizia medicală nr. A 1962/2 din 25.08.2011nu se stabilește o legătură cauzală a bolilor cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu, menționându-se ca încadrare juridică dispozițiile art.68 lit.c din legea nr.263/2010, fiind calificate bolile reclamantului ca boli obișnuite care nu au legătură cu munca desfășurată de către acesta.

Cu privire la acordarea celor 2 solde lunare solicitate de reclamant s-a constatat că acestea nu se pot acorda, întrucât acesta nu a fost pensionat cu drept de pensie de serviciu, ce se acordă la limită de vârstă, conform dispozițiilor art.20 alin.2 din cap.II al anexei VII din legea nr.284/2010: „(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.”.

Tribunalul a respins cele două capete de cerere ca neîntemeiate, motivat de faptul că textele de lege invocate de acesta reglementează acordarea unor despăgubiri în cazul producerii unor riscuri specifice activității de poliție, în situația unor evenimente neprevăzute și nu în situația apariției unei boli profesionale cum este cazul in speță.

Despăgubirile prevăzute de art.4 alin.2 din H.G. nr.1083/2003 nu se pot acorda pentru acele afecțiuni dobândite într-o perioadă nedeterminată de timp ca urmare a serviciului ca polițist, serviciu privit în ansamblul său, ci acestea trebuie să vizeze o situație sau un caz strict determinat ce poate fi atribuit unei persoane, care, acționând efectiv asupra polițistului îi cauzează o afecțiune care-l plasează într-un anumit grad de invaliditate (îl rănește). Art. 2 lit. b din H.G. nr.1083/2008 stabilește că prin polițist rănit se înțelege "polițistul suspus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului", iar prin polițist invalid - "polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă".

Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale menționate este absolut necesar ca efectele cauzelor vătămătoare la care a fost supus polițistul să se fi produs independent de voința lui. Despăgubirile se acordă numai pentru cazul când evenimentul căruia i-a căzut victimă polițistul este strict determinat. Afecțiunea medicală suferită de polițist care-i induce un anumit grad de invaliditate trebuie să fie în mod indubitabil strict individualizată și astfel constatată încât să poată fi pusă pe seama atitudinii unei sau unor persoane identificate sau identificabile care să poată fi făcute responsabile pentru faptul prejudiciabil.

Prin art.28 alin.4 din Legea nr.218/2002, legiuitorul a stabilit în sarcina oricărui lucrător de poliție, indiferent dacă este în timpul serviciului sau nu, dacă acționează conform atribuțiunilor de serviciu și dacă se află în aria sa de competență teritorială, obligația de a interveni, aspect care bineînțeles că presupune anumite riscuri și consecințe imprevizibile.

Prin stabilirea acestei obligații în sarcina polițistului și pentru a nu lăsa fără substanță acest text de lege, legiuitorul a înțeles, totodată, să ofere și o protecție suplimentară polițistului care intervine în condițiile arătate, adoptând în acest sens H.G. nr.1083/2008. În cauză nu se face referire la riscuri specifice activității de poliție, fiind vorba de anumite boli menționate în decizia medicală nr. A 1962/2 din 25.08.2011, respectiv discopatie lombară L5-S1 faza III stadiul II cu tulburări funcționare accentuate; spondilolistezis L5-S1 gradul I, spondilodiscartroza lombară cu radiculopatie L5 dreapta; chist arahnoidian de fosa cerebrală posterioară și gonartroză dreapta posttraumatică, boli care nu determină aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate.

Prin urmare, tribunalul a constatat că situația reclamantului nu s-a datorat producerii riscurilor specifice activității de poliție, ci unei boli profesionale apărute în timpul exercitării profesiei, în speță nefiind aplicabile dispozițiile H.G. nr.1083/2008, act normativ special, aplicabil numai polițiștilor, pentru ca reclamantul să poată beneficia de plata despăgubirilor cuvenite potrivit art.28 alin.1 lit.m din Legea nr.360/2002.

