Alte cereri. Decizia nr. 2041/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2041/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 5027/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2041/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător G. I.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul ales la Administrația Jud. a Finanțelor Publice V., ., împotriva sentinței nr. 5640/7.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta intimat și intimata chemată în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ., recursul este motivat, lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 6.12.2013 la Tribunalul V. în dosarul nr._ pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., prin AJFP V. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 5640/7.11.2013 a Tribunalului V., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta susține că taxa pe emisii poluante a fost calculată de către organul fiscal în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012, iar solicitarea reclamantului nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de Codul de Procedură fiscală privind restituirile de sume, recurenta invocând în acest sens dispozițiile art. 117 din OG nr. 92/2003.
În drept, a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Legal citați, intimații nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția invocată, corect a reținut prima instanță netemeinicia acesteia, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Curtea mai reține că taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională..”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat - un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.. în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Față de jurisprudența Curții de Justiție Europene apreciem că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile O.U.G. nr. 1/2012 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, fiind destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de cele arătate mai sus, Curtea urmează, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul ales la Administrația Jud. a Finanțelor Publice V., ., împotriva sentinței nr. 5640/7.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, G. I. |
Grefier, L. M. R. |
Red.G.I./18.03.2014
Dact.L.R./5 ex/18.03.2014
FOND E.S.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5653/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2400/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
