Alte cereri. Decizia nr. 4091/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4091/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 5255/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4091/2014
Ședința publică de la 17 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător D. V.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C. D., cu domiciliul în ., jud. V. împotriva sentinței nr. 5774 din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta C. D. și intimata I. PREFECTULUI V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că a fost timbrat recursul, intimata a depus întâmpinare, s-a solicitat jucarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 18.10.2013 la Tribunalul V. în dosarul nr._ reclamanta C. D. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.5774/28.11.2013 a Tribunalului V., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului recurentul a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea normelor de drept. Recurentul precizează că dreptul pretins pe fond există, are corespondent în lege, iar interesul reclamantului există, este legitim, născut și actual, iar obligația de a face este admisibilă.
Recurentul mai arată că autovehiculul este second hand și provine din U.E.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 481 alin. 1 în ref. la art. 482 alin. 1 pct. 6 și 8 N.C.pr.civ., art. 1164, 1165 din Codul civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că era în vigoare Legea nr. 9/2012, care prevede la art. 4 alin. 1 lit. a că plata taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată de proprietar.
Se mai arată că potrivit Departamentului responsabil al Comunității Europene autoritățile române au luat toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare și în momentul de față legislația română privind taxa de înmatriculare a autoturismelor este conform art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum arată și intimata, la data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamant erau în vigoare prevederile Legii nr. 9/2012, prin care a fost instituită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar la art. 4 din acest act normativ s-a prevăzut că obligația de plată a acestei taxe intervine în următoarele cazuri: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Potrivit art. 4 al. 2 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/_, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului pe care l-a dobândit în proprietate fără plata taxei, susținând că autovehiculul a fost anterior înmatriculat într-o altă țară membră UE, iar România este țară membră a aceleiași uniuni, ceea ce înseamnă o anumită conduită fiscală.
Trebuie examinat în ce măsură dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008, privind taxa de poluare.
În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei de poluare, prin Legea nr. 9/2012 a fost instituită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea până la data de 01 ianuarie 2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel că instanțele au constatat că până la data de 01.01.2013 considerentele Curții Europene de Justiție din Cauzele T. și N. sunt în continuare aplicabile, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.
Ulterior încetării suspendării reglementate prin OUG nr. 1/2012, respectiv începând cu data de 01.01.2013, se observă însă că taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 se aplică nu numai autovehiculelor second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, ci și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România.
D. urmare, Curtea constată că prevederile legale interne în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată nu au mai menținut discriminarea cuprinsă în reglementările anterioare între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012 nu face nici o deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor, modalitatea de impozitare a unui vehicul importat fiind aceeași cu a unui vehicul similar de pe piața națională.
În concluzie, Curtea de Apel apreciază că, începând cu data de 01 ianuarie 2013 nu se mai poate reține că dispozițiile Legii nr. 9/2012 contraveneau dreptului comunitar, deoarece taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 era percepută în mod egal, în vederea înmatriculării, atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second-hand, indiferent de proveniența lor, respectiv, în ceea ce privește autovehiculele second hand, atât pentru cele importate ce fuseseră înmatriculate în alte state membre, cât și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România, astfel încât nu se poate aprecia că legea internă instituia un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare.
În consecință, având în vedere că la data formulării cererii de către reclamant legiuitorul instituise obligativitatea achitării taxei pentru toate înmatriculările de autovehicule (nou și second hand), indiferent de proveniența acestora, Curtea de Apel constată că cererea reclamantului este neîntemeiată, astfel că hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus respingerea cererii urmează a fi menținută.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 N.C.proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
CU MAJORITATE DE VOTURI
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C. D., cu domiciliul în ., jud. V. împotriva sentinței nr. 5774 din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 aprilie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.MCR/28.05.2014 Tehnored.FED/28.05.2014/2ex. Fond –R.S.
Nr. dosar_
Data 17 Aprilie 2014
Opinie separată
în sensul admiterii recursului
Taxa privind timbrul de mediu, stabilită în baza OUG nr.9/2013, la fel ca cea de poluare, prevăzută de dispozițiile OUG nr.50/2008, și cea privind taxa pentru emisiile poluante, prevăzută de Lege nr.9/2012, încalcă dispozițiile comunitare, neputând fi aplicată în dreptul intern.