În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. C. C., a obligat pârâții la suma ce reprezintă actualizarea sumei de 21.588 lei achitată la data de 28.09.2012 cu titlul de 12 solde lunare, conform indicelui de inflație pentru perioada 7.09._12 și a respins capetele de cerere privind plata sume de 6000 EUR cu titlu de despăgubiri de sănătate în echivalent lei la data plății și plata a două solde lunare nete pe an până la împlinirea limitei de vârstă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În acest sens, recurentul a precizat că în urma probatoriului administrat, Tribunalul a apreciat eronat că, în cauză, nu s-a făcut dovada legăturii cauzale a bolilor acumulate care au stat la baza acordării gradului de invaliditate III, cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu.

S-a mai arătat că această legătură rezultă cu certitudine din actele medicale prezentate, iar decizia medicală invocată A 1962/2 din 25.08.2011 a fost contestată de reclamant.

Cu privire la acordarea celor două solde lunare și a celor 12 salarii ‚ recurentul a susținut că aceste drepturi sunt prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, respectiv Lg. nr. 360/2002, HG nr. 1083/2008 și Lg nr. 284/2010 iar prima instanță a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea și aplicarea greșită a legii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 304¹ C..

La data de 23 mai 2013 intimatul pârât IPJ Gorj a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că recursul este nefondat și a solicitat respingerea acestuia și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate,dar și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 3041 C., Curtea apreciază prezentul recurs ca nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Prin art. 28 alin. 4 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, legiuitorul a stabilit în sarcina oricărui lucrător de poliție, indiferent dacă este în timpul serviciului sau nu, dacă acționează conform atribuțiunilor de serviciu și dacă se află în aria sa de competență teritorială, obligația de a interveni, aspect care presupune anumite riscuri și consecințe imprevizibile.

Potrivit art. 28 lit. m din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul are dreptul la asigurare de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin Hotărâre a Guvernului.

H.G. nr. 1083/2008 stabilește condițiile în care se acordă despăgubirile prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. m din statutul polițistului.

Din interpretarea dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 1083/2008, rezultă că despăgubirile prevăzute în art. 28 alin. 1 lit. m din statut se acordă numai în cazul polițiștilor răniți și rămași invalizi, urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.

Textele de lege invocate de reclamant reglementează acordarea unor despăgubiri în cazul producerii unor riscuri specifice activității de poliție, în situația unor evenimente neprevăzute, și nu în situația apariției unei boli obișnuite cum este cazul în speță.

Despăgubirile prevăzute de art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 1083/2008 nu se pot acorda pentru acele afecțiuni dobândite într-o perioadă de timp ca urmare a serviciului ca polițist, serviciu privit în ansamblul său, ci acestea trebuie să vizeze o situație sau un caz strict determinat ce poate fi atribuit unei persoane, care, acționând efectiv asupra polițistului îi cauzează o afecțiune care-l plasează într-un anumit grad de invaliditate (îl rănește).

Art. 2 lit. b din H.G. nr. 1083/2008 stabilește că prin polițist rănit se înțelege „polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului”, iar la art. 2 lit. c prin polițist invalid se înțelege „polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă”.

Afecțiunea medicală suferită e polițist care-i induce un anumit grad de invaliditate trebuie să fie în mod indubitabil strict individualizată și astfel constatată încât să poată fi pusă pe seama atitudinii unei sau unor persoane identificate sau identificabile care să poată fi făcute responsabile pentru faptul prejudiciabil .

În cauză nu se face referire la riscuri specifice activității de poliție ,fiind vorba de o boală menționată în actele medicale ca boală obișnuită care nu determină aplicaea dispozițiilor legale mai sus menționate.

