Alte cereri. Decizia nr. 7066/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7066/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 6247/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7066/2014
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător – V. P.
Judecător – V. V.
Grefier – F. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza comercială având ca obiect recursul declarat de pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu sediul în sectorul 5, București, ., împotriva sentinței civile nr. 762 din data de 23.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 17.09.2014 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 762 din data de 23.04.2014 Tribunalul V. a respins excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei, excepție invocată de pârâta A. București, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D. București. A fost admisa acțiunea formulată de reclamanta ., împuternicită de societatea de leasing Raiffeisen Leasing IFN SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru restituire taxă de primă înmatriculare. A fost obligată pârâta să-i restituie reclamantei taxa de primă înmatriculare de 525,36 lei achitată de Raiffeisen Leasing IFN SA cu ordinul de plată 3305 din 23.04.2008, sumă care se va actualiza cu dobânda legală la data plății efective si a fost obligata pârâta și la 53 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că reclamanta . a făcut dovada existenței unei împuterniciri, în conformitate cu prevederile art. 84 Cod procedură civilă, dat de către societatea de leasing acesteia în vederea introducerii prezentei acțiuni în numele . SA, și pe cale de consecință, reiterează excepția lipsei calității de reprezentant a intimatei reclamante . a reprezenta . SA.
Legea nr. 554/2004 menționează în mod expres care este persoana care poate formula o cerere în contenciosul administrativ, la art. 2, alin. 1 lit. a: „persoana vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”.
Actul administrativ atacat, respectiv decizia de calcul a taxei, a fost emis pentru contribuabilul . SA, astfel că persoana juridică care a formulat acțiunea nu este o persoană vătămată în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004.
Ulterior achitării taxei pe poluare de către contribuabilul, finanțatorul a facturat suma către reclamanta .>
Acest aspect nu este opozabil organelor fiscale, facturarea efectuându-se în temeiul contractului de leasing, contract care conform regulilor generale în materie, art. 1270 din Codul civil, este opozabil numai părților care l-au încheiat.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond, în mod greșit a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 525,36 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare achitată de . SA, cu ordinul de plată nr. 3305/23.04.2008.
Contrar celor susținute de reclamantă, „taxa de primă înmatriculare” nu este „discriminatorie și ilegală” în ansamblul ei, instituțiile europene criticând modalitatea de aplicare a acesteia în anumite cazuri, și nu instituirea taxei propriu-zise.
În speță nu se poate reține o discriminare, întrucât din documentele anexate cererii de chemare în judecată de către reclamantă, se poate concluziona că autoturismul este nou și nu s-a mai plătit o taxă similară într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Această taxă de primă înmatriculare s-a aplicat tuturor autovehiculelor în țară și pentru utilizarea lui pe teritoriul statului, și nu pentru ca acesta tranzitează o frontieră.
În ceea ce privește cererea intimatei reclamante privind obligarea la plata dobânzii legale, susține că deși aceasta nu a adus nici un argument în fapt și în drept, pentru admiterea acestui capăt de cerere, instanța de fond în mod greșit a dispus actualizarea sumei de 525, 36 lei cu dobânda legală, până la data plății efective.
Solicită a se avea în vedere că deși această cerere a inti9matei reclamante privind plata dobânzii legale era nemotivată, instanța de fond, în mod greșit, a dispus actualizarea sumei de 525,36 lei cu dobânda legală, până la data plății efective,.
Referitor la acordarea dobânzilor legale, solicită a se reține aplicabilitatea art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care precizează că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Solicită a se reține că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru restituirea sumelor solicitate și care atare, dispozițiile legale privind acordarea dobânzilor prevăzute de OG nr. 92/2003, nu își găsesc aplicabilitatea în speță.
Consideră că nu există obligația de restituire a acestei sume, deoarece această plată a fost achitată în concordanță deplină cu dispozițiile legale în Codul fiscal și, totodată nu există nicio cerere prealabilă formulată de reclamantă cu privire la acordarea de dobânzi, fiind fără echivoc, că nu se justifică cererea formulată de reclamantă.