Inițial, o taxă asemănătoare celei stabilita prin OUG nr. 9/2013 era perceputa autovehiculelor înmatriculate pentru prima oara în Romania, aceasta purtând numele de "taxa speciala de prima înmatriculare", reglementata de art. 214.1 -214.3 Cod fiscal, texte de lege care au fost declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile din Tratatul de instituire a C.E, și ca atare acestea au fost abrogate.
Ulterior abrogării dispozițiilor mai sus menționate, respectiv cele privind instituirea „taxei speciale de prima înmatriculare,,, începând cu data de 01.07,2008, au intrat in vigoare prevederile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, taxa care, de asemenea, a fost considerata de instanțele din Romania ca fiind neconforma cu normele comunitare, respectiv cu dispozițiile art. 25, art. 28, art. 30 si art. 90 din Tratatul de instituire a C.E„, ajungându-se astfel la concluzia că taxa încasata în baza O.U.G 50/2008, cu modificările ulterioare, trebuie restituita contribuabililor, respectându-se principiile ce guvernează plata nedatorata, îmbogățirea fără justă cauză și principiul nediscriminării, motivul principal care a stat la baza admiterii acțiunilor fiind acela ca taxa pe poluare a fost perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană, importate și înmatriculate pentru prima data în România, în timp ce, pentru autoturismele deja înmatriculate în Romania, la o eventuala radiere și reînmatriculare a lor, taxa nu mai era percepută, fiind creată astfel 0 diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după . acestei O.U.G. 50/2008 cu modificările sale ulterioare.
Mai mult decât atât, referitor la nelegalitatea acestei taxe pe poluare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin Hotărârea pronunțata în data de 07.04.2011 în cauza „T. contra României,,, a hotărât că „dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import,,.
Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională,,.
Începând cu data de 13.01.2012, prevederile OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare, au fost, de asemenea, abrogate, odată cu . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr. 17/10.01.2012, taxa care, de asemenea, a încălcat principiul „poluatorul plătește".
Ulterior, prin OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, s-a adoptat o noua reglementare intrata în vigoare la data de 15.03.2013, acest act normativ fiind, în esență, identic cu dispozițiile Legii nr. 9/2012, lege aflată în vigoare de la data de 13.01.2012 și până abrogarea acesteia prin OUG nr. 9/2013.
Dispozițiile OUG nr. 9/2013 sunt nelegale și discriminatorii, încălcând în mod flagrant reglementările tratatelor Comunității Europene, în aceleași condiții ca și în forma aflata în vigoare anterior acesteia, prevăzuta de Legea nr. 9/2012, acest act normativ fiind în totala contradicție atât cu legislația Uniunii Europene, cât și cu legislația națională în vigoare.
OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule este în totală contradicție atât cu legislația Uniunii Europene, cât și cu legislația naționala în vigoare, încălcând în mod flagrant prevederile art. 110 din TFUE, în ceea ce privește autovehiculele second - hand importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în Romania.
Soluția legislativă actuală a fost îndelung dezbătuta de către legiuitor, urmărindu-se în principal găsirea unei noi formule legislative care să nu mai conțină deficiențele legii anterioare, care instituia o clară diferență de tratament în favoarea produselor naționale, care nu erau supuse sarcinilor fiscale, și cele importate, care erau supuse acestor sarcini.
Prin dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, este un act normativ abuziv și confuz, în sensul că legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în Romania, și produsele naționale, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevăzute de reglementările anterioare, precum și pentru acele autovehicule pentru care, chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior, persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare.