Astfel, în cuprinsul Deciziei medicale nr. A 1962/2 din 25.08.2011, la rubrica „legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare se menționează expres „Legea 263/16.12.2010, art. 68 alin. 1 lit. c”, text de lege care statuează că „pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite sau accidentelor care nu au legătură cu munca”.

Încadrarea recurentului reclamant în gradul III de invaliditate, declararea acestui ca fiind inapt pentru serviciul în poliție și aplicarea art. 68 lit. c din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit prin decizia medicală nr. A 1962/2 din 25.08.2011 și nu prin procesele verbale nr._/2011 și_/2011.

Deși, recurentul reclamant a susținut că ar fi contestat decizia medicală în privința reținerii legăturii cauzale a bolii cu gradul de invaliditate stabilit, acest fapt este nerelevant atâta timp cât decizia nu a fost anulată .

Potrivit art. 8 alin. 1 din ordinul M.A.I. nr. 24/2009 despăgubirile pot fi acordate doar în baza deciziei medicale, nu și a altor înscrisuri, deci nu în baza mențiunilor din procesele verbale, așa cum eronat apreciază recurentul.

În conformitate cu art. 7 din H.G. nr. 1083/2008 a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 24/2009 privind normele metodologice de aplicare a HG nr. 1.083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viața, sănătate și bunuri ale polițiștilor.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Ordinul M.A.I. „Acordarea despăgubirilor prevăzute la art. 4 alin. 2 din hotărâre se face în baza unei cereri depuse la structura de resurse umane a unității din care face/a făcut parte polițistul, la care se anexează: a) actul de identitate al solicitantului, în copie; b) certificatul-decizie medicală emis de comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din spitalele Ministerului Administrației și Internelor sau comisiile medico-militare din spitalele militare ale Ministerului Apărării Naționale, avizat de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în copie legalizată, din care să rezulte că încadrarea într-un grad de invaliditate și, implicit, clasarea ca inapt pentru serviciul polițienesc este urmarea faptului că polițistul a fost supus în timpul sau în legătura cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, acestea afectându-i integritatea anatomică și/sau funcționala a organismului.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că situația reclamantului nu s-a datorat producerii riscurilor specifice activității de poliție, ci unei boli obișnuite apărute în timpul exercitării profesiei, în speță nefiind aplicabile dispozițiile H.G. nr. 1083/2008, act normativ special aplicabil numai polițiștilor, pentru ca reclamantul să poată beneficia de plata despăgubirilor cuvenite potrivit art. 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002.

Cum din decizia medicală eliberată reclamantului recurent, nu rezultă că boala contractată, care îl încadrează în gradul III de invaliditate, s-a produs urmarea unor evenimente, răniri, în timpul unor acțiuni specifice activității de polițist, respingerea acțiunii de către instanța de fond este o soluție legală, întrucât reclamantul nu intră în categoria beneficiarilor despăgubirilor pe care le solicită.

În ceea ce privește cererea de acordare a celor două solde lunare, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect ,făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 2 din cap. II al anexei VII din Lg nr. 248/2010, că acestea nu pot fi acordate câtă vreme reclamantul nu a fost pensionat cu drept de pensie de serviciu, ce se acordă la limita de vârstă, ci acesta beneficiază de pensie de invaliditate ca urmare a pierderii capacității de muncă.

Având în vedere considerentele anterior expuse, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind motive de casare sau modificarea a acesteia, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304¹ C. să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul P. C. C. împotriva sentinței nr.6867 din data de 14 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimații pârâți M.A.I. R. PRIN I. JUDETEAN DE POLITIE GORJ și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GORJ.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2013.

Președinte,

L. C.

Judecător,

M. F.

Judecător,

T. B.

Grefier,

R. V.

Red. MF

Tehn.red. RV 2ex/03.07.2013

Jud fd. CB

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8984/2013. Curtea de Apel...		Obligaţia de a face. Decizia nr. 6874/2013. Curtea de Apel... →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 8679/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 8679/2013. Curtea de Apel CRAIOVA