Alte cereri. Decizia nr. 4125/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4125/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 5698/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 4125/2014
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. B. – Președinte secție
Judecător - V. V.
Judecător – dr. A. Z.
Grefier - F. N.
-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C. Mitrița, domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 254 din data de 5.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. V. cu sediul în Focșani, .. 56, având ca obiect - alte cereri înmatriculare autoturism fără plata taxei pe poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile în proces.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen, recursul fiind motivat și timbrat, solicitându-se judecata cauzei în lipsă, după care:
Curtea verificând actele dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 254 din data de 5.02.2014 Tribunalul V. a respins acțiunea formulată de reclamanta C. Mitrița în contradictoriu cu pârâta Instituția P. V., pentru obligație de a face – înmatriculare autoturism fără plata timbrului de mediu, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C. Mitrița a declarat recurs, cererea fiind înregistrată la data de 31.03.2014 pe rolul Curții de Apel G., Secția contencios administrativ și fiscal, invocând motive de nelegalitate și de netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta reclamantă a arătat că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2013, deși a constatat că aceasta este contrară dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene; că prin soluția pronunțată de prima instanță se îngrădește libertatea de circulație a bunurilor pe teritoriul României, aceasta fiind indirect eliminată, încălcându-se indirect principiul garantării proprietății din Constituție; că proprietarul nu mai poate dispune de bun din cauza nivelului prohibitiv al taxei care este mai mare decât valoarea mașinii.
În ceea ce privește caracterul nelegal al OUG nr. 9/2013 invocat în cuprinsul acțiunii introductive recurenta face referire la prevederile anterioare ale art. 2141 – 2143 cod fiscal, care au fost declarate de instanțele naționale ca fiind neconforme cu dispozițiile din Tratatul de Instituire a C.E. și ca atare acestea au fost abrogate. Mai arată recurenta că prin Hotărârea pronunțată în cauza T. contra României Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că dreptul Uniunii Europene interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Recurenta susține că elementul de discriminare sesizat de instanțele naționale raportat la constatările din cuprinsul Hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii și reținute în Decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de casație și Justiție a rămas în continuare și produce aceleași efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele care urmează să fie înmatriculate și importate.
Consideră recurenta că OUG nr. 9/2013 este în totală contradicție atât cu legislația Uniunii Europene, cât și cu legislația națională în vigoare, încălcând în mod flagrant prevederile art. 25 și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Intimata Instituția P. Județul V. - SPCRPCIV a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că această instituție poate să procedeze la înmatricularea unui vehicul doar dacă îi sunt prezentate toate actele prevăzute de lege pentru această operațiune, inclusiv chitanța de plată a sumei reprezentând timbrul de mediu, neavând competențe legale în determinarea taxei respective, ci doar să constate dacă documentele impuse de lege sunt la dosarul în cauză.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.2010, referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Raportat la motivele invocate de reclamantă Curtea apreciază că se impune a se examina în ce măsură dispozițiile OUG nr.9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare, în prezent abrogată.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de dispozițiile OUG nr. 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr.9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prevăzută de OUG nr.9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CJUE în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente Curtea de Apel apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 496 Cod proc. civ. 2010, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C. Mitrița, domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 254 din data de 5.02.2014 pronunțată de Tribunalul în dosarul nr._, ca nefiind fondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 Aprilie 2014.
Președinte, A. B. | Judecător, V. V. | Judecător, dr. A. Z. |
Grefier, F. N. |
Red. V.V. 08 Mai 2014
Tehn. F.N. 08 Mai 2014
Fond: M. Dibuș
| ← Alte cereri. Hotărâre din 23-09-2014, Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1151/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