Totodată, raportat la cele cuprinse în art. 4, alin 1, lit. d) din OUG nr. 9/2013, conform cărora „timbrul de mediu se datorează și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fară plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare sau taxei pentru emisii poluante (...)„ coroborat cu faptul că legiuitorul a mărit cuantumul sarcinii fiscale la principalele autovehicule importate de către resortisanții statului roman (și anume autovehiculele cu categoria de poluare Euro 3 si Euro 4), prin . acestui act normativ, legiuitorul a urmărit și să descurajeze cetățenii în a se adresa instanțelor judecătorești în vederea restituirii prelevărilor fiscale realizate în baza reglementarilor anterioare, fiind astfel încălcat principiul privind neretroactivitatea legii civile, principiu fundamental consacrat atât în cuprinsul art. 15, alin. 2 din Constituia României, cât și de dispozițiile art. 6 din Codul Civil.
Mai mult decât atât, principiul neretroactivității legii este un principiu esențial pentru protecția drepturilor omului în fața legii, în sensul că, legea nu este un ordin al legiuitorului, iar un ordin nu poate fi valabil decât pentru viitor.
In ceea ce privește caracterul discriminatoriu, reglementarea actuală cuprinsă în OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, nu se află în concordanță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, în ceea ce privește autovehiculele second hand importate din statele membre ale U.E. în vederea punerii lor în circulație în România.
Astfel, ținând cont de prevederile art. 110 din T.F.U.E., normelor fiscale interne nu le este permis să favorizeze vânzarea autovehiculelor second -hand naționale, corelativ descurajând importul de vehicule second - hand similare.
Așadar, cu relevantă importanță în tratarea problematicii mai sus invocate, referitoare la caracterul discriminatoriu al OUG nr. 9/2013, pe de o parte, parcul auto din Romania este compus, în proporție relativ importantă, de autovehicule (bunuri naționale potrivit art. 110 din TFUE), pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzuta de art. 214 din Codul Fiscal, taxa de poluare, prevăzuta de OUG nr. 50/2008 sau taxa pentru emisiile poluante, prevăzuta de Legea nr. 9/2012, taxe care nu a fost restituite ulterior prelevării, astfel că, o însemnată parte din piața autovehiculelor de ocazie interne, este scutită de aplicarea sarcinii fiscale prevăzuta de OUG nr. 9/2013.
Pe de alta parte, autovehiculele similare importate din alte state membre ale Uniunii Europene, care reprezintă bunuri ale altor state membre, în accepțiunea art. 110 din TFUE, vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor înmatriculări în Romania, potrivit art. 4, lit a) din OUG nr. 9/2013.
Mai mult decât atât, prin acest efect al OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul, sunt direcționate spre dobândirea unui autovehicul național din categoria celor nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce, în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru U.E., invariabil aceasta sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, din cuprinsul acestei exemplificări rezultând cu claritate caracterul indirect discriminator față de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 din TFUE.
In consecința, raportat la cele mai sus expuse, dispozițiile OUG nr. 9/2013 sunt contrare dispozițiilor T.F.U.E., în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii acestora în circulație în România, întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu, descurajându-se în acest mod importul produselor similare a altor state membre, acest aspect fiind deja sancționat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în „Cauza I. T. contra României,,.
Acest caracter discriminatoriu rezultă și din noua formulă (modalitate) de calcul al OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, în sensul că, taxa creste foarte mult pentru autoturismele Euro 3 si Euro 4, și scade pentru autoturismele Non Euro. Euro 1 si Euro 2, ținând cont că majoritatea tranzacțiilor cu autoturisme, au ca obiect cele încadrate în normele Euro 3 si Euro 4, proprietarii acestora fiind astfel afectați în cazul în care ar dori să înstrăineze autoturismul, neputând astfel să dispună de atributele conferite de dreptul de proprietate, drept pentru care, plecându-se de la principiul potrivit căruia „circuitul civil este liber,,, aceasta taxa privind timbrul de mediu, în forma actuala promulgată, încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, prevăzuta de art. 34 - 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
In concluzie, prevederile OUG nr. 9/2013 sunt contrare art. 110 din T.F.U.E., deoarece acestea sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România, pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare sau taxa pentru emisii poluante, taxe care nu au fost restituite proprietarilor pe calea instanțelor judecătorești.
Judecător,
D. V.
VD/28.05.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3064/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 7502/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
