Alte cereri. Decizia nr. 5145/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5145/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 5804/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5145/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr.1506/15.05.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, având ca obiect alte cereri
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimata C. S.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta C. S. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili pentru a se dispune anularea Deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/23.09.2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 2276 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, conform contractului de leasing financiar nr._/20.08.2008 a devenit utilizatorul autoturismului marca F. Scudo pentru înmatricularea căruia în România a plătit o taxă pe poluare în valoare de 2276 lei, stabilită prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/23.09.2008 emisă de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Ulterior a devenit proprietarul autovehiculului marca F. Scudo, cu nr. de identificare ZFA_73.
S-a apreciat că taxa de poluare stabilită este ilegală deoarece prevederile O.U.G. nr.50/2008 contravin dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
În consecință, prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Esențial este că perceperea taxei se face numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, în timp ce aceasta nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în țară.
Cum dispozițiile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.
În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu acte, respectiv: copie contract de leasing, acte de proveniență, cartea de identitate a vehiculului, dovada efectuării procedurii prealabile, copie de pe Ordinul de plată NR-194/24._ prin care Unicredit Leasing IFN SA a achitat taxa de poluare către bugetul de stat, împuternicire din partea societății de leasing .> Legal citată pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili nu a depus întâmpinare în prezenta cauză.
Prin sentința 1506/2013 a Tribunalului B. a fost admisă ca fondată acțiunea formulată de reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
A fost anulată decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/23.09.2008 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 2276 lei cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale de la data de 23.09.2008 până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 739,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca F. Scudo conform actelor de proveniență depuse la dosar.
Prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/23.09.2008 emisă de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei 2276 lei, reprezentând taxă pe poluare. Reclamanta a făcut dovada procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei se reține că până la data de 31.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior a fost instituită taxa specială de mediu/taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G nr. 50/21.04.2008.
Instanța reține că taxa pe poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, ca și cel proprietatea reclamantei.
Se constată în acest mod încălcarea principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor O.U.G nr. 50/21.04.2008.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 „autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța constată că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamantă prevăd că „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum O.U.G. nr. 50/21.04.2008 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, instanța constată că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art. 28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Nu poate fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculelor în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
Se constată astfel că instituire taxei pe poluare reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din art. 28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele de interes general enumerate de art. 30 CE. Deși scopul declarat al adoptării O.U.G. nr. 50/21.04.2008 îl reprezintă asigurarea protecției mediului, normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive discriminatorii.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se invocă, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal, situația de fapt reținută de către prima instanță nefiind conformă realității O.U.G. nr. 50/2008 nefiind în contradicție cu art. 90 din Tratatul CE deoarece nu
instituie un sistem de impozitare mai aspru decât pentru cele naționale și nu produce efecte discriminatorii cu privire la autoturismele second hand.
Criticile Comisiei Europene aduse României referitoare la încălcarea Protocolului de aderare la Uniunea Europeană prin perceperea taxei speciale pentru autoturisme nu a vizat decât cuantumul ridicat al acesteia.
Astfel cum a fost reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare este temeinică și legală, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.
Dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt în concordanță și cu unele soluții ale Curții Europene de Justiție.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În drept se reține că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior a fost instituită taxa specială de mediu/ taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr.50/21.04.2008.
Potrivit dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Referitor la autoturismele noi însă, instanța reține că taxa pe poluare este percepută atât pentru cele de producție internă cât și pentru cele importate, în vederea primei înmatriculări în România, astfel încât nu se poate aprecia că se instituie un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare ci reprezintă aplicarea principiului „poluatorul plătește”.
Ca urmare, în această privință nu se constată o încălcare a principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor iar impunerea taxei de poluare nu reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import, fiind determinată de necesitatea asigurării protecției mediului și îmbunătățirii calității vieții.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse in hotărârea in cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
In opinia Curții, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data când taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția naționala.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie.
Având în vedere că autoturismul proprietatea reclamantului nu a mai fost anterior înmatriculat, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în cartea de identitate a vehiculului, Curtea constată că taxa de poluare a fost stabilită legal, fiind neutră din punct de vedere fiscal, fără a se încălca prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005 .
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 304 pct. 9 în referire la art. 312 C.proc.civ. și art. 3041 C.proc.civ., se va admite recursul pârâtei, se va modifica în tot sentința atacată și, în rejudecare, se va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr.1506/15.05.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Modifică sentința civilă recurată și în rejudecare
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. S..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, L. M. R. |
Red.E.L.P. 10 Iunie 2014
Dact.L.R./2 ex/10.06.2014
FOND M.L.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1050/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 651/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
