Despăgubire. Decizia nr. 7557/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7557/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 10751/121/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7557/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. G. T.
Judecător - L. C.
Judecător - C. R. M.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții M. G., prin reprezentant M. S. și Instituția P. Municipiului G., ambii cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3763 din 19.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. reclamanții M. G. – prin Primar și Instituția P. mun. G. au chemat în judecată pe pârâta S. E., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4951 lei, actualizată până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Reclamanții și-au motivat acțiunea arătând că prin decizia nr. 41/18.11.2011 a Camerei de Conturi a jud. G. – pct. 6 și 8 – s-a dispus ca reclamanții să stabilească și să recupereze sumele de bani ce au fost acordate necuvenit salariaților Primăriei G., în perioada 2008 – 2011.
Prin sentința civilă nr. 3763/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. s-a constatat că pârâta este exonerată de plata sumelor încasate reprezentând spor de condiții vătămătoare + spor calculator/arhivă, în baza art. 2 al. 1 din Legea 84/2012, aferente perioadei 2008 – 2010 și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta S. E..
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că pârâta a fost angajat al Primăriei G. (funcționar public ) în perioada 24.12.2003 – 20.08.2010 când a fost eliberată din funcția publică deținută – cf. precizărilor formulate de reclamanți.
Din cuprinsul notificării emise de mun. G., nr._/28.11.2012 reiese că suma pe care trebuie să o restituie pârâtul este formată din sporuri acordate (inclusiv foloase nerealizate) în anii 2008 - 2010.
În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi și a emiterii deciziei 41/18.11.2011 reclamanții au stabilit cuantumul prejudiciului creat de pârât prin încasarea necuvenită a drepturilor salariale (spor de condiții vătămătoare + spor calculator/arhivă) în perioada 2008 - 2010 la suma de 4951 lei.
Art. 256 al. 1 C. mun. prevede:„(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Prin urmare, pârâtul trebuie să restituie suma de 4951 lei.
Totuși, Tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 84/2012, în vigoare de la 18.06.2012, sunt supuse exonerării doar acele venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010, adică 01.01.2011, iar ce s-a recuperat până la data de 18.06.2012 nu se mai restituie.
În speță, din cuprinsul notificării emise de mun. G. reiese că suma pe care trebuie să o restituie pârâtul este formată din sporuri acordate (inclusiv foloase nerealizate) în anii 2008 - 2010.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că pârâtul este exonerat de plata sumelor încasate aferente perioadei 2008 - 2010, în baza art. 2 al. 1 din L. 84/2012 și a respinge acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenții au arătat că instanța de fond a omis a se pronunța și cu privire la stimulentele încasate de către pârâtă în anul 2011.
Recurenții au mai arătat că drepturile salariale reprezentând spor pentru condiții vătămătoare de muncă și stimulente nu au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă, a unor hotărâri de consiliu local sau în baza contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Recurenții arată că doar sporul de calculator a fost prevăzut în contractul/acordul colectiv de muncă, acesta având valabilitate până la data de 10.04.2010. restul drepturilor salariale încasate de pârâtă nu au fost prevăzute în
contractul colectiv de muncă, ci prin regulamente aprobate prin dispoziția primarului, acte administrative pe care dispozițiile Legii nr. 84/2012 nu le include în categoria înscrisurilor în care au fost prevăzute venituri de natură salarială și pentru care se aplică amnistia fiscală.
Recurenții consideră că, în afara sporului de calculator încasat de pârâtă până la 10.04.2010, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/2012.
Recurenții au mai arătat că, în lipsa unui titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, instituția reclamantă se afla în imposibilitatea de a pune în aplicare dispozițiile Deciziei nr.41/2011 a Curții de Conturi, respectiv recuperarea de la pârât a sumei menționate în cerere.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 alin. 6 si 9 C.pr.civ.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
Sumele solicitate de reclamanți a fi restituite de către pârâtă reprezintă venituri de natură salarială încasate de aceasta în perioada 2008-2011, iar prin Decizia Curții de Conturi nr. 41/18.11.2011 s-a considerat că aceste sume au fost nelegal acordate, entitățile reclamante fiind obligate la luarea măsurilor legale în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și recuperării acestuia.
