Anulare act administrativ. Hotărâre din 14-05-2014, Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 3683/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4730/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta U. A. TERITORIALĂ . în ., împotriva sentinței nr. 2119/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe intimata reclamantă F. M., domiciliată în ., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După verificare, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ si completata ulterior reclamanta F. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritoriala . suspendarea executării dispoziției de imputare nr. 641/25.03.2013 emisă de Primarul Comunei Drăguseni, județul G..
Capătul de cerere privind suspendarea executarii dispozitiei respective a fost soluționat prin sentința nr. 211/18.06.2013.
În motivarea capătului de cerere privind anularea dispoziției de imputare reclamanta a arătat în esență că respectivele drepturile salariale menționate in decizia de imputare i-au fost date in baza acordului colectiv de muncă care nu a fost contestat in instantă.
Reclamanta a mai invocat dispozitiile Legii nr. 84/2012.
In cauza a fost invocată tadivitatea emiterii dispozitiei fata de nerespectarea termenului prev. de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 de 30 zile de la constatarea pagubei .
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
A fost atașată dispoziția contestată si actele intocmite de Camera de Conturi G. in baza cărora a fost emis actul administrativ contestat.
Prin sentința civilă nr. 3736/ 18.12.2013 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-a admis acțiunea reclamantei, dispunându-se, pe cale de consecință, anularea dispoziției nr. 641/25.03.2013 emisă de Primarul ..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Prin dispozitia nr. 641/25.03.2013 Primarul Comunei Drăgușeni, județul G. a imputat reclamantei suma de 4227 lei reprezentand sume necuvenite calculate in baza pct. 12 al Deciziei nr. 57/27.11.2012 emisă Curtii de Conturi Galati.
Potrivit art. 85 din legea 188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
După cum se poate observa, acest text de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei care în cazul de față a avut loc în data de 02.11.2012 respectiv la momentul semnării procesului verbal de control încheiat de Camera de Conturi G. sau cel mai târziu la data 27.11.2012 când a fost emisă decizia nr. 57 de către Curtea de Conturi G. .
Prin urmare, dispoziția de imputare emisă este tardivă, fiind depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de prevederile art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999.
Instanța nu agreează opinia potrivit căreia termenul de 30 de zile ar fi unul de recomandare, și nu unul imperativ în condițiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege și anume: „Repararea pagubelor…se dispune prin emiterea …unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei”. Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat și mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil pentru ambele părți.
Chiar daca o dispoziție de impunere este prin esența ei „in personam”, in cazul de fata, constatarea pagubei înseamnă și cunoașterea celui răspunzător de producerea ei, întrucât conducătorul instituției și compartimentele responsabile în această chestiune aveau evidenta funcționarilor care ar fi încasat drepturile salariale apreciate ca fiind necuvenite in cuprinsul procesului-verbal de control si a deciziei încheiate de Curtea de Conturi.
De altfel, jurisprudența Curții de Apel G. este consecventa in a admite astfel de acțiuni( spre exemplu decizia nr. 2941/R/18.11.2010 pronunțata in dosarul nr._ )
Întrucât apărarea reclamantei referitoare la tardivitatea dispoziția de imputare a fost primită de către Tribunal, orice altă analiză vizând existența în sarcina reclamantei a elementelor răspunderii materiale este neavenită.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs UAT ., criticând-o pe motive de nelegalitate, în esență, sub următoarele aspecte:
Greșit a reținut judecătorul cauzei ca și data a cunoașterii pagubei data de 27.11. 2012( data emiterii Deciziei nr. 57 /2012 a Camerei de Conturi), în condițiile în care respectiva decizie a fost contestată, prin Încheierea din 28.12.2012 fiind soluționată contestația. De asemenea, respectiva Încheiere a fost contestată în instanță( dosar nr._ ), fiind firesc ca termenul de constatarea a pagubei să înceapă să curgă de la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat.
Recursul de față se privește nefondat.
Astfel cum a reținut și judecătorul fondului, data încunoștințării autorității verificate de Camera de Conturi nu poate fi ulterioară datei comunicării deciziei conținând constatările organelor de control și măsurile dispuse de aceasta. Așadar, de la data de 27.11.2012 începe să curgă termenul de recuperare a sumei plătite necuvenit cu titlu de spor pentru condiții vătămătoare. Un atare moment de început al curgerii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 este unul rezonabil având în vedere, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, că autoritatea angajatoare nu are a efectua demersuri pentru identificarea funcționarilor care au beneficiat de sporul acordat nelegal, având a recurge doar la compartimentul financiar-contabil pentru centralizarea acesteia situații. Prin urmare, termenul astfel calculat este unul mobilizator, asigurând celeritatea recuperării sumelor plătite nelegal( cu atât mai mult cu cât acestea se alocă de la buget), cât și eliminarea oricăror incertitudini referitoare la conținutul raporturilor juridice dintre angajat și angajator, pe de o parte, și dintre angajator - ca entitate verificată și Camera de Conturi, pe de altă parte.
Faptul că pârâta a înțeles să conteste rezultatul controlului finalizat prin decizia nr. 57/2012 nu este de natură a decala momentul de debut al termenului prevăzut de art. 85 din Legea nr. 188/1999, eventualitatea unui câștig de cauză al pârâtei interesând doar executarea deciziei Camerei de Conturi.
Pentru motivele mai sus expuse, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile autorității pârâte, urmând a le respinge ca atare, cu consecința imediată a menținerii sentinței recurate, dând astfel eficiență disp. art. 496 NCpr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U. A. TERITORIALĂ . în ., împotriva sentinței nr. 2119/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red.Tehnored. GI/MD
4 ex./ 16.06.2014
Fond:CL
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4724/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 1328/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
