Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 661/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător G. C.
Grefier D. F.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ M. împotriva sentinței nr.3664 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul nu a fost declarat în termen legal, intimata reclamantă a depus întâmpinare, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod proc. civilă, după care,
Instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului de față, având în vedere data comunicării sentinței către recurenta pârâtă și data depunerii cererii de recurs, urmând a se pronunța asupra acestei excepții.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.3664 din 30 aprilie 2013, Tribunalul M. a respins excepția autorității de lucru judecat.
A respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 436/19.02.1991 emisă de Comisia Județeană M. pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. N., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M..
A obligat pârâta la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Hotărârea nr. 436/19.02.1991 emisă de Comisia Județeană M. pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990, în sensul schimbării încadrării reclamantei de la art. 1 lit. "d" la art. 1 lit. "e" din Decretul - lege nr. 118/1990.
A obligat pârâta la acordarea drepturilor ce se cuvin reclamantei conform art. 1 lit. "e" din Decretul - lege nr. 118/1990.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr.436/19.02.1991 emisă de Comisia Județeană M. pentru Aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 s-a reținut că reclamanta M. N., fiica lui R. N. și M. ,a avut domiciliul obligatoriu împreună cu părinții săi în Dropia Călărași de la data nașterii 23.08.1951 până la 15.09.1955 stabilindu-i-se o indemnizație lunară de 818 lei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat cerere de revizuire, iar prin adresa nr.95/05.06.2011 emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M. (fila 16) i s-a comunicat faptul că competența de revizuire a hotărârii a trecut în sarcina instanțelor de judecată.
Instanța a reținut că potrivit art.13 alin.1 și 2 din Decretul Lege nr.118/1990, Direcțiile generale de muncă și protecție socială, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/1997 în Monitorul Oficial al României. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire.
Prin deciziile nr.55/22.03.2000 și nr.56/22.03.2000, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.13 alin.1 și 2 din Decretul Lege nr.118/1990, iar aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziilor în Monitorul Oficial.
Prin Decizia nr.55/2000, Curtea Constituțională a reținut că „declararea nulității sau anularea actelor prin care au fost acordate drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990, nu se poate face decât de către autoritatea competentă să stabilească, de asemenea, responsabilitățile pentru încălcarea legii, autoritate care nu poate fi alta decât autoritatea judecătorească”.
Prin urmare, ca efect al acestor decizii de neconstituționalitate, modificarea deciziilor emise anterior anului 1997 este dată direct în competența instanței de contencios administrativ, așa cum s-a comunicat reclamantei și prin adresa nr.95/05.06.2011 emisă de pârâtă.
Potrivit art. 1 alin.1 din Decretul-Lege nr.118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
Instanța a constatat că, prin acțiunea formulată, reclamanta solicită să se dispună revizuirea hotărârii în sensul de a i se recunoaște calitatea de persoană strămutată și deci schimbarea încadrării de la art. 1 lit. "d" la art. 1 lit. "e" din Decretul - lege nr. 118/1990, cu consecința acordării drepturilor ce se cuvin în baza acestor prevederi legale.
Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv cartea de identitate a reclamantei, s-a reținut că aceasta s-a născut la data de 23.08.1951, în ..
Prin Hotărârile nr.457/18.09.1990 și nr.458/18.09.1990 emisedeComisia Județeană M. pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990 s-a reținut că părinții reclamantei au avut domiciliu obligatoriu în perioada 18.06._55 în localitatea Dropia. Prin Hotărârile nr.156/07.11.1995 și nr.155/07.11.1995 s-a dispus revizuirea hotărârilor menționate anterior, reținându-se că aceștia s-au aflat în localitatea Dropia ca persoane strămutate.
Cu privire la măsura administrativă a strămutării, s-a constatat că în Decizia nr.8/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut că această măsură „presupunea, raportat la modul în care aceste măsuri au fost reglementate la momentul la care au fost luate, mai întâi, mutarea persoanei din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, iar apoi obligarea persoanei de a nu părăsi acea localitate unde a fost strămutată. Chiar dacă măsura strămutării era însoțită de măsura domiciliului obligatoriu, aceasta din urmă nu era una distinctă, ci era o măsură care o însoțea pe cea a strămutării, fiind complementară acesteia. O persoană, atunci când era dislocată, strămutată din localitatea sa de domiciliu într-o altă localitate, nu se putea întoarce la domiciliul inițial decât cu aprobarea organelor statului, iar fixarea domiciliului obligatoriu era consecința strămutării.
În schimb, măsura administrativă a domiciliului obligatoriu s-a putut dispune și ca măsură administrativă distinctă, fără să fi fost precedată de strămutare, dar presupunea tot o îngrădire a dreptului de alegere în mod liber a domiciliului. „
În cauză, s-a constatat că, așa cum s-a reținut prin hotărârile menționate anterior, autorii reclamantei au fost dislocați din localitatea de domiciliu în localitatea Dropia unde au avut stabilit domiciliu obligatoriu.
Astfel, cum reclamanta, în perioada menționată în hotărârea a cărei revizuire se solicită, a fost strămutată într-o altă localitateîmpreună cu părinții săi, și având în vedere și restricțiile domiciliare, se apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Decretul Lege nr.118/1990 republicat, cu atât mai mult cu cât, și membrilor familiei reclamantei le-a fost recunoscută calitatea de beneficiari ai prevederilor actului normativ menționat, fiind încadrați în prevederile art.1 lit.”e”, obținând schimbarea încadrării juridice din art.1 lit.”d” în art.1 lit.”e”.
Față de faptul că Hotărârea nr. 436/19.02.1991 emisă de Comisia Județeană M. pentru aplicarea Decretului - lege nr.118/1990 a reținut, o încadrare juridică neconformă cu situația de fapt și având în vedere prevederile art.8 din Decretul-Lege nr.118/1990, s-a apreciat că pârâta are obligația de a emite o hotărâre prin care să modifice hotărârea emisă anterior cu încălcarea prevederilor legale.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte motiv pentru care a admis-o în parte și a obligat pârâta la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Hotărârea nr. 436/19.02.1991 emisă de Comisia Județeană M. pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990, în sensul schimbării încadrării reclamantei de la art. 1 lit. "d" la art. 1 lit. "e" din Decretul - lege nr. 118/1990.
Totodată, a dispus obligarea pârâtei la acordarea drepturilor ce se cuvin reclamantei conform art. 1 lit. "e" din Decretul - lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ M..
În ședința publică de la acest termen instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului de față, având în vedere data comunicării sentinței către recurenta pârâtă și data depunerii cererii de recurs.
Recursul este tardiv.
Cererea de recurs a fost depusă la Tribunalul M. la data de 20 iunie 2013, conform ștampilei aplicată pe cererea de recurs, iar sentința a fost comunicată pârâtei la data de 03 iunie 2013, așa cum reiese din dovada existentă la fila 41 din dosarul fond.
Dovada de comunicare și procesul-verbal de predare sunt întocmite de agentul procedural, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.100 Cod pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În speță, acest termen a fost nesocotit, recursul fiind depus peste termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței Tribunalului M..
Având în vedere aceste considerente, urmează a se respinge recursul ca fiind tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ M. împotriva sentinței nr.3664 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. N., ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. GC
Jud. fond BM
Tehn. DF
2ex/27.09.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 336/2013.... → |
|---|