Instanța de recurs reține că prin sentința civilă nr. 2870/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, sentință devenită irevocabilă prin respingerea recursurilor prin Decizia nr. 5226/21.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, a fost anulată în parte Decizia nr. 41/18.11.2011 emisă de Curtea de Conturi, respectiv în ceea ce privește punctele 7 și 8 și măsurile corespunzătoare.
Din considerentele sentinței civile nr. 2870/16.10.2013 rezultă că la punctul 7 din Decizia nr. 41/2011 a Curții de Conturi s-a reținut că UAT M. G. a efectuat plăți nelegale de personal în perioada ianuarie 2011 – august 2011, reprezentând stimulente acordate personalului din cadrul compartimentului de specialitate al entității, cu titlu de restanță pentru perioada 2009 – 2010, iar la punctul 8 s-a reținut că, prin încălcarea prevederilor legale, au fost efectuate în perioada ianuarie – august 2011 plăți/cheltuieli de personal reprezentând stimulente către persoane care, la momentul efectuării plăților, nu se aflau în relații contractuale de muncă cu entitatea, fără existența unui titlu executoriu și fără ca acestea să fie înregistrate în evidența contabilă a entității în calitate de creditori ai instituției.
Prin hotărârea judecătorească menționată instanța a reținut cu putere de lucru judecat faptul că stimulentele acordate personalului în perioada ianuarie 2011 – august 2011 au fost plătite cu titlu de restanță pentru perioada 2009 – 2010, iar entitatea era îndreptățită să efectueze plata acestor drepturi, inclusiv persoanelor care în perioada arătată (2008 – 2010) se aflau în relații contractuale de muncă cu aceasta, indiferent de momentul concret al plății.
Față de aceste aspecte Curtea constată ca fiind nefondată cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la restituirea sumei încasată de aceasta cu titlu de stimulente și la plata foloaselor nerealizate aferente.
În ceea ce privește celelalte sume solicitate de reclamanți, reprezentând sume încasate de pârâtă în perioada 2008-2010 cu titlu de spor calculator/arhivă și condiții vătămătoare, Curtea de Apel reține că, ulterior pronunțării sentinței atacate, a intrat în vigoare Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar potrivit prevederilor art. 2 din acest act normativ „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.”
Totodată, la art. 3 din același act normativ se prevede că la data intrării în vigoare acestei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii.
Având în vedere că prezenta acțiune a fost formulată pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului G., iar pârâta se încadrează în categoria de personal prevăzută la art. 1 lit. a din Legea nr. 124/2014, Curtea constată că pârâta este exonerată de la plata sumelor solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată.
D. urmare, în raport de considerentele mai sus expuse, se impune menținerea hotărârii instanței de fond de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În ce privește dispoziția din sentință prin care s-a constatat exonerarea pârâtei de la plata sumelor aferente anilor 2008-2010, în baza art. 2 alin. 1 Legea nr. 84/2012, Curtea observă că exonerarea pentru întreaga sumă se produce ca urmare a incidenței Legii nr. 124/2014, nu a Legii nr. 84/2012. Cum, însă, acest aspect, respectiv o modificare a temeiului exonerării nu a putut face obiect recursului reclamanților, dispoziția sentinței va fi menținută, reținând că, oricare ar fi temeiul exonerării, pârâta nu mai poate fi obligată la plata respectivelor sume de bani.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. G., prin reprezentant M. S. și Instituția P. Municipiului G., ambii cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3763 din 19.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, L. C. | Judecător, C. R. M. |
Grefier, I. S. |
Red.L.G.T./10.11.2014
Tehnored./I.S.11.11.2014/2ex.
Fond-Tribunalul G.:Jud.M.G.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3724/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1812/2014.... → |
|---|