Referitor la dispoziția instanței privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 53 lei, solicită a se avea în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislației incidente în cauză.
Prin emiterea deciziilor de calcul a taxei de primă înmatriculare, organele fiscale nu au procedat decât la aplicarea legislației în vigoare privind această taxă.
Analizând cererea de recurs prins prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
In ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a intimatei . a reprezenta . SA curtea retine ca nu este fondat. Astfel, între . SA și . fost încheiat contractul de leasing financiar nr._/27.03.2008, având ca obiect autoturismul Toyota Corolla 1,4 L Terra. . SA a achitat prin ordinul de plata nr. 3305 suma de 525,36 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul care a constituit obiectul contractului de leasing menționat anterior. La data de 23.04.2008 . SA a emis către ._ în cuantum de 525,36 lei cu titlu de taxa de poluare, care a fost achitată potrivit extrasului de cont depus la dosarul de fond la fila 7. Prin împuternicirea depusă la dosarul de fond la fila 31 . SA a împuternicit societatea . efectueze în fața organelor competente demersurile legale pentru restituirea taxei de poluare. In condițiile în care potrivit contractului de leasing încheiat între părți obligația achitării taxei de prima înmatriculare revenea utilizatorului respectiv . reține că prin plata taxei de poluare de către . . SA, utilizatorul s-a subrogat în dreptul finanțatorului de a introduce acțiune în restituirea taxei dobândind calitate procesuală activă în cauză. In condițiile in care . introdus acțiunea în nume propriu. solicitând obligarea la restituirea către ea a taxei de prima înmatriculare și nu la restituirea către . SA. în cauză nu trebuia să se facă dovada calității de reprezentant potrivit prevederilor art. 85 C. pr. civ., așa cum în mod greșit a susținut recurenta.
Pentru aceste motive, Curtea reține că în mod legal prima instanță a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
In ceea ce privește motivele de recurs referitoare la soluția pronunțată de către prima instanță, pe fondul cauzei instanța reține că sunt fondate.
Problema de drept care se pune în cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamanta ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale și comunitare.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin.1).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia.
Deoarece această ordonanță a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Rezultă că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior indicate, pentru autovehiculul în cauză, reclamanta datorează taxa de poluare, la prima înmatriculare in România, respectiv într-o țară UE.
Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism nou produs în România sau în alte state membre UE se percepe la prima înmatriculare o taxă de poluare.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este neutră din punct de vedere fiscal, ea nefiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme produse într-un alt stat membru, în sensul că se plătește taxa de poluare indiferent de proveniența autovehiculului astfel încât nu se aduce atingere principiului liberei circulații a bunurilor atât timp cat nici o categorie de autoturisme noi nu sunt exceptate de la plata taxei de poluare
In aceste condiții, în mod greșit prima instanță a reținut că obligativitatea achitării taxei de poluare pentru autoturismele noi contravine normelor comunitare si a dispus restituirea.
Pentru aceste motive, reținând că prima instanță a aplicat greșit normele legale în cauză, Curtea reține că, în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. pr. civ. și în consecință, va admite recursul, va casa in parte sentința atacata și va respinge acțiunea ca nefondată. Se vor menține dispozițiile sentinței atacate referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a D.G.R.F.P. București care nu a format obiectul criticilor în recurs și la respingerea excepției lipsei calității de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu sediul în sectorul 5, București, ., împotriva sentinței nr. 762 din data de 23.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, sentință pe care o casează în parte.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., împuternicită de Societatea de Leasing Raiffeisen Leasing IFN SA cu sediul în Focșani, ., județul V., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu sediul în sectorul 5, București, ., ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.09.2014.
PREȘEDINTE Judecător Judecător
M. M. V. P. V. V.
Grefier
F. N.
M.M. 03 Octombrie 2014
Tehn. F.N. 06 Octombrie 2014
Fond. F. T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7149/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2911/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
