Alte cereri. Decizia nr. 1708/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1708/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 3401/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1708/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător G. P.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de reclamanta V. D. G., domiciliată în G., ., ., jud. G. și de către pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2752/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe intimata chemata în garanție AFM București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta reclamantă av. I. M. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursurile fiind motivate, iar prin motivele de recurs recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După verificare, Curtea constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul recurentei reclamante depune împuternicirea avocațială însoțită de chitanța de plată a onorariului de avocat și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 23.12.2013 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului G., pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., prin reprezentant legal, a declarat recurs împotriva sent. civ. nr. 2752/07.10.2013 a Tribunalului G. criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, pârâta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a OUG 50/2008. Împotriva deciziei emisă de autoritate reclamanta avea posibilitatea să formuleze contestație administrativă, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal, iar instanța de fond nu a reținut faptul că reclamanta nu a formulat contestație administrativă. De asemenea, instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că L.554/2004, menționează faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ trebuia să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului.
De asemenea, a declarat recurs și reclamanta V. D. - G., care a criticat sentința atacată sub aspectul netemeiniciei ei.
În motivare, a arătat că instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 lei, reprezentând taxe de timbru și timbru judiciar, însă nu a acordat și onorariul de avocat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază următoarele:
În ce privește recursul declarat de pârâta AJFP G., instanța constată că, în virtutea disp. art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, plata taxei de poluare este obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pe de altă parte, potrivit art. 30 (ex. art. 25 TCE) din Tratatul de la Lisabona (privind funcționarea UE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
De asemenea, potrivit art. 110 (ex. art. 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea UE, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rezultă așadar, că, obiectivul reglementării comunitare este, asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
La încasarea taxei, organele fiscale din România, au invocat legalitatea măsurii, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv dispozițiile Codului fiscal, cu ignorarea dreptului comunitar.
Or, de la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene.
Ca urmare, potrivit art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar, potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Așa fiind, instanța de fond, în mod corect a apreciat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct, dispozițiile dreptului comunitar, ce au prioritate față de dreptul național.
România, deși este stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țară, dar a perceput o astfel de taxă, pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora pe teritoriul național.
Cu drept cuvânt, prima instanță a constatat o diferență de tratament, fapt ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal ce contravine dispozițiilor
menționate în Tratatul CEE, producându-se în felul acesta, o încălcare a principiului liberei circulații a mărfurilor, ceea ce ar putea crea dezavantaje pentru produsele celorlalte țări membre ale Uniunii Europene, în competiția cu produse similare autohtone.
În fine, dacă taxa de primă înmatriculare a fost înlocuită cu taxa de poluare, acesta fapt nu înlătură caracterul discriminatoriu, contrar normelor dreptului comunitar citate mai sus.
Curtea constată că, potrivit legislației comunitare, taxa pretinsă reclamantei nu este datorată.
Prin urmare, a da prioritate dispozițiilor interne de ordin procedural ce condiționează anularea unui act administrativ de parcurgerea în termenul legal a unei proceduri prealabile echivalează, în fapt, cu înfrângerea caracterului de imediată aplicare a dreptului comunitar.
Așadar, se apreciază că procedura prealabilă în speță are doar un caracter formal, respingerea acțiunii pe acest motiv fiind de natură a încălca accesul liber la justiție, reglementat atât de Constituție cât și de dreptul comunitar, cu consecința încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată, de cele expuse, având în vedere și prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile art.11 din Legea nr. 554/2004, art. 43, 210-211 Cod procedură fiscală, care reglementează condițiile de fond și de formă ale actului administrativ fiscal.
Prin urmare, Curtea apreciază ca legală și temeinică soluția de admitere a solicitării de restituire a taxei de poluare, taxă care în modalitatea reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 este, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, o taxă cu efect echivalent taxelor vamale.
În ceea ce privește acordarea dobânzii legale, se constată că O.U.G. nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Colectarea, respectiv restituirea taxei este în competența organelor fiscale din subordinea direcțiilor generale a finanțelor publice județene.
Administrația F. de Mediu gestionează bugetul F. de Mediu și, în această calitate, poate figura în proces ca și chemat în garanție, căruia îi revine obligația de a vira către organele fiscale obligate la restituire sumele de bani la care acestea au fost obligate către reclamanți, respectiv suma achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală.
Reclamanta, creditor al unei obligații având drept obiect restituirea unei sume de bani, poate pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârzierea la executare, dobânda stabilită prin lege, conform art. 1082, 1084 Cod civil.
În ce privește recursul declarat de reclamanta V. D. - G., instanța reține că aceasta nu a depus în fața instanței de fond copia chitanței de plată din care să rezulte că s-a plătit onorariul avocațial. Cum însă în recurs este admisibilă proba cu înscrisuri, reclamanta-recurentă a depus această dovadă direct în fața Curții. Recursul este, deci, întemeiat, urmând a fi admis.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa în parte sent. civ. nr. 2752/07.10.2013 a Trib. G. și, în consecință, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 539,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 539,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și le va înlătura pe cele contrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ., jud. G..
Admite recursul declarat de reclamanta V. D. G., domiciliată în G., ., ., județul G. împotriva sentinței civile nr. 2752/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința civilă nr. 2752/07.10.2013 a Tribunalului G. și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 539,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 539,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și le înlătură pe cele contrare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, G. P. |
Grefier, Maghița D. |
Red./Tehnored. CRM/MD
5 ex/ 9 aprilie 2014
Fond: MG
| ← Alte cereri. Decizia nr. 8141/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2353/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
